5,804 matches
-
de sacru, impunând principiul unei distanțe optime, în alte condiții, amestecul cu această forță fiind exclusiv distrugător și malefic. Suntem însă în situația de a ne referi și la perspectiva creștină a acestui fenomen, fiind tentați să afirmăm că, în ciuda temerii provocate de sacru, ispita curiozității și a nevoii de cunoaștere este la fel de mare, făcându-l pe om să încerce, să îndrăznească și să se apropie ca de un lucru oarecum știut. Nu întâmplător, Nichifor Crainic vorbește de o nostalgie a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ca un act de detașare sau de privare temporară de condiția realității contingente a acestei lumi, recurgând la absentarea creatorului din lumea exterioară lui, pentru suplinirea absențelor din lumea sa interioară. Este o formă de acțiune asemănătoare celei prin care temerile sunt depășite, nu prin evitarea, ci prin înfruntarea lor, în acest sens, actul de creație putând fi considerat ca o adevărată pledoarie a curajului. Depășind faza explicațiilor de ordin psihanalitic, reamintim premizele hegeliene privitoare la opera de artă, conform cărora
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
emoțional, după cîte ne putem da seama. Nici nu e de mirare, din moment ce între ei se află "rămășițele" unui corp omenesc, corpul lui Massuro, care s-a transformat treptat în stană de piatră, într-un mod misterios. B tratează posibilele temeri ale lui Massuro, care a murit deja în A. Astfel, în fabulă, B precede A. C acoperă o perioadă ceva mai lungă, să zicem că de la reîntîlnirea dintre Massuro și vorbitor, la începutul evenimentelor sinistre, cauzate sau necauzate de temerile
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
temeri ale lui Massuro, care a murit deja în A. Astfel, în fabulă, B precede A. C acoperă o perioadă ceva mai lungă, să zicem că de la reîntîlnirea dintre Massuro și vorbitor, la începutul evenimentelor sinistre, cauzate sau necauzate de temerile menționate în B. În D ne reîntoarcem la prezentul povestirii: vorbitorul la persoana întîi își scrie raportul pentru departament. E reamintește momentul în care a avut loc reîntîlnirea din Noua Guinee și astfel îi precede imediat lui C sau, mai
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
-întrebai cu voce tremurândă. -Noi?-răspunseră la unison cei doi. Păi suntem paznicii acestor locuri. Gnomii. Păzim bogățiile Marilor Luminați. Dorești să faci O vizită pe tărâmul nostru. Mai Marii Luminați s-ar bucura mult. -Știu eu-răspunsei circumspect, având serioase temeri și îndoieli. -Lăsați-l să intre-ordonă o voce de bărbat care venea din tavanul peșterii. -Urmează-ne. Mai marele luminat te așteaptă. Am făcut câțiva pași ajungând la o ușă mare de metal inoxidabil, înconjurată de un toc gros, din același metal
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
behăi. - Nu, că putem să întoarcem caii și să ne ducem acasă! a zis el atunci cu simplitate, vrând parcă, cu o ultimă sforțare, să rămână în mijlocul acestei simplități care ne-ar fi izbăvit de toate grijile și de toate temerile. Spunem că n-au mai fost locuri și gata. Altfel îți închipui ce rău o să fie. Ce-o să te faci tu, cum o să te arănești? Lăsând la o parte faptul că n-o să se poată să nu-ți pese de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cunoscător admirabil al naturii umane și al moravurilor lumii în care trăia. Nu-i cruța pe ascultători. "Sunteți bogați, le zicea, aveți un cont în bancă, terenuri și acțiuni, case și uzine și totuși nu sunteți mulțumiți, simțiți vidul vieții, temerea obscură că asta nu e totul, că esența vieții vă scapă. Ce este de făcut? Un nou război ne amenință și sunteți dezarmați împotriva lui, neputincioși..." Era chiar război când îl citeam și profeția fusese făcută cu zece ani înainte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vreme. Veseli toți, trăindu-și bucuria de a fi, grupul lor, angajați la un ziar, puneau la cale noi polemici, în special cu același ziar Porunca vremii, râzând, citând pasagii tari care trecuseră prin cenzură, furia celui cu care polemizau; temerea voalată a lui Untaru că ar putea-o păți, stârnind ironiile răsucite ale celui care avea un ascendent asupra tuturor, Geo Dumitrescu. Grasul se uită la ceas, stârnind proteste. Să stea, unde se grăbea așa? El le spuse cu un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Aproape imediat atenția îi fu captată într-un cerc de imagini mintale. Erau asemănătoare imaginilor ce i se derulaseră prin minte, dar acum i se părea că ele descriu viața lui Wade Trask; un băiat conștiincios și timid, ale cărui temeri se transformau în idealuri ascunse, care la rândul lor generau o sete puternică de putere. Una din scene era foarte clar conturată. Stătea îngenuncheat lângă un pat pe care zăcea un muribund și avea senzația că totul nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
TEORIEI CARE ÎNCEPEA SĂ SE CONTUREZE VAG, CÂND DEODATĂ ÎNȚELESE CE I SE ÎNTÂMPLASE. AȘA CUM STĂTEA ÎNTINS, ȘTIU BRUSC ADEVĂRUL. NU ERA NUMAI UN GÂND PE JUMĂTATE FORMAT SAU O BĂNUIALĂ, CI REVELAȚIA BRUSCĂ ASUPRA IMPORTANȚEI DESCOPERIRII LUI TRASK. Îndoielile, temerile și întrebările între care se zbătea se uniră într-un tot coerent. Ce spusese Trask?... Transferarea impulsurilor nervoase ale unui pui de găină în sistemul nervos al unui câne. Până în acest moment de maximă luciditate nu bănuise vastitatea descoperirii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE CONVERSAȚIE ÎNSEMNA TIMP PIERDUT. RĂSPUNSE LINIȘTIT: \ ED, ÎNCETEAZĂ SĂ FACI O DRAMĂ DIN NELINIȘTEA TA. TREBUIE SĂ ȘTII CĂ NU AȘ LUA ÎN SEAMĂ NICI UNUL DIN ZVONURILE CARE MĂ ACUZĂ DE MOBILURI NEMĂRTURISITE. DACĂ VREODATĂ AȘ AVEA CU ADEVĂRAT TEMERILE PE CARE ÎNCERCI SĂ MI LE INSUFLI, ATUNCI AI PUTEA ÎNCEPE IMEDIAT O INVESTIGAȚIE ÎN CE MĂ PRIVEȘTE. DAR CE VOIAI SĂ ÎMI SPUI? ȘI EU AM CEVA SĂ TE ÎNTREB. OMULEȚUL SINISTRU EZITĂ ÎN MOD VIZIBIL. APOI RÂSE ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DIN ORDINUL EXCELENȚEI SALE, MARELE JUDECĂTOR, SUNTEȚI ARESTAT. VĂ SFĂTUIESC SĂ MĂ URMAȚI ÎN LINIȘTE. MARIN FU CUPRINS DE MÂNIE ȘI GROAZĂ. \ Sunteți arestat, domnule. MARIN SE ÎNTOARSE CU SPATELE LA OFIȚER. GREUTATEA DEZASTRULUI ÎL APĂSA DUREROS. NU SE ÎNDOIA CĂ SE ADEVERISERĂ TEMERILE SALE PRIVITOARE LA PLANURILE JUDECĂTORULUI. AȘEZAȚI ÎNTR-O PARTE, DICTATORUL ÎMPREUNĂ CU PODRAGE ȘI ALȚI DOI CONDUCĂTORI DE GRUP ÎL OBSERVAU CU ATENȚIE. \ EXCELENȚĂ, NU ÎNȚELEG. FAȚA MASIVĂ ERA IMPASIBILĂ ȘI DISPREȚUITOARE. Domnule Trask, nici noi nu înțelegem multe lucruri. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
sălbatică și arătând spre trupul inert al Marelui Judecător, vei merge la Convertizor. Marin își dădu seama că formidabilul Podrage îl studia. ― Ce-ai de gând, David? îl întrebă acesta în final. Comentariile arătau că primul șoc trecuse. ― Alungați-vă temerile, domnilor. Nu e un coup d'état. Dar vă solicit atenția deplină în timp ce vă voi explica despre ce este vorba. În tăcere, fiecare își reluă locul în jurul mesei. Deodată se auzi un zgomot: în loc să se așeze, Yarini își înșfăcă scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
NERVOȘI. MARIN BĂNUI CĂ UNII DIN EI SE ÎNTREBAU DACĂ NU CUMVA SIMPLUL FAPT CĂ APLECAU URECHEA LA ASEMENEA VORBE NU ERA COMPROMIȚĂTOR PENTRU EI. DAR ERA PREGĂTIT SĂ-I FACĂ SĂ-L ASCULTE, AȘA CĂ ÎI ERAU INDIFERENTE ÎNDOIELILE ȘI TEMERILE LOR. Își începu relatarea cu o descriere a primei lui vizite făcute lui Trask, vizită încheiată cu transferul de personalitate între cei doi. Nu ascunse nimic despre relațiile pe care le întreținuse cu savantul și atunci ― numai atunci ― îl denunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
descoperi în cele din urmă dacă Marele Judecător era sau nu dispus să coopereze. Dictatorul fu informat din surse discrete că savantul urma să facă afirmații rebele. Trask fu arestat și condamnat la moarte. Imediat începu bătălia. Cele mai rele temeri ale conspiratorilor deveniră realitate: Marele Judecător nu avea de gând să desființeze compromisul dintre principiul colectivist și cel al liberei inițiative. Aruncaseră mănușa ― în cazul de față, răzvrătirea lui Trask. Condamnându-l pe savant la Convertizor, dictatorul dovedea clar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
reședință omonim, compusă din dr. Alexandru Theodori, "veteran" din 1831, aga Strat și pitarul G. Andrei, a primit o subvenție de 4 000 lei pentru înființarea unui spital cu 25 de paturi. Punerea în practică a dispoziției a întîrziat datorită temerilor proprietarilor de case de a nu-și molipsi imobilele prin primirea bolnavilor holerici. Până la urmă, după presiunile insistente exercitate de către Isprăvnicie, au fost amenajate locuințele clucerului Mihalache Epure și a pitarului Ioniță Barbu, nelocuite de stăpânii lor și aflate "la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din Pesta a trimis o altă circulară episcopilor din provincie la 9 iulie, prin care aceștia erau invitați să dea dispoziții preoților de a îndemna populația la un trai rațional și la îngrijirea metodică a bolnavilor. Ei trebuiau să potolească temerile oamenilor, arătîndu-le că intensitatea epidemiei era mai scăzută ca la 1831 și că maladia era curabilă, dacă se respecta tratamentul prescris. Spitalele și casele afectate unor asemenea instituții trebuiau păstrate în desăvârșită curățenie, iar medicamentele distribuite cu competență de către medici
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
adus aminte de o baladă și de un om... cinstit"345. Și scriitorul dă viață mai departe baladei lui Vâlcu și evocării marii epidemii din 1831, văzută de un ofițer al miliției ostășești și amintită de noi la locul cuvenit. Temerile societății ieșene au fost bine întemeiate, căci într-o corespondență din regiunile de margine ale Moldovei din 18/30 martie 1853, reprodusă în "Gazeta de Transilvania" din Brașov, nr. 27 din 4/16 aprilie, se preciza că, în afară de "vărsatul cel
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o învinuire crâncenă și că, stând de vorbă, riscă să fie și el amestecat, ca odinioară. Vru să se retragă, dar nu putea. ― Am să te apăr eu, Bologa! murmură cu o mulțumire adâncă, în care i se topiră toate temerile. Vreau să te scap!... Auzi?... Trebuie să scapi! Bologa se cutremură și se uită la Klapka necrezător, cu o mirare ca și când l-ar fi văzut întîia oară în viață. ― Bine... bine... firește, șopti dânsul cu o voce ca un suspin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în mileniul al treilea. În cazul creatorilor de artă e greu să fii și mare și viu. Orice tânăr creator are impresia că a transformat cerul în șvaițer. Nu-ți fă iluzii! Mulțimea va ține întotdeauna cu Barabas. A existat temerea că prin emancipare, femeile vor schimba cărțile de bucate cu cele de filozofie. Inteligența și caracterul încap cu greu în același trup. Când vom fi conduși de cei drepți, vom fi deja în ceruri. Nu întotdeauna apa este contemporană cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și politice a României. O sută de mii de românce s-au căsătorit deja cu italieni. Românii plecați își cheamă la ei și copii pentru a-i școlariza acolo. Fapte îngrijorătoare prin simpla lor enunțare. Și nu e numai singura temere a deznaționalizării. Cartea reține și figuri de români care se destăinuiesc biografic: artiști, scriitori, oameni de știință și cultură, cu viață model și dragoste pentru țara lor. Important, consider, că este preocuparea autorului Ion N. Oprea, de a eterniza spiritul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
lui aruncă o privire spre ceas. - Crezi că mai e vreme, dragule? Mai sunt numai douăzeci de minute până la miezul nopții. Noaptea de Anul Nou e importantă, pentru fiecare din noi. - Scurteaz-o, atunci. Joan începu să vorbească: - Vedeți, de fapt temerile lui Terry cum că mult prea curioasa Marietta l-ar putea vedea plecând spre viitor sau revenind în trecut, erau întemeiate. Până la urmă, într-o bună zi, l-a văzut cum dispărea. E limpede că așa a fost, dacă vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
lui îl hotărâseră în final să iasă la pensie și acum, fiul trebuia să trăiască aceleași vremuri ciudate; partidul își întindea tentaculele tot mai adânc și îl sufoca. Trăiau într-o lume tremurândă, indescriptibilă, respirând anevoios cu gâfâieli și numeroase temeri, însă trebuia să supraviețuiască! Deși nu vedea rostul acestei acțiuni, într-o zi a cedat discutând mai serios cu secretarul de partid, încercând să evite intrarea în partid: - Domnule Rebegilă... însă mie nu-mi plac ședințele! - Tu nu vezi că
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și liceul Mircea cel Bătrân din orașul de pe malul mării; totul se repeta gradual începând exact de la mijlocul lunii septembrie, în fiecare an, când vedeai orașul agitat, dimineața, de copiii care veneau de-acasă cu capul încărcat de vise și temeri. Clădirea uriașă cu zidurile extrem de groase își arăta temeinicia. De multe ori copiii îi spuneau Bastilia însă orice clădire poartă amprenta oamenilor care viețuiesc în ea și niciodată nu a avut motive reale s-o numească astfel, cu toate că de multe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
era încă vremea când furia vântului se descleștează toată ca să răscolească deșertul fără întrerupere câte cincizeci de zile. Acum Auta tăcea întruna. Neavând încotro, începu să tacă și Iahuben. Călătoria lor ajunsese istovitoare. Soldatul avea sufletul liniștit. Cele din urmă temeri ale sale, stârnite de muțenia sclavului și de lipsa oamenilor în deșert, se topiseră de mult nu atât datorită inimii bune a lui Auta, vădindu-se până și în faptul că adesea nu primise să-și bea toată partea de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]