3,006 matches
-
întâlnită la majoritatea oamenilor dominați de instincte, ce prețuiesc abundența și eleganța în confort. Oamenii cu mâna spatulată sunt încrezători în ei înșiși, înzestrați cu o inteligență suplă, dominați de aspectele practice ale vieții, activi, întreprinzători, mai mult spirituali decât tandri. Mâna practică se cunoaște după cea de a treia falangă a degetelor, care are forma unei lopeți, mai mult sau mai puțin lungă: arată OAMENI LUCIZI ȘI CLARI. Mâna artistică, cu degetele conice, prezintă variante: cu palma de o mărime
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de această dată noul Crist (Platon) e iertat și alege să-și părăsească lumea de bună voie, fără niciun regret, fără cazne. Faptul că această comparație între Crist și Platon e posibilă dovedește că Ackroyd rescrie vechile mituri cu ironie tandră. Miracolul "comunicării instantanee și universale" n-are nicio noimă pentru locuitorii mileniului patru. Platon vorbește de parcă s-ar afla în Grecia antică (dacă e să punem situația într-o ecuație cunoscută nouă), iar oamenii îl ascultă fără să le pese
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
toate vizionară), bântuită de spaima că omul se poate spulbera (mai degrabă auto-spulbera) într-o clipă de neatenție, de nechibzuință, Lessing trăiește o neliniște care nu se poate să nu ne înduioșeze, să nu ne facă să resimțim o frăție tandră cu această autoare țepoasă și totuși infinit de umană: Uneori mă simt un dinozaur. Tehnologia asta nouă. Nu demult am discutat pe internet, pentru Barnes&Noble, și au sunat de peste tot Australia, Canada, Franța. Discuții banale și agreabile, dar stranii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecut. Personajele principale sunt lupta pentru putere și limbajul (înspăimântător de ritmat, de poetic în tehnica lui) prin care puterea se zvârcolește înainte de a dispărea de pe scenă. Raportul de forțe este marea enigmă a acestui teatru exasperant de violent și tandru în același timp. În ce privește violența temă esențială la Pinter autorul însuși afirma în 1966: Lumea chiar este un loc extrem de violent, așa că violența din piese e firească. Mi se pare un factor esențial și inevitabil. Interviul din 1966 conține una
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de vreme, Possum deschide o ușă secretă în labirintul interior al lui Eliot. Old Possum's Book of Practical Cats e o imagine inedită în peisajul interior al temătorului Eliot, o imagine a lumii văzute prin ochii adultului care privește tandru la un copil, care și el, la rândul lui, uluit și amuzat la culme, ascultă istorii cu pisici. Încrâncenarea cronică a lui Eliot e înlocuită de o înșiruire de propoziții cu sens îndoielnic, de gânduri pisicești extrem de inventive și încântătoare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un tipar poetic mai sugestiv pentru epoca lui. Tiparul încă există și încă funcționează, dar el refolosește de fapt tradiția bucuria secretă a poetului modernist. 3.3. Peter Ackroyd: Tradiția basmului marea absență din poem Peter Ackroyd e un autor tandru care ascunde lecturii cât e de vulnerabil. El ezită în fața creației: dacă mă arăt privirii o să fiu oare eu, ori doar începutul altei povești? (romanul) Într-un lung dialog cu masteranzii și doctoranzii (2006), aflăm că autorul nu se simte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sexului... (piatra...) precum și sentimentul că o rămâne trupul în urma vorbelor lui (subiectul este cel care...) "Înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (cum definea Eliot iubirea în Tărâm Pustiu) se desprinde de sex, iar trupul se topește într-un suflet tandru, imaterial. Tradiția basmului cu Făt Frumos își pierde prin urmare sensul: poemele acestea văd dragostea ca pe o "fugărire mecanică" (Vezi cum se leagă...) O fată se simte ca și cum ar fi fost violată, după care trece la alt băiat; un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iradiere, teste, doctori și studenți, "surâsul expert", curaj și lașitate. Dumnezeu i-am mai dat o bucată de viață și poezia ei se umanizează. The Chiffonier (Șifonierul) e chiar mai mult decât uman pur și simplu, este de-a dreptul tandru, îndulcit de rime incredibil de evidente: De câte ori mai pot spera să vin la Wellington și să te mai găsesc acolo? Am vorbit despre asta, cum se cuvine, încercând să tratăm cu superficialitate moartea ta: "Mai ai douăzeci de ani și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pline de un lirism delicat, versurile lui Fainlight afirmă fără echivoc; poeta nu se sfiește lucru rar pentru poezie, azi să vorbească în nume propriu. Poemele ei amestecă proză, poezie și dramă. Fainlight sfidează compasiunea. Ea este o fire complicată, tandră și aspră, de care ne atașăm tocmai fiindcă scrie extrem de incomod. Poetei îi place mult demitizarea (A Fairy Story Basm), aplicată atât imaginației, cât și realului. Adevărul are întotdeauna două fețe; cum spune poeta, finalurile fericite au "urmări nebănuite". Făt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu prințesa până la adânci bătrâneți (noțiune pe care poeții Desperado o desființează), redevine broască. Poemul se întreabă: ce va face prințesa? Zâna nu mai e invocată. Cititorul simte din forța interioară a acestui poem că singurul răspuns posibil este surâsul tandru. Poeta încheie astfel: "Să reînceapă toate". Când bătrânețea se apropia, Yeats a făcut ceea ce îndemna Dylan Thomas mai târziu, adică nu a intrat "cu blândețe în noapte". Când încărunțește și trupul se apropie de schelet, Fainlight își strânge puterile într-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât solară dar e o durere stăpânită, o durere echilibrantă, care dă lectorului forța să meargă mai departe. Ruth Fainlight e o poetă a mâniei de foarte multe ori. Pare să se considere aspră și dură, dar e de fapt tandră în mânia ei. Mânia îi e necesară ca să rămână verticală, să lupte. E o luptătoare, pentru viață, pentru poezie, pentru ființa ei. Usually Dry-Eyed (De obicei fără lacrimi) începe prin a invoca tandrețea: "Plângi ușor?" Uneori. Întotdeauna pentru ceea ce se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trăirea. "Sufletele animalelor" ard "pe dinăuntru" și se arată ca un abur, iese din ele odată cu respirația și lasă dâră de abur în urmă (Fum) În chip neștiut, sufletele acestea comunică cu "ființa de abur" a poetului însuși. Spre deosebire de descrierea tandră a micilor făpturi ("pufnesc..., se uită melancolic la mâncare, la bec"), în ciuda ironiei care vede "dâra pe care o las eu / ca o coadă fără de care nu mi-aș putea ține echilibrul", subiectul e unul extrem de intim și dureros de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o floare neadevărată. Poemul Nori strecoară un foarte trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu, dar inteligența lui trage cu ochiul la ce vine după bucurie, și această tentație de a vedea lucruri interzise stării de bine face din George Szirtes un poet al metatandrului. Și Cântecele trupului începe cu "trupul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce le scrie. "Eul" meditează ineviatbil asupra propriei ființe. "Eul" are înțelesuri proprii lui, pe care nu le poate ocoli. Există elemente evident autobiografice, de plasare, în First Light. În rest, nimic ostentativ, nimic însemnat. LV. Demontezi cronolgia. Ești eminamente tandru. Încerci să incluzi în text istoria toată. Ești un filozof al istoriei, romancier ce se inspiră din dulcea taină a ceea ce nu mai e... PA. Poate e cam mult spus, filozof al istoriei. Vreau într-adevăr să creez acest sentiment
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe Peter Ackroyd într-o videoconferință cu studenții, organizată la sediul Consiliului Britanic. Întrebările studenților (masteranzi și doctoranzi) au scos la iveală destănuiri pe care romancierul nu le-a mai făcut până acum cu o asemenea sinceritate. E primul interviu tandru (dar și extrem de edificator) al unui romancier de obicei mut în fața oricărei întrebări, sau care oferă cel mult răspunsuri monosilabice. STUDENT: Majoritatea cărților Dvs sunt construite în jurul unor personalități istorice, scriitori (Dickens, Milton, Chatterton), arhitecți (Hawksmoor), filozofi (Platon). Faceți acest
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
când am început să scriu în anii '50, aveam conștiința că sunt intrusă, dar eram și foarte mândră că am alte rădăcini. LV. Mother in Love e un poem de o sinceritate Desperado. E personal fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își ascund vulnerabilitatea. La fel ca Ruth Fainlight, o arăți tuturor dar o și depășești. Ai o voce puternică în poem. Te consideri feministă? Când i-am spus lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care își clădesc intriga și personajele pe ironie. Ai scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice Work, Paradise News, sunt pumnul de fier al ironiei în mănușa de catifea a lirismului. Ironia ta nu e rece, ci tandră. Ești un romancier comic afectuos, dacă accepți caracterizarea. DAVID LODGE: Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care se asociază cu comedia și satira. Dar ai perfectă dreptate că e și o blândețe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de o atitudine mai caldă ("tandră", cum ziceai) față de personaje. Nice Work e un roman de tranziție în această privință. Capitolele de început privesc cele două personaje principale cu un ochi foarte ironic, mediat de autor. Dar pe măsură ce se desfășoară romanul, personajele pun stăpânire pe el
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
romane în sensul de literatură. Nu sunt sigur ce vrea să spună lirism, dar discursul la persoana întâia e liric, iar eu am folosit mult narațiunea la persoana întâia în ultimele mele trei romane (inclusiv Thinks...), poate ca să abordez emoțiile "tandre" asociate cu iubirea și moartea. Ca mai toți cei atrași de literatură, am scris ceva poezie în tinerețe, dar ca adult n-am depășit un număr minim, și de multă vreme încoace n-am mai scris poezie deloc. LV. Cum
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe Eliot. Poemele nu erau distopice: tindeau mai degrabă către spectaculos. Din cadavre se rostogoleau diamante, și cam așa. Poemele de dragoste (pe care le-am scris de la bun început) erau, probabil, extrem de senzuale, dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar fi Beddoes ori Ransom (John Crowe, americanul) pentru ciudățenia lor respectuoasă. Mi-au plăcut mai mult decât poeții rațiunii. Îmi place grotescul unor autori ca Pope, Swift, Rochester. Trebuie să-i fac oarecum să conviețuiască în mine cu sentimentul tandru religios al lui Herbert. Auden e un erou al meu, pentru darul limbajului și puterea lirică, mai puțin pentru înțelepciunea lui Goetheană. Pentru același motiv, îmi plac în Anglia Brodsky, Hecht și Fenton. Aceștia au înțeles bezna și au tăiat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Chiar privești lumea cu îngăduința unui copil lipsit de apărare. Nu ții să-ți faci o meserie din inovație. Detaliile tehnice nu te interesează prea tare. Ceea ce cred eu că urmărești este să-l vezi pe lector că se predă tandru poemului. Te bazezi pe intuiția lui. Eliot a spus că poezia poate comunica înainte să fie înțeleasă. Pentru tine limpezimea e esențială, dar mai trebuie să ne gândim și la profunzime. Nu scrii ca un copil, ci ca un pictor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pictor viclean. Ești foarte atent ce faci cu uneltele tale. Amesteci literatura (poezie și proză), pictura, fotografia... GS. Așa e, se ascunde undeva în mine un copil lipsit de apărare și chiar vreau ca cititorul meu să mi se predea tandru. Aș numi asta Erosul poeziei. Și e la fel de adevărat că un adult viclean stă cu ochii pe copilul îngăduitor și lipsit de apărare. Aș fi un escroc, un mincinos cu sânge rece, dacă aș susține că sunt doar un copil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și relatează în jurnal despre cunoașterea unor clienți de care s-a îndrăgostit, recunoaște că pe unii i-a respectat, că în prezența altora a trăit experiențe șocante, sado-masochiste. Își mărturisește compasiunea față de bărbații timizi, faptul că vibra la gesturile tandre ale unor clienți. Totodată își ironizează eșecurile sentimentale, ironizează proastele maniere ale clienților. Pentru a completa imaginea unei prostituate de lux, autoarea evocă momente în care se afla în postura de damă de companie, mai cu seamă când își petrecea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a vrut el să o zugrăvească: cu cât mai mult vom fi impresionați de exprimările teatrului, unde totul pare adevărat, unde nu acționează trăsături [de penel] fără viață și culori seci; ci personaje vii, cu ochi adevărați, fie pătimași, fie tandri, și scufundați în pasiune; lacrimi adevărate la actori, care atrag altele la cei care privesc; în sfârșit, mișcări adevărate care incendiază întreg parterul și lojile toate: și lucrurile astea, spui dumneata, nu emoționează decât indirect, și nu stârnesc pasiunile decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]