3,617 matches
-
mii, dar se avânta spre turci cu siguranța unui Hannibal care știe că poate distruge Roma dintr-o singură mișcare. Odată ajunși În munți, fostul voievod a redevenit ceea ce fusese: un extraordinar comandant. Grupuri de cercetare au fost trimise spre trecători. Din câte am aflat chiar de la el, situația lui Ștefan era critică. Încerca să elibereze Moldova doar cu o mână de oameni. Vlad era furios, iar furia Îi stătea bine. Se potrivea cu mișcările lui iuți, cu vocea lui ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
plase rupte. Așa arăta peisajul cu care se obișnuise. În Pasar baru tocmai se aprindeau luminile. Se auzea peste tot zumzetul generatoarelor portabile, iar becurile Înșirate unul după altul se aprindeau dintr-odată și Își aruncau lumina crudă pe fețele trecătorilor. Încă nu era prea multă lume, așa că au făcut câțiva pași până să se hotărască să se așeze la o masă. — Ce ți-ar plăcea să mănânci? Întrebă Margaret. — Orice. Alege ce vrei! știa că o să zică asta și se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unui mozaic de preț, curba lui lină era cu neputință de confundat, ori fusese Închipuirea ei care căuta asemănări? Bună parte din noapte comparase vechile fotografii cu cea din ziar, fără să ajungă la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trecut pe lângă becak-ul În care se urcase ea, apoi s-a chircit ca să evite vreun adversar misterios. Crengile care-i camuflau casca tremurau În vânt, iar radioul lui portabil hârâia din când În când. Margaret s-a uitat În jur, trecătorii priveau scena cu un aer plictisit; știau că exercițiile acelea n-aveau să dureze. Ce se-ntâmplă de data asta? a Întrebat ea cu bluza la gură. Conducătorul becak-ului a râs: — Cred că vor să recucerească centrala telefonică. Numai că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
devreme, Însă rostea vorbele mai tăios, mai distrat, parcă nu mai voia să discute. Poate că obosise și el. Într-un târziu, au ajuns Într-o piață cu sens giratoriu În jurul unei fântâni perfect circulare, atât de vaste, Încât chipurile trecătorilor de pe partea opusă nu puteau fi distinse. În centrul fântânii erau arteziene din mijlocul cărora se Înălța vertiginos o enormă coloană care susținea un grup statuar reprezentând un băiat și o fată ținându-se de mână. Pretutindeni erau grupuri de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
al Treilea Reich sau, cum avea să se spună curând, „prăbușirea“, ca rănit ușor în orașul-lazaret Marienbad, dar acolo voi fi luat cunoștință de ea mai degrabă în treacăt sau, în ignoranța mea, voi fi înregistrat-o ca pe ceva trecător, ca pe o pauză între lupte. La asta s-a adăugat și faptul că epitetul „necondiționată“ ce preceda capitularea nu trăda la început nimic definitiv. În Marienbad, vremea de primăvară și apropierea corporală a infirmierelor aveau un efect copleșitor. Fixat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre miezul orașului la zgomot și lumină, strângând dinții neputincioși, dar mâncând cu ochii prada frumoasă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Pe când Mini locuia câmpiile largi, sufletul ei trebuia să taie drumurile care aveau să o aducă aci, la Ierusalim. Atunci își dura existența numai în spațiu și acuma în timp. Rămase tăcută. Nory întrerupse și ea vorbăria ei neisprăvită. Acum trecătorii erau numeroși și căutau a se strecura printre ei, pe canalul central al Cetăței, acel parcurs de confluență între Palat și bulevard. Se opriră un moment la colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național sta vechi și încă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sau de cine știe ce alte bizare roade ale grimpantelor delicate. Viziuni de case după care te întorceai la colț de strade albe, ca după o femeie elegantă și parfumată fin; balcoane suspendate în verdeață și flori, cii un decor, în fața cărora trecătorii, pe care nu îi zorea goana traiului, se opreau visători o clipă, așezîndu-și acolo, în cuiburile frumoase, odihna iluziei. Abia de curând bulevardele căpătaseră gravitatea edificiilor netede, înalte, impunătoare, aliniate, dar prezentând diversitatea fațadelor noi; iar pentru un viitor poate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care Mini îl refuză, apoi reîncepu vorbăria <A isteață. Privind prin geamurile largi, aburite de ploaie, lumea care se perind-i, Mini nu o putea vedea deslușit și atunci răsfrângea în afară chipurile vederei interioare. Identifica grupurile, perechile de trecători, cu ființele pe care le privea în panorama minței, pe când Nory flecărea despre cunoscuții lor: . . . Era pictorul Greg, malt, încovoiat, cu Mika-Le, lemnoasă și mică, și disproporția lor se proiecta izbitoare. 104 . . . Apoi prințul Maxențiu, livid, cu făinăreasa neagră ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care am fost ieri, și alaltăieri, și acum patru ani, și în vecii vecilor... De ce? Treapta a XIII-a Aștept Aștept și încerc să nu fiu singur, dar sunt singur. Numai cuvintele celorlalți mă ating uneori și umerii grăbiți ai trecătorilor cărora le stau în cale, pe străzi. Te-am așteptat de dimineața până seara și toate nopțile. Știu, trebuia să te caut, dar eu te-am așteptat. Acum... cred că s-a făcut târziu. Trupul acesta al meu a obosit
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
să-L răstignească. Și ducându-și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățânii, care în evreiește se zice Golgota. Și duceau și alți doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El. Și au silit pe un trecător, care venea din țarină, pe Simon Cirineanul, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să-i ducă crucea Lui. Trebuie să înțelegem, fără a judeca, fără a alege Iar Iisus a zis: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac! 9
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
dreptatea în așa fel încât cel vinovat va trebui să moară, puțin câte puțin, astfel încât din pământul de lună, chipul lui îmi va zâmbi pentru o veșnicie de clipe. Din mine un poem se naște, și-mi pipăie prin brațele trecătorilor acea putere a îngerilor, ce nu m-a părăsit niciodată, în calea tuturor dezamăgirilor și ele destul de furtunoase. Ei ce au cules toate amestecurile vegetale în care am tulburat setea unui fum albăstrit de trecut. Ei, ce prin florile îmbătrânite
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cutremurătoare de lacrimi. LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare și Eu ce va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un Ochi al NOPȚILOR ASTRALE la capăt de vieți și limanuri, la capăt de Sori și Cuvânt, când lumea îmi moare în gând, și-n raze divine, mi-aștern UITAREA să-mi ardă-n tăcere
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din clipe sfărâmate, Ce mă iubești și pari venit din stele, Tresari prin sărutări din vieți uitate Și-n clipele de geruri ești un REFREN DE ERE. Dar noaptea doare, pe un nor de ceață Și în surâsul ei doar trecători de sori Ca un luceafăr porți surâsul tău pe față Și mă strivești cu vise, prin ARDEREA DE ZORI, Tu ești frumos și vii din POEZIE, Un prinț rătăcitor prin stele, Păstrează-mi dorul veșnic în a ta privire Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ALB lăsat pe brațe, Ca-ntr-o robie demnă, al tău dor, se petrece, Și-n albe căutări un soare să-ți fie a ta viață. Eu n-am să amintesc de tine, decât în vers, C-ai fost un trecător din noaptea, cea schițată Și-n dorul cel de timpuri ești chipul de ERES, Ce mi-ai distrus iubirea în nopțile cântate. De un poet rătăcitor ce-a vrut să amintească Că viața lui e-un murmur de izvoare, Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
robite-n ani de scrum. El va rămâne-un muritor Din ochii lui minuni de vise I-ar scutura țărâna lui de domn Eterne clipe de iubiri nestinse. Iar eu o ardere de timp Prin lumea plină de dorințe, Un trecător prin vieți de univers Și-n suflet iubirea unei liniști necuprinse. PĂMÂNTUL RĂSTIGNIT PE OAZE Iubitule, să mă arunci în mare, Cu sufletu-mi de aer și chipul înstelat Și lasă-mă să beau otrăvurile stelare Să pot să mor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
te ții. Atunci ești în stare de orice. Dacă ești pe stradă, oricât de bine crescut ai fi, îți bagi picioarele în etică și educație și cauți primul copac sau prima mașină care te poate ascunde de privirile indiscrete ale trecătorilor, te ușurezi cu greu, că parcă nici nu mai poți, așa de mult și tare te-ai ținut, și nu te rogi decât să nu te vadă vreun cunoscut, de aceea, în viteză, nici nu o mai scuturi și jumătate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic în fața acestei splendori. ― Cine e? îl întrebă Gosseyn pe un trecător oprit lângă el. Surprins, necunoscutul îl privi, apoi rosti numele la care Gosseyn deja se aștepta. ― Cum cine, Patricia Hardie, fiica președintelui Hardie. Cred că nu-i prea întreagă la minte fata asta. Uită-te numai la mașina asta, bijuterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Silvico! Iertare, copii! * * * Pensionat pe caz de boală, la nici cincizeci de ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri, cu privirea ațintită spre înainte, și repeta la nesfârșit pentru sine și pentru trecători: Nu știam că sârma-i coardă! Nu credeam că sârma-i coardă! Nenicule! Neanicule! Să știi că Maica iarăși mă va ajuta! Va veni și vremea mea! Va veni și legea mea! Anticriștii vor tomba! Vânzătorii de iluzii De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ne spune și Papagalul surdului, Vetucă. El îndrăznește să facă ordine în alchimia asta și stăruie asupra esențelor din viața oamenilor așa cum este ea, nenorocită-fericită. Și să vezi mare minune mare, nevastă! Papagalul, deși jumulit și ciufulit de mângâierile numeroșilor trecători, vorbește, Vetucă! Zilnic înaripatul articulează, ce-i drept, cam din gușă, câte două-trei cuvinte. Astăzi, de pildă, striga din răsputeri Aici viitoru' adivarat! Mai zilele trecute, Vreu mâncare! Altă dată, Ni-onghețat chicioarili! și Vreu gumaci! Și curioșii se bulucesc ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cal, dacă vrea. De aceea trebe să te ferești de el ca de copita calului nărăvaș, că nici nu știi când și cum te înhață și rămâne piranda cu puradeii de izbeliște... cu mâna întinsă pe la colțuri și apostrofată de către trecători că de ce nu muncește... Alocația-i mică și nu ajunge nici măcar pentru o săptămână de oloi și sare-n barabule și păstăi... Noroc mare cu alegerli, că mai primim de la partizi ceva haleală și pileală, dar pleașca asta-i tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ajuns la parter, surpriză stupefiantă!.. Mama Iosefina, nicăieri!.Nu a dat de urma ei nici pe strada din fața blocului și nici pe vreo bancă din părculețul de vizavi. Lipsea și taxiul care i-a adus de curând. Ici-colo, câte un trecător întârziat se grăbea să ajungă la domiciliu... Informația Bucureștiului de a doua zi informa lapidar că o persoană de sex feminin, de aproximativ patruzeci-patruzeci și cinci de ani, al cărei nume încă nu a fost stabilit, s-a aruncat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]