KorAP: Find »[drukola/base=susan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...119 120 121 ...160 >

3,977 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

care-l vede când își revine să fie al meu... dacă o să-și revină. —Bine. Eu o să vin oricum ca să-ți țin companie. Fiona s-a apropiat mai tare de pat și s-a aplecat ca s-o sărute pe Susan pe frunte. — La revedere, draga mea. Ne vedem mâine, a murmurat ea înainte să-și întoarcă privirea la Nick. Apropo, Milly cum e? Bărbatul și-a frecat barba de trei zile. —E bine. E tot la Bill și Jenny acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
rândul ei, Fiona se chinuia să-și țină lacrimile în frâu. Singura care a rămas cu ochii uscați a fost Julia. Cu toate că și fața ei părea cam chinuită. Toți stăteau în picioare, în cerc, în jurul patului, uitându-se tăcuți la Susan. Știu că nici unul dintre noi nu e un spirit prea religios, dar ați fi de acord să spunem o rugăciune? a întrebat Alison. Julia era pe cale să respingă ideea și tocmai se pregătea să deschidă gura ca să se exprime în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
coborât și ele frunțile. Julia a rămas pe loc până când a văzut-o pe Fiona încruntându-se către ea și-atunci le-a urmat exemplul, lipindu-și bărbia de piept. —Doamne Dumnezeule, a început Nick, te rog, ajut-o pe Susan să-și revină complet de pe urma accidentului. Știu că nu m-am rugat prea mult în ultima vreme, de fapt, nu m-am rugat deloc... dar sper că o să mă poți ierta și... —Vai, Doamne! Fiona și-a dus o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Vai, Doamne! Fiona și-a dus o mână la gură și a icnit cu ochii înotându-i în lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și clipeau des. Susan părea îngrozitor de nelămurită în vreme ce fixa, pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
înotându-i în lacrimi. Nick s-a întrerupt din rugăciune și s-a uitat la ea nedumerit. Apoi i-a urmărit privirea până pe fața lui Susan. Femeia zăcea în aceeași poziție, dar ochii îi erau acum deschiși și clipeau des. Susan părea îngrozitor de nelămurită în vreme ce fixa, pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau de bucurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
pe rând, cele patru figuri care se uitau în jos, la ea. — Ce mama naibii, a croncănit ea. A murit cineva? Nick începuse din nou să plângă, dar, de data asta, lacrimile erau de bucurie și de ușurare. El și Susan rămăseseră singuri în cameră. Ceilalți se retrăseseră plini de tact, după ce strigătele de fericire ale femeilor alertaseră personalul medical, care venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
tact, după ce strigătele de fericire ale femeilor alertaseră personalul medical, care venise alergând. — Doamne, nici nu știi ce bucurie e să te văd deschizând iar ochii! a exclamat bărbatul râzând printre lacrimi. Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna. Susan și-a pipăit partea bandajată a capului și s-a strâmbat. — Am cea mai groaznică durere de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
groaznică durere de cap din istoria omenirii, a anunțat ea. Apoi a ridicat cearceaful și s-a uitat sub el. —Și ce naiba s-a întâmplat cu picioarele mele? Pe chipul lui Nick a reapărut expresia îngrijorată. —Nu-ți amintești nimic? Susan a strâmbat din nas și și-a îngustat ochii. Îmi aduc aminte ședința de yoga și că dup-aceea am băut o cafea cu Fiona, apoi... Femeia a clătinat din cap. Nu, nu-mi mai amintesc nimic altceva. —Ai fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
înaintat câțiva centimetri mai mult în partea opusă, probabil c-ai fi murit. Nick a tăcut câteva clipe. Îi era greu doar să se gândească la asta. Doctorii cred că te-ai lovit la cap atunci când ai căzut pe trotuar. Susan a deschis ochii larg. —Doamne! Și bietul șofer sau biata șoferiță? E bine? Nick a surâs. —Tipic pentru tine. Îți faci griji pentru alții, în vreme ce tu stai întinsă într-un pat de spital. Da, bărbatul de la volan e bine. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
n-a fost vina lui. Bărbatul a arătat cu capul în direcția ușii. — Asistentele mi-au spus c-a sunat în fiecare zi ca să afle cum te simți. Se simte îngrozitor de vinovat. —Ei, n-ar trebui să se simtă așa. Susan a așezat cu grijă cearceaful la loc, peste picioare. — Am să-i trimit un bilețel în care-o să-i spun că nu-l consider vinovat. Dac-aș fi fost în locul lui, și eu aș fi procedat la fel. Nick

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Nick s-a așezat pe marginea patului și s-a aplecat ca s-o sărute ușor pe frunte. —Apropo, Milly vine încoace cu Bill și cu Jenny, a spus el și s-a uitat la ceas. Trebuie să ajungă curând. Susan s-a luminat la față. — Abia aștept. Milly știe ce s-a întâmplat? Nick a clătinat din cap. Nu, i-am spus că amândoi suntem plecați cu serviciul. — Probabil se întreabă de ce n-am sunat-o. La gândul ăsta, fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a luminat la față. — Abia aștept. Milly știe ce s-a întâmplat? Nick a clătinat din cap. Nu, i-am spus că amândoi suntem plecați cu serviciul. — Probabil se întreabă de ce n-am sunat-o. La gândul ăsta, fața lui Susan s-a schimonosit puțin. Detest faptul c-ar putea să creadă c-am uitat de ea. Ei, dar de vreme ce vine-ncoace, o să putem să-i spunem adevărul, nu? Nick a dat din cap și-a început s-o mângâie pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a schimonosit puțin. Detest faptul c-ar putea să creadă c-am uitat de ea. Ei, dar de vreme ce vine-ncoace, o să putem să-i spunem adevărul, nu? Nick a dat din cap și-a început s-o mângâie pe păr. Susan s-a relaxat savurând senzația. Încă nu știa totul despre starea ei medicală, dar toate astea puteau să mai aștepte. Acum se bucura de felul în care, în mod evident, accidentul îl schimbase pe Nick. Susan vedea acum iubirea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
o mângâie pe păr. Susan s-a relaxat savurând senzația. Încă nu știa totul despre starea ei medicală, dar toate astea puteau să mai aștepte. Acum se bucura de felul în care, în mod evident, accidentul îl schimbase pe Nick. Susan vedea acum iubirea din ochii lui, îi simțea îngrijorarea și savura afecțiunea pe care, până atunci, Nick și-o cenzurase în public. — Îmi pare rău că te-am făcut să treci prin asta, a murmurat ea. Cred că a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ai revenit. Apoi bărbatul a sărutat-o din nou, de data asta pe buze, după care i-a prins mâna și i-a strâns-o cu putere. —Să nu mă mai părăsești niciodată. Niciodată. Nici măcar pentru o excursie cu bicicleta. Susan a părut nedumerită auzind acele cuvinte, după care, dintr-odată, și-a dat seama despre ce era vorba. A, da, nefericita mea excursie cu bicicleta. Îmi amintesc. Femeia s-a ridicat mai în sus, iar Nick a sărit în picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Înainte nu m-am obosit să te întreb. Eram prea ocupat să mă gândesc cum o să pot să mă descurc fără tine, cum o să organizez lucrurile pentru mine și Milly, dar, spune-mi, care a fost treaba cu excursia aia? Susan a zâmbit. —A, aste e o întrebare bună! a exclamat ea, după care a tăcut și a oftat. Presupun că a fost un gest pe care voiam să-l fac ca să reușesc să fiu observată. Sinceritatea răspunsului a surprins-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
aste e o întrebare bună! a exclamat ea, după care a tăcut și a oftat. Presupun că a fost un gest pe care voiam să-l fac ca să reușesc să fiu observată. Sinceritatea răspunsului a surprins-o până și pe Susan, dar femeia a pus totul pe seama analgezicelor care-i amorțiseră simțul prudenței. Plus, desigur, accidentul în sine. Atunci când ai fost la un pas de moarte, ți se pare o prostie să mai stai să aștepți momentul potrivit ca să spui ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
prostie să mai stai să aștepți momentul potrivit ca să spui ceva. După care am fost lovită de o mașină, chestia care a generat același efect. Nick a surâs, dar imediat a revenit la atitudinea serioasă. Să fii observată de mine? Susan n-a scos nici un cuvânt, dar a dat din cap cu o expresie melancolică și prin care aproape că-și cerea scuze. —Am înțeles. Nick era iar pe punctul să izbucnească în lacrimi. Doamne, sunt așa de cretin! Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
afectat pe mine și pe Milly, că n-am luat nici o secundă în considerare povara pe care tu ai acceptat s-o cari. Bărbatul a făcut o pauză. — Nu cred c-a fost deloc ușor. Acelea erau cuvintele pe care Susan așteptase atât de mult să le audă, iar acum, că ele fuseseră rostite, nici nu-i venea să creadă. Așa că a tăcut, rezistând tentației de a-l asigura pe Nick că totul a fost așa, floare la ureche, când, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
creadă. Așa că a tăcut, rezistând tentației de a-l asigura pe Nick că totul a fost așa, floare la ureche, când, de fapt, lucrurile nu arătaseră atât de roz. —De cât timp erai nefericită? a întrebat-o bărbatul cu mâhnire. Susan l-a strâns de mână. —Ei, nu eram nefericită la modul propriu-zis. Simțeam doar nevoia să mă retrag, o vreme, din spațiul casei, pentru ca tu să-ți dai seama cât de tare îmi duci dorul, a explicat ea cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
spațiul casei, pentru ca tu să-ți dai seama cât de tare îmi duci dorul, a explicat ea cu un surâs menit să îndulcească lovitura. Ca să apreciez câte-ai făcut pentru mine și Milly? a întrebat-o el cu voce scăzută. Susan a adoptat o expresie puțin spăsită. Ceva în genul ăsta, da. Aplecându-se către ea, Nick și-a apropiat fața la câțiva centimetri de a ei și a privit-o în ochi. —Susan, îmi pare așa de rău că-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a întrebat-o el cu voce scăzută. Susan a adoptat o expresie puțin spăsită. Ceva în genul ăsta, da. Aplecându-se către ea, Nick și-a apropiat fața la câțiva centimetri de a ei și a privit-o în ochi. —Susan, îmi pare așa de rău că-ți spun lucrurile astea abia după ce ai fost la un pas de moarte, dar simt că ni s-a dat o a doua șansă împreună, așa că iată - bărbatul a făcut o pauză și și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
te iubesc la nebunie, și fără tine aș fi terminat. Nu pentru că n-aș știi cum să am grijă de mine și de Milly, ci pentru că mi-ar fi dor, din tot sufletul, de tine. —Mulțumesc. Din cauza nodului din gât, Susan n-a reușit să spună mai mult. Și încă un lucru... Nick a sărit în picioare, încântat de ceea ce avea să spună, așa că întâi a făcut un drum până la fereastră și-napoi. Cred c-ar trebui să ne căsătorim. Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
a sărit în picioare, încântat de ceea ce avea să spună, așa că întâi a făcut un drum până la fereastră și-napoi. Cred c-ar trebui să ne căsătorim. Bine, n-a fost cererea în căsătorie plină de romantism la care visase Susan... nu fusese o scenă din aia cu genunchiul în pământ, în vârful turnului Eiffel, cu un violonist care să cânte în fundal, dar fusese un pas uriaș înainte. Așa că femeia a zâmbit. Ar fi minunat. Și m-am gândit foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
în pământ, în vârful turnului Eiffel, cu un violonist care să cânte în fundal, dar fusese un pas uriaș înainte. Așa că femeia a zâmbit. Ar fi minunat. Și m-am gândit foarte bine la ceea ce mi-ai spus... în legătură cu copilul. Susan a tăcut, dar a clătinat din cap. Era incapabilă să mai scoată vreun cuvânt văzând viteza cu care viitorul ei soț se schimba chiar sub ochii ei. —Ei, cred c-ar trebui să încercăm să facem unul. —Pe bune? Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]