12,390 matches
-
alcătuiește fraze asortate cu emoții poetice, despre Majestatea Sa, dar năzuiește, cu fiecare exprimare, să denote un respect adecvat, să evoce cu eleganță și vastă cunoaștere a istoriei pe Rege. Nu definește istoria ca loc de pelerinaj politic, ci ca templu pentru eroi și racle pentru protagoniștii controversați. Oricum, nu prelungește discuțiile din orizontul istoriei cu oricine, iar în ceea ce o privește pe Majestatea Sa Regele Mihai, moderația afectivă subsumată evocării exacte a istoriei și sobrietății impuse de respect se face
RADU TUDOR ŞTIINŢE NEDISPROPORŢIONATE ALE SPUSELOR ŞI GÂNDIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381875_a_383204]
-
iubire. Oriunde te-ai afla pe drum Ia-mă cu tine Pe oricine ai iubi Iubește-mă pe mine Am primit această carte cu dedicația “Poetei și prietenei, Gabriela”. Mulțumesc și mult succes, Adriana Chidu. (Fragment din volumul “Diminețile din templul cuvintelor”) Referință Bibliografică: Un rubin, ca un tron uriaș / Gabriela Ana Balan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului TREZIȚI-VĂ! (celor care se declară împotriva construirii Catedralei) De unde vine atâta furie și-nverșunare Împotriva unui sfânt lăcaș de preamărire Ce faceți cu talanții primiți la născare ”Demolați” templul, aduceți nenorocire? Ați terminat de condamnat toate relele Atacați ce-așteaptă neamul de-un veac? Loc de-nchinare, unirea ce-aduce binele Semn, prilej de bucurie, pentru omul sărac! Nu-l căutați pe Dumnezeu în spații vaste, În lifturi, parcări, săli
TREZIŢI-VĂ! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381965_a_383294]
-
ascuns-o în volume. Cad fulgii gri pe trepte de-ntrebare, chiar zidurile au înghețat de mirare, pe-aceleași trepte urc acum tăcută, dar gândul flămând fruntea ți-o sărută. Este noapte târziu și ninge ca la poli, iar în templul iubirii am slujit apostoli și rămân credincioasă acestei religii, căci de viscole n-au scăpat nici regii. Pașii de pe zăpadă îi fură primăvara, dar cei din suflet pot umple călimara, când gândului flămând i se va face dor, voi scrie
GÂNDUL FLĂMÂND de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381998_a_383327]
-
moment dat, spre râu. O mulțime de lebede se deplasau grațioase, din când în când scufundându-se pentru a-și procura hrana din adâncuri. Un tablou sensibil. În acea zonă râul se despărțea în două brațe, înconjurând o altă biserică, Temple Neuf, un edificiu de cult protestant construit de germani. Din fața acestuia se putea admira panorama Teatrului din Metz, un ansamblu de clădiri în nuanțe de galben. Minunat loc de popas pentru sufletele sensibile la frumos. Toate stilurile arhitecturale sunt prezente
ZBOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381986_a_383315]
-
spre noi vrând mângăierea să ne o lase supusă tandreții. Chipul ce ne privește senin îndoindu-ne formele încăpute în palma cu care ne mângăie părul carnea și gândurile. Sau norocul de a ne găsi într-un cuvânt, intrare în templu unde se află comorile din care s-a inspirat cel ce a creat emblema ispitei. Trup de femeie sculptat în forma dorinței primordiale. Tot este iubire. Mai întăi apărută în gândul ce excită o anumită formă a mișcării undelor noastre
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
vreau, iubito, în frunza ruginie-a toamnei, te vreau și-n fulgii iernii - petale de argint, te vreau, când primăvara își pune haina doamnei, te vreau, iubito, vara, mereu dulce alint! Iubește-mă! Aruncă-mi-te-n brațe! Fii toată, astăzi, ca un templu, o rază de lumină! Reinventează-mi timpul și viața înc-odată, eu, iris zâmbitor, la tine pe retină! Te vreau, iubito, să-mi răsari în suflet, o floare, să-ți simt mirosul, să mă îmbăt cu el și iar, vindecătoare-n
CU DOR DE TINE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382024_a_383353]
-
marini, vântul și alte surogate poetice ca să găsească țara natală a visului, preschimbând femeia într-un alizeu alb, pentru a-i mângâia sufletul; cuvintele poeziei sunt scântei mistice care țâșnesc din melancolie într-o voluptate debordantă ca-n agatele din templele păgâne, orgi cutremurătoare din catedralele sufletului, care zboară spre cerurile albastre în gemete înăbușite, altădată sunt umbre și cețuri pentru suflete ce așteaptă nenăscutul timp, săruturi mincinoase din panoplia lui iuda iscarioteanul care a pângărit lacrima cu o minciună spusă
ÎNTOTDEAUNA POEZIA ALEARGĂ SPRE INFINIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382055_a_383384]
-
82 de ani câți a avut, s-a născut în viața cea cerească și veșnică în ajunul Praznicului Întâmpinării Domnului. Cred că se poate face o analogie între Sfântul și Dreptul Simeon care L-a întâmpinat pe Iisus Hristos la templu și Părintele Paulin lecca, care a avut o viață de continuă și permanentă căutare: L-a căutat pe Mântuitorul ca să Se nască în inima lui, s-a apropiat de El și n-a putut să moară decât primindu-L în
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
cele ale Evangheliei și confințite prin Tainele Bisericii. Trupul, fiind pământ, se va întoarce în pământ, dar sufletul, fiind suflarea lui Dumnezeu, se va întoarce la Creatorul său, ca să dea socoteală de ceea ce a făcut în timpul vieții pe pământ cu templul trupului ce i s-a dat spre slujirea lui Dumnezeu. Fiecare om are un rost al său, un termen de executare a ceea ce i s-a dat spre realizare, iar pierderea timpului în plăcerile lumești, și deci nerealizarea în termen
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Când stelele danseaza-n hora se prind de colțuri și zâmbesc, opresc pentru o clipă totul să-ți spun în gând că te iubesc. Cand luna strălucește tare regina templului ceresc, o prind în cerc cu a mea mâna să-ți spun șoptind că te iubesc. Cand cerul țese mii de aștri regal nocturn impetuos, îți spun doar ție "noapte bună" și te îmbrățișez duios. În noaptea asta de poveste
NOAPTE BUNA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380395_a_381724]
-
noi?” (Ioan 9, 28; 34); se simte aici tot disprețul preoților pentru cei de jos... Întotdeauna este primejdios din punct de vedere duhovnicesc să aibă cineva o părere bună despre sine. Cu alte cuvinte, cei doi oameni care urcă la Templu sunt două arhetipuri ale omului și ale creștinului, diametral opuse unul celuilalt. Un fariseu aparține „castei” celei mai influente a iudaismului, am putea spune cea a „exclusiviștilor”. Cred în tot ce se află scris în Lege și în Prooroci, și
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
decât de obiceiurile evreiești. Evreii evlavioși îi urau: nu le vorbeau, nu-i atingeau și nu mâncau cu ei, pentru că erau „necurați” (atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraților romani divinizați). Însă amândoi fac o faptă bună: „urcă la Templu spre a se ruga”, adică se ridică duhovnicește pentru a întâlni pe Dumnezeu. Dar, odată ajunși la Templu, pe pardoseala unde călcau numai bărbații evrei, atitudinea lor (comportamentul lor dinaintea lui Dumnezeu) este din nou complet diferit. Fariseul merge în
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
ei, pentru că erau „necurați” (atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraților romani divinizați). Însă amândoi fac o faptă bună: „urcă la Templu spre a se ruga”, adică se ridică duhovnicește pentru a întâlni pe Dumnezeu. Dar, odată ajunși la Templu, pe pardoseala unde călcau numai bărbații evrei, atitudinea lor (comportamentul lor dinaintea lui Dumnezeu) este din nou complet diferit. Fariseul merge în față pe dalele templului lui Israel în apropiere de „primul văl” (la intrarea „Sfintei Sfintelor”) și stă „în
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
ruga”, adică se ridică duhovnicește pentru a întâlni pe Dumnezeu. Dar, odată ajunși la Templu, pe pardoseala unde călcau numai bărbații evrei, atitudinea lor (comportamentul lor dinaintea lui Dumnezeu) este din nou complet diferit. Fariseul merge în față pe dalele templului lui Israel în apropiere de „primul văl” (la intrarea „Sfintei Sfintelor”) și stă „în picioare”, drept ca litera I, sigur de el. Se roagă „în sine”: am putea aproape spune că face un solilocviu, că se ascultă pe sine. Cu
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
fără a aștepta nimic. În fond, cel mai mare păcat al Fariseului este că nu are nevoie de Dumnezeu. Discursul său interior și lăuntric nu este o rugăciune. Vameșul face exact invers. Nu îndrăznește să înainteze, stă la intrarea în templu, nu îndrăznește nici măcar să ridice ochii la Cer, adică la Dumnezeu, și deci se uită în jos, în pământ, și își lovește pieptul - ceea ce în Antichitate era semn de doliu - și spune o rugăciune minunată: „Doamne, miluiește pe mine păcătosul
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
răspunsul Mântuitorului dat unora „care se credeau că sunt drepți și disprețuiau pe ceilalți”.În Sfânta Scriptură, pe lângă farisei și vameși, sunt pomenite și alte grupări religioase: saducheii, cărturarii, zeloții, esenienii, fiecare cu istoria sa. Fariseii erau credincioșii nelipsiți de la Templu; saducheii erau aristocrații, sacerdoții timpului; cărturarii erau înțelepții poporului; zeloții erau o grupare de politicieni credincioși, care lupta pentru dezrobirea poporului de sub romani; esenienii erau un fel de călugări ai timpului. Vameșii erau perceptori, slugile romanilor, care strângeau taxele imperiale
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
de călugări ai timpului. Vameșii erau perceptori, slugile romanilor, care strângeau taxele imperiale impuse prin lege. Cu toate că impozitele erau stabilite de stat, ei aveau suficiente mijloace de jefuire a populației. Cei doi despre care vorbește pilda s-au urcat la Templu ca să se roage. Era timpul rugăciunii. Nu se spune dacă era vorba de rugăciunea de dimineață (9 a.m.) sau de seară (3 p.m.). Templul era așezat pe una dintre colinele Ierusalimului. Așa că pentru a se ajunge la Templu trebuiau urcate
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
suficiente mijloace de jefuire a populației. Cei doi despre care vorbește pilda s-au urcat la Templu ca să se roage. Era timpul rugăciunii. Nu se spune dacă era vorba de rugăciunea de dimineață (9 a.m.) sau de seară (3 p.m.). Templul era așezat pe una dintre colinele Ierusalimului. Așa că pentru a se ajunge la Templu trebuiau urcate cincisprezece trepte. Ritualul cerea ca iudeii să se oprească pe fiecare treaptă, pentru a rosti câte un psalm. Erau cincisprezece psalmi (119-133), de unde și
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
urcat la Templu ca să se roage. Era timpul rugăciunii. Nu se spune dacă era vorba de rugăciunea de dimineață (9 a.m.) sau de seară (3 p.m.). Templul era așezat pe una dintre colinele Ierusalimului. Așa că pentru a se ajunge la Templu trebuiau urcate cincisprezece trepte. Ritualul cerea ca iudeii să se oprească pe fiecare treaptă, pentru a rosti câte un psalm. Erau cincisprezece psalmi (119-133), de unde și numele de „Psalmii treptelor”. După cum am mai spus și în rândurile anterioare, rugăciunea fariseului
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Acasa > Poezie > Credinta > MADONA Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Madona Din templul Timpului etern, Angelică făptură plăpândă, Ți-ai dăltuit un mit matern Pe fața pururi surâzândă. Când soarele se scaldă în potirul vieții, Blând,pruncul îți sărută sânul. În el mustește rodul dimineții Prin eternitatea, ce-ți absoarbe chinul. Un gând
MADONA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380485_a_381814]
-
potirul vieții, Blând,pruncul îți sărută sânul. În el mustește rodul dimineții Prin eternitatea, ce-ți absoarbe chinul. Un gând îțî luminează fruntea... Pe buze,anii l-au ascuns, Plutește ca pe valuri luntrea Enigmatica - ți taină, de nepătruns. În templul Timpului etern, Statornică făptură blândă, Ți-ai dăltuit un mit matern Pe fața sfântă, cea mai sfântă. Referință Bibliografică: Madona / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
MADONA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380485_a_381814]
-
vârfuri de lance matematice cărora nu le putem face față pentru că pur și simplu întorc propria noastră ființă împotriva ei însăși... Poemele sale sunt lacrima fericirii trăite. Prin întâmplarea în sine trăită, asumată, înțeleasă, exprimată, este adusă o flacără în templul culturii albaneze. Acest proiect desăvârșit apare în limbile română și albaneză numai datorită contribuției sale prin materializări care duc substanța spre esență. Nu mă îndoiesc nicio clipă de un lucru: Albina Idrizi simte dincolo de dimensiunile date nouă pentru cunoaștere, dar
SENSUL VIEŢII ŞI VIAŢA SUFLETLUI NOSTRU (ALBINA IDRIZI, BIBLIOTECA CUVINTELOR, AMANDA EDIT, BUCUREŞTI 2016) DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380590_a_381919]
-
București, 2009). A mai publicat întretimp și operele „Îndrăgostită în soare” (poeme, 2010), „Pergamen viu” (povestiri, 2011), „Orbita cuvântului” (poeme în limbile albaneză, engleză, greacă și italiană, 2011), „Pentru o altfel de dimineață” (roman, 2015). Este prezentă și în antologia „Templul cuvintelor” (București, 2009). Poezia Albinaei Idrizi se distinge prin folosirea economică a cuvintelor, cultivând figuri de stil neexploatate în literatura albaneză. Trăiește și creează la Ghilan (Republica Kosova). Referință Bibliografică: SENSUL VIEȚII ȘI VIAȚA SUFLETLUI NOSTRU (Albina Idrizi, Biblioteca cuvintelor
SENSUL VIEŢII ŞI VIAŢA SUFLETLUI NOSTRU (ALBINA IDRIZI, BIBLIOTECA CUVINTELOR, AMANDA EDIT, BUCUREŞTI 2016) DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380590_a_381919]
-
mai sus amintit poartă numele „Echinocțiu fragil” și a apărut anul acesta la prestigioasa editură „Singur” din Târgoviște. Cuvântul înainte „spre o metaforică pornire” scris chiar de autorul volumului este o doar aparentă explicitare a continuării demersului poetic început cu „Templul devenirii noastre”. Mai degrabă o invitație de a pătrunde în universul său poetic plin de iubire, această pagină de proză ne demonstrează că poezia și proza pot merge împreună și pot trece dintr-una în alta fără nici un efort atunci când
ÎN AŞTEPTAREA CELEI CE MĂ INARIPEAZĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380567_a_381896]