3,370 matches
-
ce face În seara asta. Mergeți acasă. Dis-de-dimineață, vom relua căutările. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley Își prinse capul În mâini. — O să fie bine, spuse Logan, punându-și o mână pe umărul bărbatului, simțind cum tremuratul se transformă În suspine Înăbușite. O să fie bine. Haideți, vă conduc până acasă. Logan luă o dubă de la Departamentul de Investigații, un Vauxhall vechi și murdar. Domnul Lumley nu scoase nici un cuvânt tot drumul de pe Queen Street până la Hazlehead. Stătu tot timpul pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
celulă. Când Logan și Watson ajunseră acolo, stătea pe o banchetă Îngustă cu capul În mâini, gemând Încet sub luminile pâlpâitoare de deasupra. Partea din spate a jachetei costumului său Împrumutat plesnea pe el, cusătura tot mai vizibilă la fiecare suspin. Uitându-se la el, Logan nu știa ce să creadă. Era Îngrozitor că un copil trebuise să treacă prin abuzurile la care Cleaver Își supunea victimele. Chiar și-așa, vorbele lui Sandy Alunecosul Îi rămăseseră În minte. Lista aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și zgâriată, așezate printre buruieni chiar lângă adăpostul numărul unu. Niște lacăte mari țineau ușile containerelor Închise, de parcă ar fi avut cineva de gând să pătrundă și să ia cadavrele de animale care putrezeau În interior. Logan auzi un mic suspin lângă el și-și dădu seama că lacătele erau, probabil, o idee bună. Frumoasele mortăciuni... Lacrimi se scurgeau pe obrajii Învinețiți și se pierdeau În barba Hoitarului. Nu i-ai ajutat? Întrebă Logan, arătând spre containere. Hoitarul scutură din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
două cadavre în 4 ore și niciun suspect, răspunse Lon Sellitto ușor iritat. Din cauza asta, ștabii nu sunt mulțumiți. Și uite prima lecție despre ce înseamnă să fii sergent: dacă ștabii nu sunt fericiți, nici tu nu ești fericit. Podul Suspinelor. Așa se numea puntea de legătură între cele două turnuri ale Centrului de Detenție din Manhattan. Podul Suspinelor - cei câțiva metri care au fost parcurși de-a lungul timpului de cei mai renumiți mafioți, fiecare cu zeci de capete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mulțumiți. Și uite prima lecție despre ce înseamnă să fii sergent: dacă ștabii nu sunt fericiți, nici tu nu ești fericit. Podul Suspinelor. Așa se numea puntea de legătură între cele două turnuri ale Centrului de Detenție din Manhattan. Podul Suspinelor - cei câțiva metri care au fost parcurși de-a lungul timpului de cei mai renumiți mafioți, fiecare cu zeci de capete de acuzare și cu sute de crime înfăptuite la comandă, de tineri inconștienți care nu făcuseră decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
către Luis: - E în grija ta acum. Fii cu ochii în patru. - Te poți baza pe asta, răspunse acesta. Grady și Luis Martinez părăsiră holul camerei de detenție, în timp ce Sachs și Bell așteptau să-și recupereze armele. Traversară apoi Podul Suspinelor, iar Sachs făcu din nou un rezumat al cazului Magicianului. Când ajunse la oribila ipostază în care Anthony Calvert fusese găsit, Bell tresări. - Mobilul crimei? - Nu știm nimic. - Cazuri similare în trecut? - Idem. - Cum arată făptașul? - Prea puține indicii. - Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tristețe erau contrazise parcă de pasul săltăreț al actrițelor gata să își înceapă numărul. Roland Bell stătea acum într-unul din canioanele artificiale ale Manhattanului: pe Strada Centrală, chiar între cele două clădiri guvernamentale cu aspect mohorât, încoronate de Podul Suspinelor, și clădirea de birouri cu multe ferestre de vizavi. Nimic despre Volvo-ul lui Charles Grady. Repetă (pentru a câta oară?ă mișcarea circulară, asemănătoare unui far. Unde, unde, unde? Un claxon foarte puternic se auzi dinspre direcția intrării în clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doilea în grad în cadrul Sfatului Patrioților, nu îl angajase pe Weir să îl ucidă pe Grady, ci ca să îl scoată pe Constable din Centrul de Detenție din Manhattan, renumit pentru nivelul său de siguranță, să îl transporte afară pe Podul Suspinelor și, în final, către sălbăticia din New England, unde Sfatul își va putea relua lupta contra celor impuri, murdari și ignoranți. Va putea să șteargă de pe fața pământului negrii, homosexualii, evreii, hispanicii, străinii - toți aceia față de care se revolta Constable
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
are de gând să facă vreo prostie, nu? Adică - trece printr-un fel de... știi tu, adică, e bine? Nu știu, Sally. Nu știu prin ce trece. În orice caz, sunt ultima persoană căreia i-ar spune. Îmi înghițeam acum suspinele, încercând cu disperare să mă adun, fără să reușesc. Vocea mea avea o nuanță acuzatoare și știam că asta nu va fi de ajutor: înainte să încetez să mai predau obișnuiam să văd, iar și iar, pagubele produse de părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
s-a prăbușit brusc pe pat și-a izbucnit în lacrimi. M-am așezat lângă ea pe negândite: pot spune cu sinceritate și plin de rușine că nu am simțit nici măcar un fior de compasiune sau chiar afecțiune la vederea suspinelor disperate ale soției mele, într-atât eram de înnebunit și distras de iubire. Pur și simplu imitam tiparele comportamentale ale unui bărbat rezonabil într-o tentativă instinctivă de a-mi netezi drumul de-ntoarcere spre Stacey prin toate metodele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întinse gâtul dintr-o parte în alta, fără niciun efect. Simțea că plămânii îi lucrează la doar zece la sută din capacitate și chiar în clipa în care se întreba cine o să-i găsească trupul neînsuflețit — și când — auzi un suspin înăbușit și soneria sună încă o dată. Se duse în vârful picioarelor la ușă și se uită pe vizor, dar nu se vedea nimeni. Uite așa erau jefuiți și violați oamenii în New York City — păcăliți de vreo minte criminală ca să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ureche. — Tocmai intru în apartamentul lui. Încă n-a ajuns acasă, dar comand ceva pentru cină și atunci am să-i spun. Emmy, știu că probabil te întrebi ce mi-a venit, dar— Vocea i se frânse, sugrumată de un suspin. — Vin acolo imediat. Ascultă-mă, Leigh Eisner. Vin într-acolo, bine? Leigh o auzi pe Emmy redirecționând taxiul spre strada lui Russell. — Mai aști acolo? Trecem deja prin tunel și ne îndreptăm spre sud. Ajung în zece, doisprezece minute. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
taxiul spre strada lui Russell. — Mai aști acolo? Trecem deja prin tunel și ne îndreptăm spre sud. Ajung în zece, doisprezece minute. Mă auzi? Leigh clătină din cap. — Leigh? Spune ceva. — Te aud, spuse Leigh cu vocea gâtuită de un suspin. — Bine, nu te mișca. Nu te mișca. Ai înțeles? Ajung într-o clipită. Leigh o auzi pe Emmy închizând, dar nu se simțea în stare să-și închidă și ea telefonul. De ce spusese că vrea să se despartă de Russell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
râse Leigh. Te sun când aterizăm, bine? Du-te și culcă-te. Rezistă tentației de a trimite un sărut prin telefon spre binele lui Emmy. — Doamne, ar fi grețos dacă n-ar fi atât de drăguț, spuse Emmy cu un suspin lung și teatral. Era grețos cu atâtea dulcegării, Leigh știa asta, dar era prea fericită să-i pese. Jesse o sunase neîncetat timp de două luni de zile după “incident”, cum îi spun amândoi acum; îi scria pe e-mail, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ceremoniei. Când și-a găsit telefonul, a descoperit că nu mai era nevoie, deoarece bateria era iarăși descărcată. Ușa din față a casei lui Fi era deschisă. Zgomotele dinăuntru indicau faptul că ceremonia Încă nu a Început. După un mic suspin de ușurare, a pășit Înăuntrul casei, unde nasul i-a fost asaltat instantaneu de aroma de delicatese proaspete. În ciuda mulțimii de oamenii adunați În sufragerie, a putut să Întrezărească bufetul. Era Încărcat cu munți de covrigei, fără a pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și-o Împărțeau și viceversa. Când veni mâncarea, observă că Sam părea cam Încurcat și că se codea să Înceapă să mănânce. Îi oferi din porția ei de porc cu sos dulce-acrișor. —Împarți! se lumină el la față cu un suspin de ușurare și luă farfuria ovală pe care i-o Întindea Ruby. Stăteam aici și-mi făceam griji că n-o să Împarți. Știi, sunt doi tipi la mine la spital care, când mergem la vreun restaurant chinezesc, nu Împart niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Într-un sfârșit, ajunse să-i desfacă picioarele. Ea a avut o scurtă tentativă să le strângă, dar fără rost. În vreme ce degetele lui se jucau cu labiile senzația era atât de sublimă Încât ea lăsă să-i scape un mic suspin. Încet Îi desfăcu labiile. Deschise ochii și Îl privi. Ești atât de frumoasă, spuse el. —Pe bune? Da. El se uită la ea În sus. —Vroiai să mă Întrebi ceva mai devreme. Ce era? — Ah, nimic. Absolut nimic. Capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mă Întrebi ceva mai devreme. Ce era? — Ah, nimic. Absolut nimic. Capul lui era Între picioarele ei acum. O secundă mai târziu, simți cum limba Îi descria conturul vulvei și cum a Început să se joace cu clitorisul. Ruby scotea suspine ușoare. Pe măsură ce limba lui se plimba și se juca, ea simțea cum o inundă un val de plăcere. După aceea, Își puse capul pe burta ei și ea Îi desmierdă părul. Apoi se așeză și el mai sus pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
udam florile. Și te-ai gândit: „Ce-ar fi să caut eu niște dovezi cum că Nigel are o aventură“, nu? Mătușa Sylvia dădu din cap afirmativ și se șterse la ochi. Și uite c-am găsit! Și mai multe suspine sonore. Ruby Își trecu mâna pe după șoldul mătușii ei. —Eh, oricine o fi gagica asta, În mod clar nu prea le are cu lenjeria sexi, spuse Ruby luându-i cu delicatețe din mână perechea de chiloți uriași de culoarea pielii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Mama ta își pune piciorul pe mine, apoi gura ei caldă îmi atinge urechea. Înțepenesc, nu pot, în seara asta chiar nu pot. Îmi caută gura, o găsește, dar eu nu deschid buzele. Se retrage la locul ei cu un suspin adânc, din rărunchi. — Știi, spune am putea încerca să facem dragoste altfel. Mă întorc spre ea, fixează tavanul cu o expresie ciudată. — Am putea încerca să ne privim în ochi. Vocea îi este străbătută de o nuanță care se înfășoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în întuneric cuvintele mele i-au atins ușor ceafa nemișcată. — Haide, să mergem. Am ajutat-o să coboare, m-am aplecat până la ea și i-am cuprins talia cu brațul, i-am simțit oasele vibrând în timp ce se ridica și un suspin adânc îi mișcă pieptul, un îndemn pentru ea însăși. Afară cerul era locuit de o lună plină, largă, cu un chip caritabil pe care, în timp ce ne duceam îmbrățișați către firma luminoasă, ne-am oprit s-o privim. Era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adevărat. Și ia spune, vă iubiți? — Dar, pentru Dumnezeu, don Augusto...! — Uite, dacă ai să plângi, te las. Fata își sprijini capul de pieptul lui Augusto, ca să și-l ascundă în el, și izbucni în plâns, încercând să-și înăbușe suspinele. „Fetița asta o să leșine“, gândi el în timp ce-o mângâia pe păr. — Linștește-te! Liniștește-te! — Și femeia aia...? - întrebă Rosarito fără să-și ridice capul și înghițindu-și suspinele. Ah, deci îți amintești? Păi femeia aia m-a respins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în el, și izbucni în plâns, încercând să-și înăbușe suspinele. „Fetița asta o să leșine“, gândi el în timp ce-o mângâia pe păr. — Linștește-te! Liniștește-te! — Și femeia aia...? - întrebă Rosarito fără să-și ridice capul și înghițindu-și suspinele. Ah, deci îți amintești? Păi femeia aia m-a respins în cele din urmă definitiv. N-am cucerit-o niciodată, acum însă chiar am pierdut-o definitiv! Tânăra își ridică fruntea și-l privi în ochi, ca pentru a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zi și am dat drumul la televizor. Fețe cenușii rânjeau la mine. Guri se deschideau și se închideau. Voci răcneau. M-am ridicat și am dat volumul mai încet. Acum puteam să le aud din bucătărie. Madeleine dădea tonul în timp ce suspinele fiicelor mele îi țineau isonul. Tati nu a vrut. Mami a spus niște lucruri stupide, atâta tot. Mami ar fi trebuit să știe mai bine. Tati nu e supărat pe voi. M-am ridicat și am dat iar volumul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sută americani, chiar dacă se presupunea că sunt evrei germani ascunși în Amsterdam și, spre deosebire de părinți, toți spectatorii știau că nu existau motive de îngrijorare, cel puțin în ceea ce privea sexul. Când se sărutară în sfârșit, fata de lângă mine scoase un suspin îndurerat. M-am uitat la ceas. Filmul era mai lung decât mă așteptasem. Când mi-am ridicat iarăși privirea spre ecran, totul era întunecat, cu excepția unei singure lumini care pâlpâia. Se auzeau strigăte furioase. Hoțule! Hoțule! striga doamna Frank. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]