4,979 matches
-
izvorât din inimă, al cărei caracter nelimitat a contribuit la dezlănțuirea unul val de violențe” (ibidem, p. 132). „Cercul de fier” și suprimarea din compasiune Secolul XX a fost cel al marilor deplasări de populații, al apatrizilor și al regimurilor totalitare. În 1939, spre sfârșitul celei de-a Treia Republici, refugiații beneficiau de drept de azil, dar nu și de alte drepturi. Neputând fi Întorși la frontieră sau trimiși Înapoi În țările din care fugiseră, spaniolii și germanii au fost Închiși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
țările din care fugiseră, spaniolii și germanii au fost Închiși În Franța În lagăre. Soluție provizorie pentru un vid juridic. Statul-națiune nu concepuse „dreptul de a avea drepturi” decât pentru cetățenii săi. Pe acest vid juridic s-au construit regimurile totalitare, până la instaurarea „cercului de fier” al unei noi Terori. Masa de apatrizi suscită, fără deosebire, compasiune, milă sau ură. Mai exact, suscită un sentiment ambivalent Între milă și ură, compasiunea producând, În mod contradictoriu, indiferență. Această ambivalență este foarte bine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o viață politică, și-a pierdut până și singularitatea propriei persoane. Putem, la fel de bine, să simțim milă pentru el sau să-l urâm. Fără drepturi, nici măcar nu există! Acest vid juridic a fost, după Hannah Arendt, În momentul apariției regimurilor totalitare, condiția determinantă a procesului de deportare și exterminare. Până la „suprimarea din compasiune”. Această expresie descrie În mod obișnuit eutanasia. Se mai folosesc și expresiile de „ucidere din milă” sau „suprimare din milă”. Democrațiile sunt astăzi profund ostile eutanasiei, și putem
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pp. 110-111). Între replierea identitară pe poziții comunitariste, chiar și În sânul celor mai deschise societăți, ilustrate de marile metropole politice și economice, și necesitatea păstrării, În orice comunicare Între oameni, a părții de „zgomot” care traduce, cu riscul naufragiului totalitar, prezența ireductibilei libertăți a interlocutorilor, poziția cosmopolită nu este dintre cele mai ușor de apărat și de ilustrat. Căci dacă obsesia degenerării „raselor”, limitate adesea la un singur ansamblu național, a fost trecută În rândul ideologiilor perimate (deși nu pretutindeni
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
justifica științific colonialismul putea să justifice și inegalitățile socio-economice, de vreme ce se credea că soarta claselor defavorizate avea să se amelioreze dacă acestea se puneau În serviciul claselor dominante. Darwinismul social dădea acestor considerații necesara poleială științifică. În secolul XX, derivele totalitare, dezastrele celor două războaie mondiale, dezechilibrele persistente În lume, revendicările etnice și naționaliste și multiplele forme de violență din societățile noastre (de la problemele din suburbii până la terorismul internațional) ne-au atras atenția asupra necesității stringente a unei reflecții profunde. Indiferent
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a servi drept fundament conceptual clar ideii de fraternitate, pentru că apartenența la un grup, de la cel mai restrâns la cel mai larg, este discriminatorie sau pasivă. Identificarea cu un gen universal, la rândul său, duce la o uniformitate neutră sau totalitară. Să fie societatea politică locul unei fraternități ce se poate concepe după un alt model? Metafora patriotică În această privință, reflecțiile lui Rousseau marchează momentul unei schimbări decisive În gândirea politică modernă. În Contractul social, acesta imaginează o societate eliberată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Întregi (Veenhoven și Ewing, coordonatori, 1976, tom 4, pp. 95-133). În general, aceste practici nu survin decât În circumstanțe, atât culturale, cât și socio-economice, specifice dezvoltării xenofobiei. În plan politic, astfel de comportamente apar de cele mai multe ori fie sub regimuri totalitare, fie sub regimuri slabe sau În descompunere. Exemplele de care dispunem sunt extrem de numeroase și Împânzesc istoria relațiilor internaționale, dar mai ales pe cea a colonialismului. Totuși, cele mai multe sunt puțin cunoscute, deși de câțiva ani dispunem de lucrări de sinteză
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de „curățare” sau „purificare etnică” preluată din sârbo-croată. „Căile negative” ale etnopoliticii Genocidul survine În principal atunci când sunt reunite o serie de condiții generale care duc la apariția xenofobiei și condiții instituționale specifice, conducînd fie la regimuri puternic centralizate și totalitare (hipertrofie), fie, dimpotrivă, la regimuri slabe și În descompunere (hipotrofie a controlului). Aceste practici se Înscriu În ceea ce Roland Breton a numit „căile negative” ale etnopoliticii (Breton, 1995, p. 102 și urm.). Putem aminti aici de lagărele de concentrare create
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Austro-Ungar a provocat dezmembrare. Nici o pretinsă Întâietate a națiunii politice asupra celei culturale sau a celei culturale asupra celei politice nu poate fi decisivă. Principiul biologic și darwinismul social pot servi unui proiect național, fie el etnic sau nu. Etnicismul totalitar al Germaniei naziste instaura o ierarhie a popoarelor, profesând lupta fără cruțare Împotriva unui alt „popor ales”. Și totuși, acest purism etnic utopic era Într-un fel atât pretext, cât și scop pentru o voință politică modernă de putere fără
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
francez pentru activitatea sa politică, este În final acuzat, pentru acțiunile sale „hebertiste”1, că este de partea străinilor. Primirea oferită străinului variază În funcție de deschiderea sau Închiderea comunității cetățenilor: deschidere prin extindere În Imperiul Roman, Închidere În țările și perioadele totalitare. Ierarhia dezavantaja „indigenul” În cadrul statutului colonial: acesta era francez, dar nu și cetățean. Colonialismul, ca și ocuparea de către o putere exterioară, mă face „străin În propria mea țară”. Nu pot exista cetățeni de mâna a doua: În Algeria, colegiul electoral
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
există o libertate a cuvântului, conflictul interpretărilor, deși a Încetat să mai fie agresiv, nu este mai puțin profund și dificil. El se concentrează În jurul Întrebărilor celor mai radicale puse democrațiilor și statelor liberale: ce fel de Încercare constituie tentația totalitară pentru libertate? Cum se poate explica succesul celei mai radicale dintre „servituțile voluntare”? De ce oamenii se aruncă acum În brațele acestei servituți ca și cum ar fi vorba de mântuirea lor (Spinoza)? Ce anume face ca aceste Întrebări să rămână la ordinea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
lor (Spinoza)? Ce anume face ca aceste Întrebări să rămână la ordinea zilei? Originile Toți istoricii secolului XX, toți cei care au participat la istorie de departe sau mai de aproape sunt de acord asupra datei de naștere a fenomenelor totalitare: primul război mondial. Mobilizați, zguduiți, oamenii care au ieșit din conflictul mondial din 1914-1918 au format elita și trupele fascismului italian (1922-1945), ale stalinismului rus de după Revoluția din Octombrie (1929-1956: de la colectivizarea forțată până la cel de-al XX-lea Congres
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
partidul (stalinismul) sau că statul devine instrumentul partidului. Nici nazismul, nici fascismul și nici comunismul nu pot fi descrise cu ajutorul unei tipologii a modurilor de dominație sau a formelor de regim care s-ar inspira din Montesquieu. Ceea ce distinge statul totalitar și acțiunea sa este strivirea politicii: ca mișcare de opinii, ca acțiune, ca activitate rațională și ca exercitare a libertății. Totalitarismul, conform lui Hannah Arendt și așa cum ne amintește Miguel Abensour, are drept natură teroarea și drept principiu ideologia. El
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Miguel Abensour, are drept natură teroarea și drept principiu ideologia. El instituie un raport Între oameni și Între oameni și lume pe care Hannah Arendt Îl numește dezolare. Izolarea și deșertificarea legăturilor umane sunt În primul rând rezultatul lagărelor. Societatea totalitară este un univers concentraționar. Lagărele nu sunt un atribut contingent, ci se află În centrul acestui univers, constituind ceea ce distinge În mod radical aceste regimuri de toate celelalte care au existat sau există Încă: „Dacă tirania poartă În ea germenul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a pluralității, crearea oricărei legături politice și constituirea oricărui spațiu Între oameni În care să se poată manifesta calitatea lor de ființe pentru libertate și pentru un nou Început” (Abensour, 1996, p. 38). Distrugere a ființei politice a oamenilor, regimul totalitar distruge deopotrivă și viața privată. Dezolarea devine așadar condiția indivizilor privați de orice cetățenie, dar și a indivizilor care au pierdut carnea socială vie a raporturilor umane, ceea ce Claude Lefort numește „elementul uman”: părinți denunțați de propriii copii, razii, spionaj
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ca forță oarbă mânată de lupta de clasă, și nu face apel la nici o schemă etologică și biologică, ci pretinde că interpretează sensul evenimentelor, În ciuda bunului-simț, până și În rândurile partizanilor proprii, chemați să justifice virajele, revirimentele și dezastrele. Legitimitatea totalitară, spune Hannah Arendt (Arendt, 2002, p. 816), „aplică legea direct rasei omenești, fără să-și facă griji pentru comportamentul oamenilor”: „Legea Naturii sau cea a Istoriei, cu condiția să fie aplicate În mod corect, ar avea ca scop final producerea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să-și facă griji pentru comportamentul oamenilor”: „Legea Naturii sau cea a Istoriei, cu condiția să fie aplicate În mod corect, ar avea ca scop final producerea rasei omenești; și aceasta este speranța care se ascunde În spatele pretenției tuturor regimurilor totalitare la o putere planetară”. Născute din confruntarea imperiilor, totalitarismele doresc să relanseze imperialismul de cucerire și să Împingă mereu mai departe logica dominației și a războiului. Această logică ducând la o agitație perpetuă, mișcarea devine „esența regimului”. Ea Îi antrenează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să Împingă mereu mai departe logica dominației și a războiului. Această logică ducând la o agitație perpetuă, mișcarea devine „esența regimului”. Ea Îi antrenează și Îi strivește pe cei care, mai ieri, erau promotorii săi: militanți, executanți sau conducători. „Puterea totalitară, pentru a ghida comportamentul supușilor săi, are nevoie de o pregătire care să-l facă pe fiecare dintre aceștia capabil să joace la fel de bine rolul de călău sau cel de victimă.” (ibidem) Acestea sunt forma și forța dominației totalitare, pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Puterea totalitară, pentru a ghida comportamentul supușilor săi, are nevoie de o pregătire care să-l facă pe fiecare dintre aceștia capabil să joace la fel de bine rolul de călău sau cel de victimă.” (ibidem) Acestea sunt forma și forța dominației totalitare, pe care simpla tiranie sau cel mai feroce dintre despotisme nu le-au putut genera. Aceste regimuri inedite, menite să cucerească lumea, aveau drept obiectiv final producerea „omului nou” (Stalin) sau a omului de „rasă pură” (Hitler), hărăziți să trăiască
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pus la Încercare politicul: departe de a vedea În acesta o activitate autentic umană, iar În evenimentele care Îi sunt asociate o anumită consistență, majoritatea analizelor au pus accentul pe raporturile de dominare. De asemenea, multă vreme „am citit” fenomenul totalitar cu ochelari liberali: totalitarismul ar fi fost culmea unei viziuni politice asupra lumii, iar viața publică ar fi sufocat sfera privată. Astfel de analize trimit la criticile pe care Benjamin Constant le aducea Revoluției franceze. Lenin a avut dreptate când
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vorbi despre violență dacă nu există constrângere explicită? Atât violențele contestatare (greve, ocuparea unor spații publice, asasinarea de lideri politici), cât și manifestările coerciției de stat (represiune, teroare, tiranie, puciuri) țin de domeniul politicului. Culme a arbitrarului, puterea unui regim totalitar exercită teroarea Închizându-și sau suprimându-și oponenții (spânzurătoare, ghilotină, gulag), practicând o justiție expeditivă față de simpli suspecți, interzicând reuniunile, răspândind neîncrederea și delațiunea printre cetățenii urmăriți de poliție sau de miliție până și În viața privată. Ceea ce a imaginat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în fidele mostre ale acestui nou regim valah, postcomunismul-consumist. Urâțenia blocurilor altoită pe jegul unor reclame decolorate de soare. BVS. Spații verzi distruse, graffiti-uri banale și obscene, gogoși delicioase cu dulceață de vișine. Ministere, iar în vârf Marea Casă totalitară, ambiția absurdă a unui om nebun. După Casa Poporului, pitită undeva și aflată-n umbra ei, Hotelul Marriott, unde se găsește și sediul lui G.B. La acest hotel, niște minți luminate de la Bruxelles au decis să organizeze o conferință. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Polirom, 2011), La ricerca della lingua perfetta nella cultura europea, Laterza, Bari, 1993 (trad. rom. În căutarea limbii perfecte, Polirom, Iași, 2002). Jean-Pierre FAYE (n. 1925), filozof și scriitor francez, specilist în filozofia limbajului, consacră mai multe studii discursului politic (totalitar). Lucrări de referință: Langages totalitaires, Hermann, Paris, 1972; Introduction aux langages totalitaires, Hermann, Paris, 1972; La critique du langage et son économie, Galilée, Paris, 1973; La raison narrative, Balland, Metaphora, Paris, 1990; Le langage meurtrier, Hermann, Paris, 1996; Le siècle
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ori, o scriu cei aflați la putere. Martirii închisorilor comuniste sau ai lagărelor de muncă forțată, cenzurați din cărțile de istorie, au răbufnit după 1989 din gropile lor comune pentru a trezi conștiința păcatului într-o societate anesteziată de ideologii totalitare, teroare sau tăcere. Niciodată apoftegma lui Löwith nu a fost mai adevărată: "Pentru credincios, istoria nu este un domeniu autonom al străduințelor umane și al progresului, ci tărâmul păcatului și al morții, și de aceea are nevoie de mântuire 66
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că, fără voința sa politică și, mai ales, personală, "Imperiul Răului" nu s-ar fi prăbușit la sfârșitul anilor '80. Abandoarea doctrinei Brejnev a oferit țărilor din lagărul comunist libertatea în gestionarea problemelor interne, urmată inevitabil de dezintegrarea regimurilor politice totalitare din Europa de Sud-Est. Poate că nici măcar Gorbaciov nu bănuia ce avea să se întâmple, altfel ar fi fost mai prudent; dar odată angajat pe calea schimbării, nu mai putea da înapoi pentru același motiv pentru care "o femeie ori
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]