4,810 matches
-
Tămășeni, jud. Fălciu), în documentul din 11 martie 1475. Numele poate veni de la un Dod, Dode, Dodu, amintit în zona Hușilor, în anul 1415. Locuitorii erau răzeși, presupuși descendenți din familia unui vechi oștean, cu numele Dodu, care luptase cu tătarii, iar pentru bravura sa, fusese răsplătit cu această moșie. Drăslăvăț (Drăslăvița sau Drislavele, lângă Dorohoi). Originea denumirii Drăslăvița se poate regăsi în cuvântul rus слива (prun, prună) sau în verbul сливатъ (a vărsa, a turna, a curge). Numele apare menționat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
este că movila reprezenta un excelent loc fortificat natural, aflat în calea năvălitorilor, care nu puteau trece ușor pe malul drept al Prutului. Nu este exclus, așa cum sugerează Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, ca numele să fi fost dat de tătari, care ar fi folosit movila ca un punct strategic, de observare a teritoriului din jur: era „o movilă mare, ridicată de mâna omenescă, numită de tătari Han Tepesi, adică Movila hanului, iar de către locuitori, Movila Râbâi”. Neîndoielnic, Dimitrie Cantemir a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
așa cum sugerează Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, ca numele să fi fost dat de tătari, care ar fi folosit movila ca un punct strategic, de observare a teritoriului din jur: era „o movilă mare, ridicată de mâna omenescă, numită de tătari Han Tepesi, adică Movila hanului, iar de către locuitori, Movila Râbâi”. Neîndoielnic, Dimitrie Cantemir a văzut movila, a cărei apariție o explică prin intervenția omului. Cât este legendă și cât este imaginația lui, nu putem deosebi în cele două ipoteze lansate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târziu, în mod surprinzător, s-a notat că invazia lăcustelor a ocolit această bucată de pământ. Contele Iosif Podoski a fost însărcinat, în 1759, de regele Poloniei, August al III-lea, cu o solie la Poartă, pentru reglementarea relațiilor cu tătarii, la vremea aceea supușii sultanului. Pentru a ajunge la Istanbul, solia trebuia să traverseze Moldova; a plecat la 29 septembrie 1759, a intrat în Moldova prin Hotin și, după o scurtă odihnă la Iași, unde a fost primită de domnul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de sud-vest a comunei Duda, plasa Podoleni, la distanța de 4 km de Duda, reședința comunei. Tradiția leagă numele satului de al lui Baba Novac, care s-a așezat aici într-o poiană, împreună cu alți refugiați, ca urmare a invaziei tătarilor. După moartea lui s-a format satul, care se va numi Novaci, „urmași ai lui Novac”. Oțetoaia. Într-o hotarnică din 1757 se citează o mărturie scrisă la 1754, păstrată de episcopul Inochentie, în care se arată că înainte de venirea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
atenția în această parte a Moldovei datorită așezării târgului Huși în centrul țării, protejat natural de dealuri și codri de o parte, iar în partea estică de vecinătatea cu râul Prut, care era o piedică în calea năvălirii turcilor și tătarilor. De la Huși, domnul putea supraveghea posibilele mișcări ale dușmanilor în sudul țării și pe Valea Prutului, pentru a interveni la vremea potrivită, căci era mai ușor de parcurs drumul care ducea, cu mai multe ramificații, de la Iași la Huși, apoi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
seimenilor neplătiți i-a stricat planurile. Acolo îl îndemnase și cronicarul să se îndrepte, în calitatea lui de hatman, deci orașul era suficient de mare în 1711 pentru a adăposti domnitorul în drum spre Muntenia. Cronicarul este martor al invaziei tătarilor („iară tătărâmea tot trecea în sus spre Huși, pre la bejenii, dreptu pradă, ca lupii”); mulțimea năvălitorilor, tătari și turci, înaintea bătăliei de la Stănilești, cuprindea „costișa pănă pre suptu pădure, tot câmpul acela, pănă la Huși”. Ruinarea vechilor curți domnești
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hatman, deci orașul era suficient de mare în 1711 pentru a adăposti domnitorul în drum spre Muntenia. Cronicarul este martor al invaziei tătarilor („iară tătărâmea tot trecea în sus spre Huși, pre la bejenii, dreptu pradă, ca lupii”); mulțimea năvălitorilor, tătari și turci, înaintea bătăliei de la Stănilești, cuprindea „costișa pănă pre suptu pădure, tot câmpul acela, pănă la Huși”. Ruinarea vechilor curți domnești, printre care se aflau și Hușii, apare secvențial în documente. Curtea de la Huși este menționată de Ieremia Movilă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Hușilor sălașul țiganului domnesc Condrea, cu soția și copiii lui „spre a fi șerbi țigani cu toți urmașii lor”. Într-un alt hrisov domnesc din 8 aprilie 1708, Mihai Racoviță nota situația țiganului Negul care, reușind să scape din robia tătarilor, a ajuns să slujească pe episcopul Varlaam de la Huși, apoi de bunăvoie s-a considerat rob al mănăstirii Brădicești. În acea perioadă, țiganii fugari, fără stăpâni, erau lipsiți de orice protecție și expuși la cele mai brutale dispoziții ale autorităților
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Putna, lăsând doi fii: pe Ștefan și pe Petru”. Nicolae Iorga sublinia că voievodul murise ca apărător al hotarelor țării: „Bogdan Vodă, care stătea de strajă, la Prut, la marginea codrului Tigheciului, în Huși, pe vremea când, în primăvara, roiau tătarii [...], murea tânăr în împrejurări care au rămas neștiute, în ziua de 17 aprilie 1517”. Totodată, marele istoric avea să scrie: „Se poate zice că acestor lupte împotriva tătarilor și-au datorit însemnătatea ținutul Fălciului și orașul Huși, în care se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la marginea codrului Tigheciului, în Huși, pe vremea când, în primăvara, roiau tătarii [...], murea tânăr în împrejurări care au rămas neștiute, în ziua de 17 aprilie 1517”. Totodată, marele istoric avea să scrie: „Se poate zice că acestor lupte împotriva tătarilor și-au datorit însemnătatea ținutul Fălciului și orașul Huși, în care se vede încă vechea biserică episcopală din vremea lui Ștefan cel Mare”. Recapitulând, se poate afirma că Ștefan cel Mare a ridicat târgul Hușilor la rangul de reședință domnească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Huși doar 4 acte. Curând după urcarea sa pe tron, îl găsim pe domnitor în târgul Hușilor, așa cum arată actul din 28 ianuarie 1518, scris „de Oanță, în Huși”. Venise prin Vaslui, întrucât se pregătea, să le țină calea tătarilor, ce trecuseră Prutul pe la Gura Săratei, aproape de Huși. În bătălia de aici, oastea moldoveană, condusă de vornicul Cărăbăț, i-a zdrobit pe tătari. Urmașul său, Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), imediat după înscăunarea din 20 ianuarie 1527, începe să călătorească pentru
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ianuarie 1518, scris „de Oanță, în Huși”. Venise prin Vaslui, întrucât se pregătea, să le țină calea tătarilor, ce trecuseră Prutul pe la Gura Săratei, aproape de Huși. În bătălia de aici, oastea moldoveană, condusă de vornicul Cărăbăț, i-a zdrobit pe tătari. Urmașul său, Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), imediat după înscăunarea din 20 ianuarie 1527, începe să călătorească pentru a-și cunoaște mai bine țara, dar și pentru a-și îndeplini atribuțiile domnești. Orașul nostru a fost, cu certitudine, preferința lui. La
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
scrie Grigore Ureche -, Despot Vodă „au poposit la Iași, apoi la Huși. Și n-a venit cu puțini oameni, nici cu pace, ci tot cu război”. Între cele două domnii ale lui Alexandru Lăpușneanu, peste aceste ținuturi s-au năpustit tătarii „ca niște câini turbați și apucând multă pradă și vite, au ars țara” și nici orașul nostru nu a fost cruțat, dată fiind așezarea lui, în calea „răutăților”. Într-un raport al unui ungur (Iscoadă ungurească în Moldova) sunt relatate
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
situația internă a țării. Despre acele vremuri cu adevărat vitrege, ungurul trimis în Moldova scria: „Teritoriul orașelor Iași (Iaz) și Huși (Hwz) împreună cu parte de jos a țării în această retragere a lui Tomșa au fost pustiite de turci și tătari, și date ca pradă din voia lui Alexandru...” După victoria asupra lui Alexandru Lăpușneanu, Iacob Heraclid Despot, rămas în istorie cu numele de Despot Vodă (1561-1563), domn de religie protestantă, cel care a fondat Schola latina (gimnaziul) și biblioteca de la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1561-1563), domn de religie protestantă, cel care a fondat Schola latina (gimnaziul) și biblioteca de la Cotnari, a plecat spre Suceava. O mare campanie antiotomană a desfășurat, în 1574, Ioan Vodă cel Viteaz (1572-1574). După ce a ieșit învingător în luptele cu tătarii la Cetatea Albă și Bender (Tighina), și-a organizat armata în primăvara anului 1574, obținând victorii împotriva turcilor la Jiliște (lângă Focșani) și Brăila. „Aflând dispozițiunile dușmanilor - menționează B. P. Hasdeu - Ioan Vodă nu mai putea rămânea lângă Bender: el
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care le prezenta târgul Huși: procurarea cu ușurință a hranei și recrutarea de noi oșteni din interiorul Moldovei, poziția naturală favorabilă pentru apărare în cazul unui atac prin surprindere, posibilitatea de a îndrepta atacurile în două direcții: la Nistru contra tătarilor și la Dunăre, împotriva turcilor, atacând Brăila (pe atunci raia), Tighina și Cetatea Albă. La 10 iunie 1574, oastea moldo-cazacă era învinsă, prin trădare, la Iezerul Cahulului, iar după ce s-a predat turcilor în tabăra de la Roșcani, este ucis de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trădare, la Iezerul Cahulului, iar după ce s-a predat turcilor în tabăra de la Roșcani, este ucis de turci, în ciuda promisiunilor. Domnia și moartea voievodului au fost extrem de sugestiv descrise de Mihail Sadoveanu în cunoscutul roman istoric Nicoară Potcoavă. Drept recompensă, tătarii primeau acordul sultanului de a prăda iarăși Țara Moldovei. Petru Șchiopul (1574-1577; 1578-1579; 1582-1591) a fost ultimul domn care a avut curte domnească la Huși. La 3 octombrie 1588, el scria regelui Poloniei, Sigismund al III-lea, „ex oppido nostro
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Dosoftei, autorul Psaltirii în versuri și al Psaltirei de-nțăles, episcopii Mitrofan, Varlaam, Veniamin Costachi, iar mai târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu. Din secolul al XVI-lea și până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când tătarii au fost în cea mai mare parte izgoniți din Bugeac, și mai ales până în 1829, în țările române, popularea depresiunii Huși s-a făcut în condiții grele. Aceasta cu atât mai mult, cu cât târgul Huși era loc de popas
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lungul Prutului spre Iași, Hotin sau Polonia. Mari nenorociri s-au abătut asupra Moldovei în secolul al XVII-lea. Și meleagurile hușene au fost bântuite de epidemii, foamete și pustiiri. Cele mai mari devastări au fost provocate de turci, de tătari, de poloni și de cazaci. Când aceștia năvăleau, se trăgea clopotul de la Episcopie și atunci locuitorii din Huși, unii se retrăgeau în pădure, iar alții se așezau în poziție de apărare. Cele mai de preț obiecte erau duse la schitul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
poloni și de cazaci. Când aceștia năvăleau, se trăgea clopotul de la Episcopie și atunci locuitorii din Huși, unii se retrăgeau în pădure, iar alții se așezau în poziție de apărare. Cele mai de preț obiecte erau duse la schitul Brădicești. Tătarii s-au năpustit și asupra acestui lăcaș religios, l-au prădat și au luat multe bunuri și hrisoave vechi ale Episcopiei, care erau depuse acolo spre păstrare. Mai târziu, unii domnitori sau pretendenți la domnie s-au aflat la Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672) i-a înfrânt pe răsculații din Orhei și din Lăpușna, conduși de boierul Hâncu. De atunci s-a păstrat expresia „Vodă da și Hâncu ba !”. În 1673, Dumitrașco Cantacuzino (1673, 1674-1675) venise cu turcii și tătarii ca să-l alunge pe Ștefan Petriceicu (1673-1674), care ocupase Iașii cu oștile polone. Vrând să se mențină în domnie, cu ajutor străin, s-a oprit la Huși, unde timp de trei luni turcii și tătarii au prădat și au jefuit
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1674-1675) venise cu turcii și tătarii ca să-l alunge pe Ștefan Petriceicu (1673-1674), care ocupase Iașii cu oștile polone. Vrând să se mențină în domnie, cu ajutor străin, s-a oprit la Huși, unde timp de trei luni turcii și tătarii au prădat și au jefuit satele din jurul târgului. După lupta de la Gura Bohotin, Dumitrașco Cantacuzino se afla iarăși la Huși. În cronica sa, Ion Neculce îl condamnă pe Dumitrașco Cantacuzino că, de teama lui Ștefan Petriceicu, care era susținut de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
satele din jurul târgului. După lupta de la Gura Bohotin, Dumitrașco Cantacuzino se afla iarăși la Huși. În cronica sa, Ion Neculce îl condamnă pe Dumitrașco Cantacuzino că, de teama lui Ștefan Petriceicu, care era susținut de poloni, i-a rugat pe tătari să rămână în țară pe timpul iernii: „Intrat-au tătarii în țară, ca lupii într-o turmă de oi, de s-au aședzat la iernatic pin sate, pe oameni, din Prut până în Nistru și mai sus, pănă în apa Jijiei, nemărui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Cantacuzino se afla iarăși la Huși. În cronica sa, Ion Neculce îl condamnă pe Dumitrașco Cantacuzino că, de teama lui Ștefan Petriceicu, care era susținut de poloni, i-a rugat pe tătari să rămână în țară pe timpul iernii: „Intrat-au tătarii în țară, ca lupii într-o turmă de oi, de s-au aședzat la iernatic pin sate, pe oameni, din Prut până în Nistru și mai sus, pănă în apa Jijiei, nemărui nefiindu nice o milă de săraca de țară... Cum
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]