8,384 matches
-
1910-1911: „«Scena» reapare după o apariție de câteva luni și o retragere resemnată de patru ani. Reapare sub îngrijirea aproape a acelorași redactori, care și-au urmat activitatea lor la cotidianul «Rampa»”. Rubrici: „Scena artistică”, „Scena bibliografică”, „Scena literară”, „Scena teatrală”, „Scena muzicală”, „Scena răutăcioasă”, „Scena bucureșteană”, „Scena sportivă”, „Scena feminină”, „Foiletonul «Scenei»”, „Varietăți”, „Programul spectacolelor”. Sunt inserate versuri de Mihail Săulescu, V. Demetrius, Zaharia Bârsan, G. Rotică ș.a., iar din poezia lui D. Anghel, omagiat în articolul Petale pentru Anghel
SCENA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289544_a_290873]
-
fermecat. Se publică proză de Emil Gârleanu și Al. Cazaban, fragmente din piesele Bujoreștii de Caton Theodorian și Doamna munților de I. U. Soricu, precum și 13 martie, un text inedit al lui Emil Gârleanu. Aici Liviu Rebreanu este titularul cronicii teatrale, Mihail Sorbul comentează cărți aparținând lui Mihai Codreanu, I. Trivale ș.a., Mihail Dragomirescu dă un fragment din studiul Pictura religioasă, Ion Minulescu semnează articolul Academia boemă, iar Ion Vinea textul intitulat Compania a doua. Din Charles Baudelaire sunt selectate Cugetări
SCENA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289544_a_290873]
-
propune această publicație „de teatru și muzică” este de „a stabili o legătură mai strânsă, mai intimă între public și teatru și a contribui astfel la propășirea unuia și cultivarea celuilalt”. Colaborările îi conferă o calitate deosebită în ceea ce privește prezentarea vieții teatrale, mai ales a celei din țară. În rubrica de cronică dramatică, pe care o susține Liviu Rebreanu, se comentează mai cu seamă spectacolele bucureștene de la Teatrul Național și Teatrul Modern, discutându-se calitatea pieselor, a interpretării sau a traducerii. Liviu
SCENA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289543_a_290872]
-
Henry Bataille (cu prilejul reprezentării piesei La Femme nue la Teatrul Național) și pe cel al lui Oscar Wilde. În câteva amintiri, intitulate Dezgropate..., Caton Theodorian își povestește, la rugămintea lui Liviu Rebreanu, experiențele de actorie din tinerețe. Tabloul mișcării teatrale este întregit cu însemnări și comentarii aparținând lui Mihail Sorbul, Corneliu Moldovanu, Mihail Sadoveanu și A. de Herz, precum și cu o informare permanentă privind programul spectacolelor. A.-M.B.
SCENA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289543_a_290872]
-
a teatrului românesc. Literatura este prezentă îndeosebi prin versuri și poeme în proză semnate de Constanța Hodoș, Mihail D. Paleologu, Maria Popescu, Maria Aldea, Ioan Demetrescu, G. Marinescu ș.a. Cele mai multe comentarii privesc literatura străină, fie că este vorba de cronici teatrale, literare sau de traduceri propriu-zise. Astfel, Mihail D. Paleologu transpune articolul Shakespeare (după Octave Uzanne), Cristian P. Popovici tălmăcește un fragment din eseul Hamlet și Don Quijote al lui I. S. Turgheniev, N. Livescu un fragment din lucrarea Tragedia de Hippolyte
SCENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289547_a_290876]
-
atenția publicului de la vodevil și melodramă spre „piesele serioase, clasice ori moderne, dar nesenzaționale” este exprimată în articolul Curentul german în teatrul nostru, semnat Naid Lireanu (probabil un pseudonim). Mihail D. Paleologu și N. Vaschide trimit materiale legate de viața teatrală din Paris: O repetiție la Comedia Franceză, Publicul și operile dramatice. Pornind de la ideea că „teatrul e menit să aibă o mare influență asupra limbii”,Vlad Comneanu anunță în articolul Teatru românesc peste munți posibila înființare a unei scene românești
SCENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289547_a_290876]
-
în afara celor consacrate, existente la București, Iași și Craiova. Accentul este însă pus pe probleme administrative: „statutul și procedura Sindicatului”, dreptul de proprietate literară, repertoriu, sedii etc. Secțiunea literară, restrânsă, se referă doar la aspecte legate de dramaturgie și spectacolul teatral, textele aparținând în mare măsură lui Th. M. Stoenescu, care semnează articolele Reforme, Iluzia în teatru și Punerea în scenă ideală și reală, „bucata pentru studiu” Fără judecată, traducerea piesei Cabina lui Molière de Charles Joliet. Din Leipzig Horia Petra-Petrescu
SCENA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289542_a_290871]
-
lui Th. M. Stoenescu, care semnează articolele Reforme, Iluzia în teatru și Punerea în scenă ideală și reală, „bucata pentru studiu” Fără judecată, traducerea piesei Cabina lui Molière de Charles Joliet. Din Leipzig Horia Petra-Petrescu trimite o corespondență intitulată Revistele teatrale germane. Sunt inserate și câteva amintiri sub titlul Costache Caragiali (Manuscript inedit de Pantazi Ghica). În articolul nesemnat Primul conflict este reprodus și comentat schimbul de scrisori polemice dintre H. G. Lecca și „secretarul particular” al lui Pompiliu Eliade, directorul Teatrului
SCENA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289542_a_290871]
-
Voicu Bugariu, Ion Rotaru. O rubrică efemeră, din 1968, poartă titlul „Portrete literare” și cuprinde mici medalioane despre tinerii poeți Grigore Hagiu, Gheorghe Tomozei, Cezar Baltag. Alături de cele rezervate literaturii, ziarul a avut și alte rubrici culturale: „Note bibliografice”, „Cronica teatrală” (susținută de Andrei Băleanu, Vicu Mîndra, Călin Căliman, D. Costin, Aurel Baranga), „Carnet cultural”, „Panoramic cultural”, „Foileton”, „Carnet muzical”, „Cronica filmului”, „Pe ecranele cinematografelor”, „Viața culturală”, „Adnotări”, „Carnet plastic”. Opiniile exprimate căpătau greutate prin caracterul oficial al ziarului de partid
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
În 1941 se statornicește ca director de scenă la Teatrul Național din capitală. Debutează în 1923, la „Naționalistul” (Iași), unde este și prim-redactor, la fel ca și la „Svastica Iașului” și „Cuvântul studențesc”. A făcut reportaje, a semnat cronici teatrale și cronici plastice, omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinație pronunțată spre caricatural (cum spune singur - într-un interviu acordat lui Ion Biberi - cu o „viziune caricaturală și tragică a vieții”). A deschis, de altfel, mai multe
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
Macbeth de Shakespeare, în 1946 - fantezia, pentru mulți contrariantă, a folosirii unor măști (care ar exprima „esența artei actoricești”); închipuie Teatrul Rotund (în mijloc publicul, de jur-împrejur actorii, pe o scenă circulară); recurge la tehnica cinematografică ș.a.m.d. Spectacolul teatral, așadar, dispune de un limbaj al lui - fiind altceva decât literatura dramatică - și numai cultivând, fie și în exces, acest limbaj există șansa regenerării și a creării de valori ieșite din comun. Utopia lui S. era „remagicizarea teatrului printr-o
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
altceva decât literatura dramatică - și numai cultivând, fie și în exces, acest limbaj există șansa regenerării și a creării de valori ieșite din comun. Utopia lui S. era „remagicizarea teatrului printr-o «neomagie», sub semnul misterului social modern” (Un program teatral). Voia, în orice caz, „un teatru sintetic, dinamic, cu acțiune simultană, alogic, suprarealist” (Pitic-manifest teatral). O bună parte a articolelor lui S. a fost strânsă în volumul postum Teatralitatea teatrului (1981). Nici piesele nu s-au tipărit în timpul vieții autorului
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
regenerării și a creării de valori ieșite din comun. Utopia lui S. era „remagicizarea teatrului printr-o «neomagie», sub semnul misterului social modern” (Un program teatral). Voia, în orice caz, „un teatru sintetic, dinamic, cu acțiune simultană, alogic, suprarealist” (Pitic-manifest teatral). O bună parte a articolelor lui S. a fost strânsă în volumul postum Teatralitatea teatrului (1981). Nici piesele nu s-au tipărit în timpul vieții autorului, fiind adunate în volumul Măști (1973). I se mai datorează două scenarii de film, Școala
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
sonore, „ritmică alegorică”. Sumedenie de personaje, „personaje corale și speciale”, „personaje reci” („voci”, „umbre” ș.a.), personaje-măști, balerini. Toate, slujind un proiect dramatic orgolios, dar fără o deosebită percutanță în plan valoric. Talentul, la S., nu-i pe măsura gândirii lui teatrale efervescente. Într-o țară capitalistă - ca om de stânga, autorul are ce are cu burghezia ahtiată după îmbogățire -, o societate, Harmonia, își propune să perfecționeze rasa umană, izbăvind-o de „mamiferism”. Afacerea absoarbe, din felurite surse, fonduri grase. Utopia lui
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
complectă descompunere, Profesori universitari „fără rușine” și profesori universitari „cu”, Premiile literare la noi, apărute fără semnătură. Pagina a treia, intitulată „Critica săptămânii”, purta un chenar de recapitulare punctuală a săptămânii culturale încheiate; urmau rubrici de recenzii - „Cărțile”, de cronică teatrală și muzicală - „Teatrele” -, artistică - „Expozițiile”-, „Revista revistelor”, asigurate, uneori prin rotație, de Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, F. Aderca, Perpessicius, Tudor Mușatescu, Sergiu Dan, Petre Cătunaru, Ion Negulescu sau, frecvent, nesemnate; aici, condeiul lui Camil Petrescu se recunoaște în comentariile teatrale
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
teatrală și muzicală - „Teatrele” -, artistică - „Expozițiile”-, „Revista revistelor”, asigurate, uneori prin rotație, de Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, F. Aderca, Perpessicius, Tudor Mușatescu, Sergiu Dan, Petre Cătunaru, Ion Negulescu sau, frecvent, nesemnate; aici, condeiul lui Camil Petrescu se recunoaște în comentariile teatrale sau în însemnările despre reviste. Cronica literară o inaugura Șerban Cioculescu, cu o întâmpinare pozitivă a volumului Critice, IX: Poezia nouă de E. Lovinescu, semnalând originea cărții în polemica dusă cu N. Davidescu și B. Fundoianu, pe tema aservirii literaturii
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
culturală chiar și în teritoriul ocupat de inamic, articolul lui Rebreanu complinește cele afirmate în articolul-program, nesemnat, intitulat Scena, apărut în același număr, unde se vorbește însă cu precădere de rațiunea noii publicații de a fi o oglindă a vieții teatrale: „Nu lipsea teatrelor decât un ziar, care să țină publicul zilnic la curent cu mișcarea teatrală. [...] Acest scop și-l propune astăzi «Scena», în jurul căreia s-au grupat vreo câțiva din cei mai de seamă scriitori români în București”. Dintre
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
nesemnat, intitulat Scena, apărut în același număr, unde se vorbește însă cu precădere de rațiunea noii publicații de a fi o oglindă a vieții teatrale: „Nu lipsea teatrelor decât un ziar, care să țină publicul zilnic la curent cu mișcarea teatrală. [...] Acest scop și-l propune astăzi «Scena», în jurul căreia s-au grupat vreo câțiva din cei mai de seamă scriitori români în București”. Dintre autorii rămași în capitală publică frecvent poezii I. C. Vissarion, D. Karnabatt, Al. Terziman, Sarina Cassvan, Th.
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
e vorba de aprecierea valorilor literare produse de modernism”. S.r. mai cuprinde prezentări de cărți și reviste editate în țară și străinătate, semnalări ale noilor apariții editoriale, asigurate de N. I. Herescu și Ion Dongorozi. O cronică artistică, o cronică teatrală, o cronică financiară și una agricolă îi întregesc profilul. Alți colaboratori: Cezar Petrescu, Emanoil Bucuța, C. Rădulescu-Motru, Radu Dragnea, N. M. Condiescu, Al. Lascarov-Moldovanu, Olimpiu Boitoș, Victor Slăvescu, Al. Busuioceanu, T. Păunescu-Ulmu. M.W.
SCRISUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289582_a_290911]
-
redacție condus de N. Mărăscu și M. N. Săulescu. Rubricile literare, destul de frecvente, nu au totuși relief și nu lasă să se întrevadă o orientare. Traian Demetrescu semnează schițe de observație și meditații lirice. Tot el ține rubrica intitulată „Convorbiri teatrale”, comentând repertoriul și spectacolele teatrului craiovean. În alte articole, iscălite Dramaturgus sau nesemnate, se analizează activitatea aceluiași teatru. La rubrica de critică sunt recenzate, de Gh. D. Pencioiu și de un colaborator ascuns sub pseudonimul Un amic al literaturii, volumele
SECOLUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289598_a_290927]
-
în 1914, iar în iulie 1916, după ce mai dă alte versuri, publică în foileton în „Capitala” și nuvela Salonul unde se gândește, prefigurând romanul Concina prădată (1939). Renunță temporar la poezie și proză, lăsându-se ispitit de teatru. O revistă teatrală, Halandala, scrisă împreună cu George Bădărău, i-a fost pusă în scenă în 1916, la Iași. Depuse pentru lectură la Teatrul Național din Iași și la cel din București, drama Sfârșitul lumei și o comedie (lucrată în colaborare cu Al. O.
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
Bărbulescu, C. I. Dicescu, Ion Rădulescu-Joldea, Al. Filipescu, Ion Gorun, Ion D. Filitti, Emil Isac, C. Stere (rar, în 1915), I. Radian. O rubrică permanentă, „Săptămâna literară”, ce cuprinde însemnări și recenzii, este asigurată în 1910-1912 de Ion Scurtu. Cronica teatrală, la început nesemnată, este ținută de N. Pora și Ion C. Bacalbașa, apoi de Tudor Arghezi (printre altele, la spectacolele cu Idealul de Oscar Wilde și cu Achim de Victor Eftimiu). Tot Arghezi susține „Cronica artistică”, unde scrie despre Nicolae
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
pentru copii, Realizări dramatice reprezentative, Cultura germană, rezistența culturii europene ș.a. La pagina a doua mai scriu Constantin Nani, Horia Oprescu (Marile tezaure spirituale ale popoarelor mici: «Kalevala», Motive nordice), Laurențiu Fulga (Corespondențe între om și scriitor), Ion Sava (Turnee teatrale), Matei Alexandrescu (însemnări despre Constantin Virgil Gheorghiu, Ceasul de rugăciune, Ovidiu Papadima, Creatorii și lumea lor, articolele Schiller și Eminescu, Misiunea istorică a tinerilor scriitori basarabeni), C. Săteanu (și sub pseudonimul Arald), Al. Alexianu, Olga Caba ( Eternul Don Quijotte, Ceva
SEARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289589_a_290918]
-
ȘELMARU, Traian (pseudonim al lui Terner Selmar; 12.I.1914, București -15.XI.1999, București), cronicar teatral și publicist. Face liceul la București (1927-1931), urmează studii universitare la Academia Comercială (1931-1933), apoi intră în presă, ca redactor la „Vremea” (1934-1937), unde și debutează în 1933, și la „Timpul” (1937-1939), în ambele ocupându-se de cronica dramatică, dar
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
ocupându-se de cronica dramatică, dar și de cea muzicală la prima publicație. După 1944 va fi secretar de redacție la „România liberă”, redactor-șef adjunct la „Scânteia” (1946-1950, 1956-1957), redactor-șef la revista „Teatrul” (1959-1969), redactor principal și cronicar teatral la „Informația Bucureștiului” (1969-1979). A mai fost secretar al Uniunii Scriitorilor (1951-1956) și consilier cultural la Ambasada României de la Moscova (1957-1959). Confruntat cu ascensiunea hitlerismului și cu pericolul purificării etnice, Ș. este un om de stânga, dar mai târziu, după
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]