3,565 matches
-
într-o modalitate nouă lumea așa cum a fost transformată de gândirea nouă. Dan Mititelu creează în pas cu vremea. El este ceea ce se numește modern.” Înainte vreme oamenii noștri erau mari și afișele acestora mici. Acum reclamele sunt enorme și trecătorii minusculi. Cumpărăm ceea ce nu avem nevoie, trăim cum nu suntem și murim ca și cum nu am fost. Ni se spune că doar în matematică sau fizică mai există direcție ori sens. În inimă și minte, nu. Nici măcar în bun-simț. Semenii nu
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]
-
asemeni unei sculpturi a unuia dintre marii maeștri italieni. Chiar și drumul, dus-întors, mi s-a părut o experiență deosebită, făcând cunoștință, pentru prima oară, cu modalitatea de a comercializa o mulțime de produse, expuse pe marginile drumului spre vânzare trecătorilor, la prețuri extrem de convenabile. Cu acest prilej, mi-am cumpărat un set de șase pahare, încrustate cu fire de argint, dar numai formatul mic, pentru țuică fiartă. Pentru vin fiert aveam ceva asemănător, încrustarea era în alpaca, primite cadou de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și Ierihon, pe șosea, la o cotitură cum urci În pantă, se vede ceva... o cruce și un semn din piatră (zid o fi fost sau altcevaă, dar se vede că a fost cândva ceva. În acel loc a căzut trecătorul căruia tâlharii i-au luat tot, apoi l-au bătut bine de l-au lăsat aproape mort și au fugit. Și au trecut alții pe lângă el dar nu i-au dat o mână de ajutor. Abia Celei de-a treia
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
soți și Între copii, Între frați... Rușine nu mai este prea multă. Prea multă destrăbălare este. Și multe alte rele se fac. Mă Întreb eu: „Ne mai aducem aminte de Poruncile lui Dumnezeu? Cum le păzim? Am uitat că suntem trecători și locuim În țară străină. Dar când sosește ceasul de plecare nimic nu luăm cu noi, doar desaga cu fapte, fie bune, fie rele. Oh, Doamne, ce mă fac? De voiești, dă-mi ce-mi lipsește ca să mă mântuiesc. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
vremuri, parcă Îți spune ceva tainic, că a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc la o stâncă nu prea Înaltă care are reprezentat pe ea chipul Mântuitorului cu Crucea În spate, căzut În genunchi și privind spre trecători. E atât de mișcător În suflet să vezi, ți se umplu ochii de lacrimi privind-o. Cu puțin efort te poți urca pe stâncă la El. Și eu, nevrednica, mam urcat, măcar am atins buzele de Călcâiul Lui și L-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
imaginezi, pe la 1972, un câmp cu iarbă unde pasc caii, când ai în față vechea fabrică Nicolina, la un moment aniversar (se împlineau atunci 80 de ani de activitate) ? După alți 50 de ani, prologul acesta ar suna complet diferit. Trecătorii grăbiți văd, în spatele Pieței agroalimentare Nicolina, un teren viran. Cei tineri trec nepăsători și doar cei trecuți de prima tinerețe se opresc de multe ori, privesc în gol, iar uneori o lacrimă stingheră scapă din strânsoarea pleoapelor. Sunt printre cei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
strada Șipote ș.a. În iulie 1910, la rubrica Informații, ziarul „Hușul” înfățișa cititorilor o imagine jalnică a orașului. Igiena era neglijată. În piața orașului, unde se afla o hală, erau expuse diferite zarzavaturi, care „stau trântite de vânzători în calea trecătorilor și a tuturor câinilor și porcilor care vagabondează nesupărați de nimeni”. Alături, fusese deschisă așa-zisa pescărie, care era mai mult goală, iar peștele stătea în coșuri pe trotuar. Acel loc ar servi mai bine pentru vânzătorii de legume, iar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aeriene. Circulația seara era imposibilă, felinarele fiind stinse și geamu rile căptușite cu hârtie neagră ca să nu poată repera orașul Zeppelinurile germane. Proiectoarele brăzdau cerul și, de câte ori semnalau vreunul, clopotele sunau, gardiștii fluierau, populația trebuia să se coboare în subsoluri, trecătorii să intre în pivnița unde îi îndreptau sergenții de oraș. [Atunci, enervată, Eliza a plecat la Iași, luând cu dânsa din casă tot ce putea servi pentru spitale.] (Ediția a II-a, 1996, p. 7. ) Strânsesem nu numai doamnele patroane
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în continuare și pricinuiau multe nenorociri prin populația civilă, mai ales în cartierul fratelui, vizând casele lui și a lui Take Ionescu. O bombă a căzut chiar în grădină la el. Într-o dimineață un sergent a băgat pe toți trecătorii în prima pivniță deschisă, mama ședea pe scară și asculta la vorbele lor: toți încrezători în înfrângerea germanilor. Se întoarse acasă fericită de mentalitatea lor în aceste grele clipe. Trebuia însă luată o hotărâre. Cine să plece la Iași, cine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toată circulația oprită, automobilele lor, deși foarte puternice, stăteau pe loc, camioanele nu mai porneau. Această zăpadă nemaipomenită, curățită după trotuare în cele mai multe cazuri de proprietari, în lipsa servitorilor, era aruncată în mijlocul străzii, unde forma un munte așa de înalt, încât trecătorii nu se vedeau de pe un trotuar pe altul și nu puteai trece decât prin tran șeele tăiate la răspântii. Zăpada nu se ridica de municipalitate deși plăteam impozitele, și amenzile erau organizate astfel încât să reprezinte un venit fix. În deșert
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la plimbare, văzurăm pe Șoseaua Cozienilor, la moșia lui Podgoreanu, de-a lungul ulucelor, păziți de gardă germană, prizonierii români luați de la Kommandantură pentru tăierea pădurii. În ce hal, săracii! Mai mult goi decât îmbrăcați, înșirați la gard și cerând trecătorilor de mâncare. Erau din ajun acolo și nu le adusese proprietarul nici măcar mămăligă. Am alergat acasă și am trimis pe Gefreiter-ul Lan dowski să obțină de la păzitorii lor - etapa ar fi refuzat-o - permisia de a i ajuta. Probabil a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
puteam expune fără a le pierde, am alergat la Clubul liberal, am scos din pod drapelele române și aliate, am luat covoare de la Ionel și din ale mamei și am împodobit balconul. Era primul pavoazat din tot orașul, și toți trecătorii îl salutau și aclamau. Numai cel american lipsea... Repede s-a făcut unul - nu prea faimos, dar bun la nevoie. Guvernul cel nou lucra ca să asigure ordinea la plecarea nemților. A dizolvat Corpurile legiuitoare, anulând toate actele lor. D. G.
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din uși, o fată tânără a recunoscut pe Ionel și, dându-se în lături, zise: „Să facem loc făuritorului României Mari“. Aceasta a fost singura manifestație ce s-a făcut la revistă [defilare] lui Ionel, care asista ca un simplu trecător la triumful operei lui. Nici măcar pe programul oficial, în Te Deum-ul de la Mitropolie, nu figura. Noi eram atât de absorbiți și de emoționați, încât nici nu am băgat de seamă această indiferență, sau mai bine zis această trecere de vedere
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
primul, se întoarse repede și voi să-l prindă, dar, simțind sângele curgând și slăbindu-i picioarele, se opri în dreptul străzii Eugen Stătescu, pe atunci Gloriei, la băcanul din colț, și strigă: „Asasinul, asasinul!“ Cârciumarul, care-l cunoștea, și câțiva trecători, împreună cu sergentul de stradă, puseră mâna pe el. Apoi ajutară pe Ionel să se ridice și îl susținură până acasă. Lumea se strânsese și îl urma. Mama tocmai deschidea fereastra camerei de pe stradă. „Ce s-a întâmplat? întrebă pe un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu prezența în ascensiunea noastră spre vârful dealului. Totul era pustiu, nici un sătean măcar să-l salutăm. Ici colo câte un câine își făcea simțită prezența lătrându-ne de zor, din spatele zidurilor înalte ce țineau loc de gard, oprind astfel privirea trecătorului, transformând totul într-un mister. La întoarcerea din mica noastră plimbare, aveam sentimentul că mă aflu într-un sat părăsit cu prea multă liniște în jur, nu eram obișnuit, ne plimbaserăm circa un ceas, timp în care începuserăm să ne
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
scurtul bulevard al Maicii Domnului parcurs de Adrian [...]. În cea de dată mai apropiată se observă pe fundal partea laterală a bisericii, iar în cea mai timpurie, realizată dintr-un unghi mai mic de observare a drumului, un număr de trecători - 18 - în costume de epocă cu vestă și pălării de paie cu panglică neagră la calotă, aproape toți cu privirile ațintite în obiectivul aparatului [...]. Mărind finețea observației și căutând să identificăm, apoi să comparăm textul inscripțiilor din ambele ilustrate, vom
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Tibullus, Ovidiu și alții asemenea. Citesc despre pasiunile lor amoroase și despre cele ale partenerilor și-mi amintesc pe-ale mele, și mă afund o vreme, cu deliciu, în aceste gânduri. Apoi mă așez la drum, spre han, vorbesc cu trecătorii, îi întreb despre noutăți din țările lor, învăț diverse lucruri, și iau notă despre diferitele gusturi ale oamenilor și despre diferitele caractere de oameni. Din una-n altă, vine oră mesei, atunci când mănânc împreună cu familia mâncărurile pe care le permit
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
au ieșit cu totul din memorie. Eram în incinta expoziției, la Café de la Roumanie, situată alăturea de Café de Tunis, unde un turc, șezând jos pe covor cu picioare îndoite sub dânsul și cu niște metanie în mână, chema atenția trecătorilor asupra mărfei ce avea de vânzare. Întruna striga cât îi lua gura în limba lui: Ișala, aferiom, ghiordum, ișlic, berechet tacâm! Eu nu băgam de seamă că cuvintele lui, dragă Doamne turcești, erau aruncate cu țăpoiul, fără nici un înțeles. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ramuri de Forsythia, acel arbust care de câteva săptămâni Încoace se ține Încărcat de flori galbene cu câte patru petale. O acțiune pe care adesea o privim cu Înțelegere, numind-o chiar romantică. Dar dacă ea e repetată de oricare trecător? Din acel arbust, care ne Încântă atât privirea, nu va rămâne decât scheletul. Dar ce e o floare? Nu Întâmplător am folosit cuvântul “romantic”. Căci romanticul Goethe, pe lângă Faust, a dat și prima explicație a originii florii. Anume, un lăstar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
evaziunea fiscală, a aborda problema din această perspectivă este deopotrivă corect și rațional. Dacă pe parcurs sunt prinși unii pești mai mici, este puțin probabil ca aceasta să fie o injustiție, din moment ce este greu de crezut că ei sunt simpli trecători inocenți: În investigațiile de aplicare a legii asupra activității criminale organizate, adesea conexiunile făcute prin intermediul înregistrărilor tranzacțiilor financiare sunt cele care permit localizarea activelor ascunse și stabilesc identitatea criminalilor și a organizației criminale responsabile [sic]. [...] Fără un profit utilizabil, activitatea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
din bronz sau piatră, care reprezintă mari și importante personalități politice, culturale sau naționale. Pe jos, călare sau doar busturi, însoțite de plăci comemorative care arată contribuțiile acestora la istorie, la cultură, la civilizație, sunt mereu în atenția cetățenilor, a trecătorilor tineri sau bătrâni, străini sau autohtoni. Pe drept cuvânt, fiecare popor se mândrește cu oamenii excepționali pe care i-a dat, e o mândrie legitimă, e un gest pios de recunoștință, aducere aminte și de afirmare pentru prezent și pentru
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
miam făcut din ea un prieten, iar ea acum nu are în lume seamăn. Și florile se rușinară. Sunteți frumoase, dar sunteți deșarte, le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, firește, un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai de preț decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. Fiindcă pentru ea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
timp cît își plăteau taxele. Unele regiuni, cum erau Mani din Pelopones, Suli din Epir și Agrapha din Pind, erau practic aproape independente față de autoritatea centrală. Altor zone li se garantau privilegii speciale în schimbul unor anumite servicii, ca apărarea unei trecători sau păzirea unui pod și asigurarea trecerii peste el. Oamenii locului aveau beneficii din încasarea taxelor și dreptul să poarte arme. În restul teritoriului continental al Greciei și în insule fusese instituit un puternic sistem de autoguvernare locală. Din cauză că guvernul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
merita un alt tratament. Unul care se îmbăta de trei ori în decursul aceleiași zile. Seara îl descărcau copiii la poartă din căruciorul cu butelii, iar el cânta: „Du-mă acasă, măi, tramvai!“. Stătea prin parc și se milogea de trecători să-i cumpere de la farmacie frecție Diana, că e bătrân și-l dor picioarele la o deplasare așa de lungă. Ca să-și frece picioarele, pretexta că-i trebuie frecția în discuție. După ce o primea, din trei-patru gâlgâituri extrem de responsabile nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un trecător care te șterge tangențial pe trotuarul mult prea aglomerat. Dar puține din toate astea pot fi considerate atingeri sincere. Să-i povestesc despre tanti Fifi. Una care mergea cu patru perechi de chiloți pe ea, de teamă să nu fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]