5,159 matches
-
opt ani dormeau împreună într-un dormitor separat, de cel al părinților. La miezul nopții, din camera fetițelor se auziră, strigăte de groază. Margareta și Mihail au sărit ca arși. Când au deschis ușa, patul fetițelor care levita razant cu tavanul camerei, cobora lin spre dușumea. Luminița de foc, cu viteză supersonică ieși prin sticla ferestrei. Fetițele băgate în spaimă, cu greu s-au liniștit. În acea noapte Margareta a dormit cu ele. pentru a le veghea. A doua zi Margareta
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
curățire și sfințire a casei, în interior și exterior. Ritualul fu repetat timp de trei zile, timp în care totul decurgea normal. În prima noapte după sfințire se auzeau țipete în camera Margaretei. Mihail deschise ușa când patul cobora din tavan luminița cât o nucă o luă la sănătoasa prin geam, iar bebelușul care se juca în mijlocul camerei, bolborosind cuvinte neînțelese dispăru ca înghițit de pământ. -Ce se întâmplă Mihaile?Cineva ne vrea răul. -Nu cred că ne vrea răul, doar
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că inginerul nu știe ce se va întâmpla. -Domnule Laurian, ești pe iaht? -Da domnule profesor. -Eu sunt la Brăila, la vila mea. La prima schimbare produsă pe iaht, dămi un telefon. -Așa voi face domnule profesor. Luminile candelabrului din tavan s-au stins, aprizându-se spontan lumânările din sfeșnicul de argint cu trei brațe. -Vă rog să păstrați liniștea. Nu comentați. Nu exclamați. Priviți totul în tăcere. Profesorul se așeză pe canapeaua albastră din încăpere, concentrându-se. Asistența privea uluită cum
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
trei brațe. -Vă rog să păstrați liniștea. Nu comentați. Nu exclamați. Priviți totul în tăcere. Profesorul se așeză pe canapeaua albastră din încăpere, concentrându-se. Asistența privea uluită cum din corpul profesorului se desprinde clona acestuia, începând să leviteze spre tavanul salonului, după care survolând salonul ieși fulgerător prin sticla groasă a ferestrei închise, neproducând nici un zgomot, fără s-o spargă. După aproximativ treizeci de secunde telefonul suna. Profesorul în transă îl ridică. -Da. La telefon profesorul Traian Cezar. -Imposibil, domnule
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de bilocație. Convorbirea telefonică, a fost auzită de întrega asistență, telefonul fiind cuplat la boxele din salon. Profesorul se concentră închizând ochii. Clona sa intră prin sticla ferestrei, levitând prin salon, intră ușurel în corpul fizic al profesorului. Luminile din tavan s-au aprins. Profesorul este aplaudat frenetic de audiență. -Vă mulțumesc domnilor. Vă mulțumesc. Acum veți asista, la fenomenul de voiaj în astral, proiecție astrală sau clarviziune călătoare. Vă alegeți denumirea care vă convine. Să începem. Pe parcurs voi descrie
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sau clarviziune călătoare. Vă alegeți denumirea care vă convine. Să începem. Pe parcurs voi descrie cele trei dimensiuni care le voi străbate. Dimensiuni ale existenței. La lumina lumânărilor se vedea cum se desprinde din corp dublul profesorului levitând ușor spre tavan, după care ieși prin sticla ferestrei închise. Profesorul începu să comenteze expediția. -Dimensiunea întâia a existenței. Survolez lumea reală fizică. Am dificultăți serioase, similare cu cele ale unui scafandru, care se scufundă într-o apă adâncă fără costum. Depășesc situația
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
scrisului și călătoriilor, dar nu mai departe de hotarele regatului. În una din nopți magicianul a avut o revelație stranie. O entitate cosmică care se asemăna cu un om îmbrăcat în alb strălucitor, coborî din cer penetrând acoperișul casei și tavanul camerei, după care levitând ușor s-a oprit lângă patul savantului Delmar, vorbind blând: -Puterea cristalelor nu o deții ca să-ți eviți problemele karmice, ci pentru o mai bună folosire și înțelegere a acesteia. Vei putea să-ți eviți suferințele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
zorile de ziuă. Entitatea se topi în lumină. -Delmar!Delmar!-striga monarhul isterizat de frică. Magicianul trecu de gărzi năpustindu-se în dormitorul regelui. -Da Mărite Doamne, ce s-a întâmplat?Suveranul era întins pe patul enorm, iar razant cu tavanul levita același personaj. -Delmar, nu pot intra în corp. Am uitat ceva, striga neliniștit cel de pe pat. Delmar schiță câteva gesturi cu ambele brațe. Corpul din tavan începu să coboare uțor, spre trupul întins pe pat, ajungând la acesta, intră
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ce s-a întâmplat?Suveranul era întins pe patul enorm, iar razant cu tavanul levita același personaj. -Delmar, nu pot intra în corp. Am uitat ceva, striga neliniștit cel de pe pat. Delmar schiță câteva gesturi cu ambele brațe. Corpul din tavan începu să coboare uțor, spre trupul întins pe pat, ajungând la acesta, intră ca o cheie în broască. Monarhul executând o dedublare omise niște amănunte tehnice. -Măria-Ta îți dăruiesc aceste cristale de cuarț care sunt transformatoare vibraționale și informaționale, relee
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un bărbat și o femeie. -Numele dumneavoastră? -Maria. -Constantin. Făcu o mișcare. Maria deveni Constantin și Constantin, Maria. -Simțiți schimbarea sexului? -Da-răspunseră cei doi rușinați. -Sala. Spectatorii credeți în aceste schimbări? Sunt reale? -Acum să fiți liniștiți. Veți zbura spre tavan. Scaunele cu tot cu ocupanți au început să se ridice plutind ușor spre tavan. Acum veți coborî pe podea. V-a plăcut. Da?Sunt convins. Acum atracția serii, spuse magicianul dispărând. În ritmul unui marș funebru pe scenă a intrat un dric
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Maria deveni Constantin și Constantin, Maria. -Simțiți schimbarea sexului? -Da-răspunseră cei doi rușinați. -Sala. Spectatorii credeți în aceste schimbări? Sunt reale? -Acum să fiți liniștiți. Veți zbura spre tavan. Scaunele cu tot cu ocupanți au început să se ridice plutind ușor spre tavan. Acum veți coborî pe podea. V-a plăcut. Da?Sunt convins. Acum atracția serii, spuse magicianul dispărând. În ritmul unui marș funebru pe scenă a intrat un dric care nu era tras s-au împins de cineva, era mișcat pur
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
s-a părut ridicolă, ca să descopăr anii trecuți că un scriitor maghiar, tradus la "Gallimard", procedează absolut identic. Am rămas visător. M-am culcat apoi, și am căzut într-un somn greu. M-am trezit spre dimineață. Dormitorul era pustiu, tavanul căscat și în jurul meu și pe pat, moloz și cărămizi. Am ieșit afară înspăimîntat. Toată lumea era adunată în curte, era întuneric, o atmosferă de sinistru domnea peste tot. Ce era? Ce se întîmplase? Cum, nu știam? Unde-am fost? Nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
curte, era întuneric, o atmosferă de sinistru domnea peste tot. Ce era? Ce se întîmplase? Cum, nu știam? Unde-am fost? Nu m-a trezit cutremurul? Ce cutremur? Cutremurul de pământ... Nu mă trezise nimic. Putea să-mi cadă și tavanul în cap (niște cărămizi tot căzuseră pe lângă mine)! În oraș, se zicea, blocul Carlton se prăbușise până în temelie... sute de morți... se închide școala până după sărbători... Bineînțeles că între timp tata primise scrisoarea directorului și îi răspunsese că n-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de rest printr-un placaj. - Bună seara, am spus, îl caut pe domnul Grigorescu. Erau înăuntru patru sau cinci inși instalați la o masă uriașă, aplecați asupra șpalturilor, sub lumina puternică a unui bec care atârna aproape până jos din tavan. - Eu sunt, a răspuns unul dintre ei, un ins mic de statură, cocoșat, elegant îmbrăcat, cu un chip aspru, sever, privire rapidă și pătrunzătoare. Mi-a strigat numele sigur că nu se înșela, și mi-a spus că am lipsit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ea însăși, fiindcă în purtarea ei era un fel de impertinență atrăgătoare. Marin se eliberă din îmbrățișarea ei, apoi atenția i se îndreptă asupra salonului, al cărui lux depășea tot ce văzuse vreodată: pereții erau acoperiți cu lambriuri de stejar, tavanul era de o înălțime neobișnuită, iar într-o parte, o fereastră imensă de plastic acoperea, cu excepția unei nișe, un perete întreg, de sus până jos. Involuntar, privirea îi fu atrasă de un ceas mare, încastrat într-unul din lambriurile peretelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de deschidere a ușii declanșase automat aprinderea luminilor. Își trecu privirea peste tot echipamentul a cărui prezență acolo era firească pentru un inginer electronist; motoare, panouri metalice încărcate de cadrane, contoare și comutatoare. Câteva aparate mai mari erau agățate de tavan, iar un perete întreg semăna cu tabloul de comandă al unei centrale telefonice automate. Într-un colț erau mai multe cutii, iar la capătul mesei... MARIN ÎNGHEȚĂ, CU NEUTRALIZATORUL ÎN MÂNĂ. Încet, își destinse degetele încleștate pe patul metalic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
boabele mărunte, mai luă o mână și încă o mână. Ultimul bob îl sfărmă între dinții ei mici, lăsând zeama amară să-i umple gura. Cu s-a ales în viață? Varvara era pe pat, învelită în coverturi și privea tavanul. Se liniști, spasmele o lăsă și îi putea auzi pe cei din jur. Ar fi vrut să le vorbească, dar nu putea. Lacrimile ei făceau cruce pe piept cu sudoarea și nu o lăsau să respire. Pentru prima dată înțelese
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
să se așeze. Nu-i rămânea decât să se întindă pe pat sau să stea în picioare și să tremure de frig. Încremenise în mijlocul camerei, cu poșeta în mână, cu ochii țintă la un fel de ferestruică aflată sus, aproape de tavan, prin care se zărea cerul. Aștepta ceva, nici ea nu știa ce. Își simțea numai singurătatea, simțea frigul pătrunzând-o până la oase, și o greutate și mai apăsătoare ca de obicei în dreptul inimii. Rămase așa, cu gândurile pierdute, aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că arabul a fugit, că este iar singur și că nu mai are de luat nici o hotărâre. Dar prizonierul era tot acolo. Doar că se culcase cât era de lung între sobă și catedră, și, cu ochii deschiși, privea în tavan. Acum i se vedeau bine buzele groase, care-i dădeau o înfățișare îndărătnică. - Vino, spuse Daru. Arabul se ridică și-l urmă. Intrară amândoi în cameră și învățătorul îi arătă un scaun lângă masă, chiar sub fereastră. Arabul se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Louise, care găsea că e deajuns să pună doar pe ferestrele din dormitor, lăsându-le pe celelalte goale. "N-avem nimic de ascuns", spunea acest suflet curat. Jonas fusese mai cu seamă cucerit de încăperea cea mai mare, care avea tavanul atât de înalt încât aici nu putea fi vorba să-ți instalezi acolo un bec. Intrai fără să urci vreo scară în această cameră legată printr-un coridor îngust de celelalte două, mult mai mici, și care dădeau una într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se fi instalat aici un duș, ca țeava lui să fi fost așezată vertical și ca locatarii apartamentului să consimtă să primească jetul de apă binefăcător fără să facă nici cea mai mică mișcare. Din pricina înălțimii cu adevărat neobișnuite a tavanului și din pricina strâmtimii camerelor, apartamentul semăna cu o ciudată construcție din paralelipipede alipite, aproape în întregime de sticlă numai uși și ferestre, în care mobilele nu aveau pe ce se rezema, iar ființele, pierdute în lumina albă și violentă, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
acasă, unde viața, risipită pe două etaje, era infinit mai puțin intimă și mai lipsită de căldură decât viața familiei Jonas. Într-o sâmbătă după-amiază, Rateau îi aduse Louisei un ingenios aparat de uscat rufe, care se putea fixa de tavanul bucătăriei. Apartamentul era tixit de lume, iar în cămăruță, înconjurat de cunoscători, Jonas o picta pe donatoarea câinilor, pictat fiind la rândul său de un artist oficial. Acesta, după cum spuse Louise, executa o comandă a statului. "Tabloul se va numi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ceva nou. Se duse în micul coridor în care dădeau ușile de la sala de duș, de la closet și de la bucătărie. Se opri în unghiul drept pe care-l făceau cele două coridoare și cercetă îndelung zidurile înalte ce urcau până la tavanul întunecat. Avea nevoie de un scaun fără spetează, pe care se duse să-l ceară portarului. Când se întoarse în apartament, vizitatorii se mai înmulțiseră și, pentru a ajunge la capătul coridorului, avu de luptat cu dragostea prietenilor, fericiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Arrast, abia trezit din somn, privea cu uimire din patul lui la încăperea în care se afla. Pereții mari erau proaspăt spoiți până la jumătate cu o vopsea întunecată. În partea de sus fuseseră cândva albi, dar acum erau acoperiți până în tavan cu un strat de var gălbui și scorojit. Paturile erau așezate pe două rânduri, câte șase de fiecare parte. Numai unul era desfăcut, la celălalt capăt al rândului în care se afla el, și acela era gol. Dar, auzind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
afla un fel de poliță, pe care fusese așezată la loc de cinste o cromolitografie înfățișându-l pe Sfântul Gheorghe. În rest, doar un morman de zdrențe, îngrămădite în dreapta ușii, și niște șorțuri de toate culorile, spânzurate la uscat de tavan, deasupra focului. D'Arrast, nemișcat, trăgea în piept izul de fum și de sărăcie care se ridica din pământul colibei, tăindu-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu din palme. Inginerul se întoarse și, în prag, în lumina de afară, zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]