3,628 matches
-
ambiguității. De pildă, în cazul de mai sus, contextul articolului arăta clar că este vorba de sensul "2", de tăcerea cu valențe didactice, tăcerea acumulativă, regeneratoare. Însă atâta vreme cât există și sensurile "4" și "5", în chip preventiv enunțul polisemic este suprimat. În condiții de patologie culturală, un bun redactor trebuie deci să cultive în chip profesionist suspiciunea. El trebuie să fie în permanentă stare de alarmă și să vadă în orice autor un mic diavol care încearcă la tot pasul să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le retrag dreptul acesta; ei și-l refuză. Ei se complac să trăiască în statistică și în sub-uman. Și statistica nu mă interesează, îmi răspunde Noica. - Dar nu îl puteți reduce pe a fi la a trăi cultural! Înseamnă să suprimați varietatea umanului în numele unui model ontologic și al saturației lui ideale. Există un "a fi" pe care îl dă eticul, există un eroism al onestității, nu numai un eroism al culturii, care poate sfârși monstruos în ignorarea obligației de a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Emmanuel care e îngrijorat de soarta băcanului nu vor arăta niciodată cine este și cine nu este om. Filozofia, arătând cine este om, dă o șansă celor ce nu sânt de a deveni. Iar pentru a reveni la suferință: când suprimi suferința, așa cum face medicul de pildă, readuci la gradul zero, pui pe linia de plutire, nu faci însă să plutească. Spiritul în schimb suflă în pânzele omului. Îmi plăcea să râd de Burghele, spunîndu-i că meseria lor e de tipul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
altceva decât sânt eu? Nu este el opusul meu absolut, dar nu așa cum este girafa, elefantul sau cocostârcul, ci așa cum este acel ceva care devine amenințarea mea permanentă, acel ceva al cărui ideal de a fi este de a mă suprima? Noica avea dreptate în principiu, numai că își greșise ținta. Nu băcanul era problema, pentru că nu băcanul ajungea, prin felul lui de a fi, să rupă omenirea în două, făcând ca o parte a ei să nu se poată recunoaște
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și crima din economia faptei umane. Mai mult, el este singurul umanism care încearcă să anihileze "anti-omul" făra violență. De altminteri nimănui nu-i este retrasă apriori scânteia umanului. Prin generarea căinței, creștinismul încearcă să abolească "marea diferență" și să suprime "camuflajul". Mintea și sufletul unui om tind să devină o locuință cu pereții de sticlă. Tâlharul, omucigașul, târfa redevin prin căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― și refac, ca "rătăciți" reveniți în turmă, unitatea pierdută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
indistincția lor aproape ca un secret de construcție. Abel și Cain sânt "frați" prin camuflaj ― Cain are aparențele fizice ale lui Abel, exterior și "interior"-visceral el este construit la fel. Dar pentru că îl poate ucide pe Abel, pentru că poate suprima viața, creația și opera lui Dumnezeu, el nu poate face parte din aceeași specie cu Abel. Ca anihilator, el este anti-omul, strămoșul "celeilalte" specii care poate integra crima în modul ei de a fi, în vreme ce acest lucru nu este imaginabil
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să facă același lucru cu discipolii lui, devenea personaj într-un "scenariu vibratoriu" care îl ucidea tocmai pentru că era un scenariu nevrotic și bazat pe iubire. Fondul meu nevrotic se răzvrătea tocmai scriind o carte în care, cu ajutorul iubirii, îl suprimam pe Noica în calitate de instanță culturală represivă. Și nu este întîmplător că prima carte în care, după aproape 20 de ani, îmi recuperam în mod explicit vibrația și nevroza, poartă titlul-manifest Declarație de iubire. Îi datorez de aceea lui Noica în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nou foarfeca și tot așa pînă umplea cu gîndul vasul de pe pian și amîndoi se Îndreptau spre cișmeaua din micul patio de lîngă bucătărie. Acolo Susan supraveghea spălarea florilor, arătîndu-i majordomului-casier petalele care erau de prisos, „pe astea le putem suprima“, spunea, de exemplu și-i Întindea foarfeca, avînd grijă Întotdeauna s-o ia Înapoi, fiindcă avea mare nevoie de ea la tăiatul florilor data viitoare. „Divin!“ exclama Susan, contemplînd vasul plin de lasomie, trandafiri sau garoafe; „gata“, spunea pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și a reușit să învingă pe marele vizir Kara Mustafa-Pașa. Conducătorii armatelor polono-germane au fost Jan Sobieski și Carol de Lorena. Întors la Istanbul cu rușinea înfrângerii, marele vizir a fost demis de sultan, care a dat ordin să fie suprimat, dezonorând Imperiul Otoman. În perioada desfășurării revoluției române de la 1848-1849, un rol important în înăbușirea acestuia l-a avut Omer Pașa, pe numele real Mihail Latlas, general turc, cu origini croate. A trăit între 1806 și 1871. După intervenția armatei
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Îmi pierdusem oare cinstea obrazului? „O, nu“, a răspuns ea, „dumneavoastră sînteți scriitor, aveți nevoie de o existență imaginară...“. Am să-i trimit un cadou. Nu e stilul meu să fac propuneri atît de directe, chiar dacă se știe că alcoolul suprimă refulările. Nu cumva i-am spus mai degrabă că viitorul meu roman se va numi Povești de alcov cerîndu-i nu să mă culc cu ea, ci să fie din nou traducătoarea mea? Să fiu oare pe cale să substitui alcoolul plăcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu dormeau Împreună! Dădusem manuscrisul În martie, iar publicarea era prevăzută pentru septembrie. Nu voi mai admite niciodată una ca asta! În fiecare seară mă uitam la cele cinci sute de pagini și aveam poftă să rescriu vreo cîteva, să suprim altele, să scriu pagini noi. Vreme de cinci luni de zile, am avut sentimentul că-l mint pe tata prin omisiune. El scria unui cineast, lua cina cu un cineast, venea să vadă un cineast În sala de montaj, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sanctuarul, el speră să anuleze decizia divină crudă și arbitrară : Ei au putere asupra noastră exact atâta vreme cât ne agităm ca disperații urmându-ne destinul pe care numai ticăloșii ăștia de sus îl cunosc. Dar, dacă încetăm să ne agităm, dacă suprimăm orice acțiune, orice plan, orice intenție, dacă ne oprim... Nu mai au nicio putere (I, p. 38). Imobilitatea reprezintă, pentru moment, antidotul fatalității. Mai târziu, corul deplânge noua stare de lucruri instaurată în Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
o boltă peste infinite sfârșituri... De m-aș putea împrăștia în elementele chinului, să mă fărâm în frânturi de sfâșieri și să nu mai fiu nicăieri și în primul rând în mine! Ca într-un delir de absență, să mă suprim în toate și să mă sting, centrifugal mie. Omul este drumul cel mai scurt între viață și moarte. Moartea este sublimul la îndemîna fiecăruia. Cele mai crâncene dureri și halucinațiile de groază cele mai crude nu mi-au lăsat un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neputința. În realitate, nu există voință sau hotărâre rațională de a te sinucide, ci numai determinante organice, intime, care predestinează la sinucidere. Sinucigașii simt o pornire patologică înspre moarte, pe care, deși îi rezistă conștient, ei n-o pot totuși suprima. Viața din ei a ajuns la un astfel de dezechilibru, încît nici un motiv de ordin rațional n-o mai poate consolida. Nu există sinucideri din hotărâri raționale, rezultate din reflexii asupra inutilității lumii sau asupra neantului acestei vieți. Iar când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în românește și franțuzește, acest text este poate cel mai pasionat și în același timp îmi este cel mai străin. Nu mă regăsesc în el, deși îmi pare evidentă prezența isteriei mele de atunci. Am crezut de datoria mea să suprim câteva pagini pretențioase și stupide. Această ediție este definitivă. Nimeni nu are dreptul s-o modifice. E.M.CIORAN Paris, 22 februarie 1990 CAP.I Tragedia culturilor mici Cele câteva milenii de istorie de care ne dispensăm numai în ignoranță sau
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Franța, în Revoluția ei, a atins o culme de autoconștiință națională și o satisfacție a puterii naționale. Dar sensul ultim al Revoluției a fost lichidarea lumii feudale, a întregii eredități ce a definit Europa secole întregi. O revoluție trebuie să suprime un sistem general valabil, existând, în forme diferite, în toate țările, și să întroneze altul, susceptibil de a fi primit pe întreg globul, indiferent de nivelul istoric al celorlalte națiuni. Într-o revoluție pur națională - adică într-o contradictio in
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
autonomiza de viață, se constituie în zonă aparte, creîndu-și o bază rațională, pe cea vitală pierzînd-o. Astfel, nu există în fond decât o axiologie raționalistă. Și etica se simte bine numai pe fundamente raționaliste. Vitalismul, punând accentul pe imanență, a suprimat dualismul, adică reazemul teoretic al eticii. Devenirea a fost astfel reintegrată în drepturile ei, adică în rosturile ei de a crea și distruge fără nici o răspundere. Toate viziunile de viață care dezvăluie sensul imanent al vieții atribuie un loc foarte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
punct, D. Stelaru etc. și una conștient vicleana și mereu pierzându-și demnitatea În fața evenimentelor politice (mă refer la proletcultiști...). S-a Înregimentat Al. Tăcu În efectivele 89 vreuneia? Nu. Dimpotrivă, față de ultima categorie, necontenit a găsit ,,vina” de o suprima și detesta: ,,La orgă oaselor cântă moartea O melodie perfida Puterea scursă-n pământul cu limba crăpata A tras cerul deasupra că o ceață livida Umbre-n spirală, funii de ziua Se strâng În jurul ochilor gheme”... Amintindu-mi de excelență
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de protest din Piață Unirii, din 1989 au vorbit numai cei care s-au erijat În organizatorii mișcării. După 1989, În fiecare decembrie, presa ieșeana a relatat pe larg ceea ce s-a Intamplat In Piata Unirii. Organele represive, care au suprimat mișcarea nu și-au prezentat niciodată punctul de vedere. În linii mari, povestea lui 14 decembrie 1989 a mers mereu pe aceleași urme bătătorite. La 14 decembrie 1989, un grup de intelectuali ieșeni a Încercat să organizeze la Iași o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
acuzat de instigare la revoltă publică. În actul securității, interesantă este și formularea ,,oameni de sprijin”. În mediile miliției politice, cei care ajutau Securitatea erau numiți, generic, ,,persoane de sprijin”, aceasta formulare regăsindu-se pe majoritatea actelor interne. Cine a suprimat protestul Manifestația care ar fi trebuit să aibă loc la 14 decembrie 1989 a fost Înăbușita, În special, de 4 persoane. Cel mai important dintre acestea este colonelul Constantin Ciurlău, șeful Securității Iași pe atunci. După 1990 a ieșit la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
-mi pună bețe-n roate. Libertul pleacă fruntea sub focul privirii imperiale. Înțelege că împăratul este nemulțumit. Se simte copleșit de neputință. El nu reușește întotdeauna să facă ce a făcut Pollio. Cum să mărească 53 întruna veniturile și să suprime cheltuielile inutile? De-ar putea măcar să-i manipuleze sub mantaua constituționalității pe idioții ăia trei de rang consular din comisia de supraveghere a Senatului! I-ar fi mai ușor să se înțeleagă cu trei oi trase la sorți din turmele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai reproșa că imperiul se năruie dacă i-am micșora veniturile! Libertul aprobă din cap. Augustus suspină din nou. — Așa că n-am ce să le fac, chiar dacă și pe mine mă deranjează. Ianuarius consimte. Într-adevăr, nu poți să-i suprimi pe cei care strâng dările fără să le desființezi și pe acestea. Dar contractele de arendă și activitatea publicanilor ar putea fi mai atent supravegheate de comisiile rogatorii... Tace însă mâlc. Nu e momentul să discute acest subiect. Împă ratul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imperiului în estul Medite ranei a însemnat inevitabil și preluarea diasporei evreiești, cu toate problemele ei. Și sunt destule. Pentru că o asemenea mino ritate religioasă care nu acceptă nici compromisuri, nici asimilare te pune în fața a două soluții: ori o suprimi, ori o tratezi cu toleranță, și iei toate măsurile să o aperi de molestările celorlalți. Iar religia evreilor posedă totuși un cod moral intrinsec. Poți să-i consideri ridicoli, dar sunt complet inofensivi. Se gândește apoi la frământările prietenului său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tot atât de grotesc, chiar dacă mai puțin incredibil, e baletul ce Începe În acest timp Între rege și papă. Papa vrea să ia afacerea În mâinile sale, regele preferă să ducă la bun sfârșit procesul de unul singur, papa ar vrea să suprime ordinul numai provizoriu, condamnându-i pe vinovați și apoi restaurându-l În puritatea lui de la Început, regele vrea ca scandalul să ia proporții, ca procesul să implice ordinul În totalitatea lui și să-l ducă la dezmembrarea definitivă, politică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
au fost organizate astfel: școlile secundare erau pentru băieți pe 8 ani cu două cicluri; cel gimnazial sau cursul inferior de liceu și liceul propriu zis iar pentru fete s-a propus o învățătură diferită de băieți. Bacalaureatul a fost suprimat și înlocuit cu examenul de capacitate. S-a accelerat și construirea școlilor cu ajutorul Legii Casei Școalelor din martie 1896. Prin această lege se punea la dispoziția instituției nou create un fond de 30 milioane lei. În 1897 s au publicat
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]