40,073 matches
-
fața locului. Un sobor de preoți, în frunte cu protopopul de Muscel, a oficiat slujba de pomenire și s-a sfințit monumentul. A luat cuvântul D-na arhitect Anca Coșa, care a accentuat continuitatea, prin simbolismul crucii de piatră, dintre trecut, prezent și viitor, într-un loc sacru, Muscelul, un loc binecuvântat cu schituri, mânăstiri și biserici, dar și nenumărate cruci de piatră. Dl. Radu Petrescu-Muscel a amintit ca în ziua de16 aprilie, anul 73 d.H., armata romană a reușit să
Inaugurare monument Haiducii Muscelului [Corola-blog/BlogPost/93186_a_94478]
-
sesiune științifică cu caracter nu numai național, cât mai ales internațional. Dar și ei, la fel ca și “românii adevărați”, vajnici urmași ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil și să-ți disprețuiești strămoșii, trecutul și neamul... Faptul că NOI, Românii, suntem strămoșii tuturor popoarelor latine și nicidecum o rudă marginală a latinității, ar trebui să ne facă să ne mândrim și nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiți de înțelepciune care își taie
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri [Corola-blog/BlogPost/93213_a_94505]
-
a întâmplat și mă bucur că s-a întâmplat. Privind și urmărind Sinaia, mi-am dat seama, la un moment dat, că o carte despre Sinaia trebuie scrisă. Cartea nu este o monografie, deși are foarte multe informații legate despre trecutul orașului, nu este nici un album de fotografii, deși are aproape 1.000 de ilustrații dintre care multe sunt vechi. Este, dacă vreți, o plimbare la pas prin istoria orașului văzut prin ochii unui arhitect îndrăgostit de Sinaia. Cam asta este
Lansare de carte-eveniment „Sinaia, Orașul Elitelor – Arhitectură și Istorie”, semnată de arhitect Dan Manea [Corola-blog/BlogPost/93227_a_94519]
-
o regăsim lângă noi și acum. O lume în care zidurile vorbesc, păstrând, la prima vedere, o tăcere absolută.... Însă, dacă ar putea vorbi, zidurile monumentelor istorice ar fi cei mai fideli cronicari ai vremurilor de demult, cronicari cu un trecut devenit un prezent continuu... Despre autorul Dan Manea Absolvent al Institutului de Arhitectură ”Ion Mincu” și al Școlii populare de artă din București, secția DESIGN, arhitectul Dan-Nicolae Manea este unul dintre cei mai cunoscuți și prețuiți arhitecți de pe Valea Prahovei
Lansare de carte-eveniment „Sinaia, Orașul Elitelor – Arhitectură și Istorie”, semnată de arhitect Dan Manea [Corola-blog/BlogPost/93227_a_94519]
-
desueta, ca identitatea trebuie înlocuită cu multiculturalismul (despre care, totuși, cu puțini ani în urmă, doamna Merkel parcă spunea că a eșuat!), ca, de vrem să fim integrați în “civilizație” și acceptați de ea trebuie să ne despărțim de cinstirea trecutului și a eroilor și marilor personalități care ni l-au creat și care ne-au înscris în zisă civilizație pe vremea când mulți dintre cei care ne dau astăzi lecții abia se pregăteau să intre în istorie, ca naționalismul și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
ale celui căruia i-a închinat două treimi din viața pământeasca, în momentul în care rostea cuvântul de mulțumire pentru distincții ce i se acordaseră pe deplin meritat) că, atunci când vorbea de țară, de poporul căruia i-a aparținut, de trecut, devenea impresionant, adeseori vocea îi tremura, îl simțeai că își stăpânește cu greu sentimentele și, poate, si lacrimile care stăteau să izbucnească, prinos de recunoștință față de un trecut pe care atât domnia sa cât și părintele sau îl slujiseră cu pasiune
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
că, atunci când vorbea de țară, de poporul căruia i-a aparținut, de trecut, devenea impresionant, adeseori vocea îi tremura, îl simțeai că își stăpânește cu greu sentimentele și, poate, si lacrimile care stăteau să izbucnească, prinos de recunoștință față de un trecut pe care atât domnia sa cât și părintele sau îl slujiseră cu pasiune, încercând să-l aducă pe cât se putea de aproape nu doar de ochii și mintea noilor generații, ci, mai ales, de sufletele lor! Profesorul Potra nu s-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93243_a_94535]
-
în caruselul unor situații și trăiri cumplite, scriitoarea și-a convertit stările sufletești în poezie, devenită leac al supraviețuirii, stimulându-i efortul de a înțelege sensurile de nepătruns ale existenței noastre, pendulând între zvârcolire neputincioasă și cugetare meditativă, între nostalgia trecutului luminos și pustiirea prezentului nebulos, între asumarea responsabilă a continuității și temerile incertitudinilor care îi hărțuiesc singurătatea. Cine a parcurs acest iad al despărțirii fără întoarcere înțelege nevoia poetei de a-și oblădui rănile sufletești prin cuvânt, încercând să-și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
mama din sufletul ei blând și iubitor/ și de colindele cântate de bunic la gura sobei” (Un decembrie al amintirii). În tensiunea amintirilor și regretelor, a singurătății și a unui cumplit zbucium sufletesc declanșat de neașteptata trecere din prezent în trecut, Ileana-Lucia Floran își asumă ipostaza așteptării, convinsă că reîntregirea cuplului este posibilă doar prin chemarea celui plecat către cel rămas: „M-ai lăsat în urmă,/ cu ochii scrijeliți/ de osânda secetei/ care mi se rostogolea/ sub pași./ Dincolo de râul/ pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
Limba-i „depozitul sacru lăsat de generațiile trecute”, pe care „se întemeiază naționalitatea” (G. Barițiu); „forța de coeziune a unui neam” (Ion Bianu); „cea mai scumpă ereditate” (T. Cipariu); „ființa vie care ne vine din timpurile cele mai îndepărtate ale trecutului nostru (...), cea mai scumpă moștenire a strămoșilor” (N. Iorga). Luminând zarea începuturilor, venind parcă din taina adâncului, încă din acel secol al 17-lea răzbat până la noi cuvintele cărturarului-mitropolit al Moldovei, Dosoftei, cel care a promovat introducerea limbii române în
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
au dat telefoane... Am luat act. Nu-i nimic.. Nu am făcut altceva decât să dau cuvântul oamenilor, fără puneri în scenă și conspirațiuni. Întotdeauna voi fi încântat să vorbesc pe șleau. E cel mai bun mod de ascultare a trecutului, prezentului și viitorului. Restul e meschinărie.. Să afle lectorii de azi și viitorimea despre cetate și despre lume. Biblioteca ne învață să ne raportăm la valori, la adevăr, nu la mistificări. Vorba lui Iorga: „O bibliotecă este vie prin spiritul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
Ioan Grigorescu, scriitor și cineast ploieștean. Ne-a fost aproape, fără resentimente, fiul autorului, John Grieg. Am cunoscut, de asemenea, pe fratele vitreg al creatorului „Spectacolului lumii”, ing. Petre Camen, un om minunat, care a dorit să rememoreze clipe din trecut. M-am bucurat să-l am alături pe prozatorul Marius Daniel Popescu, scriitorul de departe și din intimitate, prietenul nevăzut, întremătorul. Îi mulțumesc, de asemenea, lui Cătălin Dorian Florescu, pentru disponibilitate și rigoare. Omagiul meu celorlalți însoțitori, binevoitori, călăuzitori, ziditori
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
proiectului „Cu bastonul prin București” se desfășoară sub semnul aniversării celor 555 de ani ai Capitalei, echipa ARCEN pregătind în acest an atât pentru bucureșteni cât și pentru turiști o serie de povești, istorii și informații cu totul deosebite despre trecutul orașului București. Povestirile cuprind detalii despre cea mai mondenă arteră de circulație a Capitalei, istorii despreprimele tramvaie trase de cai, despre viața de noapte din București, crime, modă și lux, dar șipovești despre chiriași, prinți, curtezane, oameni politici, grădini de
ARCEN lansează un nou traseu-cultural al Capitalei [Corola-blog/BlogPost/93286_a_94578]
-
publicat prima sa carte despre teoria probabilității într-o epocă în care gândirea deterministă era dominatoare; exact în același timp în care Beethoven încheia primul său ciclu de cvartete de coarde opus 18, lucrări care prin caracterul lor aparțin secolului trecut. Ulterior Beethoven se orientează către tipul de structuri transformaționale, marcate în răstimpuri de rupturi. D. A.: - Suntem de acord, muzica este o comunicare. Cu cine comunicăm? Cu noi înșine? Cu un grup țintă? Cu lumea largă? L. M.: - Suntem precum acei
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
deoarece mondializarea spirituală duce, în mod inevitabil, la diverse forme de conflict. Dar cei care visează și doresc dominația mondială, luptă, bineînțeles, și pentru mondializarea spirituală. Astfel, IDIOTUL MONDIALIZAT în CULTUR|, în ART| ocupă un loc principal. Acest mutant fără trecut și, în consecință, fără viitor, trăiește exclusiv în prezent. O foaie albă pe care scriem ce vrem. Cred că nu numai eu aud în jurul meu Ťideeať: Trăiește-ți momentul sau pe românește - După noi, potopul. Apropo de această Ťideeť, Emil
Stupiditatea în artă, mondializată by Alexandru Trifu () [Corola-journal/Journalistic/8221_a_9546]
-
Ťistoriať personală/colectivă, nu se poate crea fără o identitate colectivă și individuală. Iată ce spune un anume Pierre Nora în lucrarea sa ŤLocuri de memorieť: 1. "Sfârșitul societăților-memorie" 2. "Istoria condamnată la uitare" 3. "Istoria este o reprezentare a trecutului. Memoria îi este mereu suspectă Istoriei, a cărei misiune adevărată este aceea de a o distruge și de a o refula..." Bineînțeles, sunt mulți filozofi, critici de artă, care se înscriu pe această linie și dictează piața artei, a artelor
Stupiditatea în artă, mondializată by Alexandru Trifu () [Corola-journal/Journalistic/8221_a_9546]
-
această linie și dictează piața artei, a artelor plastice în particular. Deci nu este de mirare că în facultățile de Ťarte frumoaseť nu mai este pus accentul pe știința de a desena, de a picta, de a sculpta etc., deoarece trecutul nu ne mai interesează. Amatorismul este în floare. Ideea generală este că cel ce câștigă bani din artă este un profesionist, iar cel ce nu câștigă este un amator. Unii artiști contemporani au convingerea că incompetența totală este condiția fundamentală
Stupiditatea în artă, mondializată by Alexandru Trifu () [Corola-journal/Journalistic/8221_a_9546]
-
Vor funcții, bani, măriri. Că avem de-a face cu indivizi profund cariați moral, nu mai e nici un dubiu. N-au înțeles nimic din mersul istoriei, nu cedează nici un milimetru din pretențiile cu care i-a obișnuit Securitatea. Așa cum în trecut se angajaseră "să păstreze secretul colaborării cu organele de stat", acum e o veritabilă enigmă pentru ce merite excepționale ocupă poziții de ma-re vizibilitate în statul român. Atâta vreme cât iau bani - și încă ce bani! - din impozitele celor pe care
Și totuși, ce facem cu turnătorii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8226_a_9551]
-
de a fi perfectă. De pildă, neutronul și protonul, tocmai particulele care păreau cele mai sigure din punctul de vedere al experienței acumulate în timp - căci păreau stabile și necompuse - încep să-și piardă identitatea. Mai precis, consistența lor din trecut, cea a unor particule despre care se credea că sunt indivizibile, s-a fărâmițat: astăzi pînă și protonii sunt considerați ca fiind alcătuiți din cuarci, niște particule fantomatice care nu apar decît în formațiuni compacte de cîte trei bucăți. Și
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
plătise minimul tribut al acomodării cu limba franceză. Școlile formale puteau găsi, deci, suficiente motive pentru a ignora figura autorului, laolaltă cu autorul însuși. Dar, precizează Petre Solomon, Celan avusese, cu puțin înainte de controversatul său debut vienez din 1948, un trecut românesc cel puțin consistent. Asistase, în Bucovina natală, la deportarea propriilor părinți. Muncise până la extenuare într-un lagăr evreiesc de lângă Buzău. Lucrase, apoi, ca traducător și redactor, în birourile Editurii Cartea Rusă. Cu această ocazie va și lega o prietenie
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
de rezonanță a solitudinii "în inversul propriei existențe". Nu putem încheia aceste scurte impresii fară să amintim elegia "Trist de tristețea cuvintelor". Cartea este depoziția unui poet cu voce arhaică, alexandrină despre sine și strategiile de rezistență și ascundere "în trecut", în numele poeziei. Lamento, rugăciune, penitență, delir oniric a la Gellu Naum, dar și "dreptul la singurătate", cum spunea Simone Weill. Memorial, transă, confesiune gură la gură ce leagă elementul orfic de cel vizionar într-o perpetuă metamorfoză a torentului temporal
Dor de a cuprinde sfera by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8232_a_9557]
-
Gheorghe Grigurcu Noul" factice pe care-l clama propaganda regimului comunist a stîrnit, așa cum era și natural, o reacție a poeziei românești aproape imediat după detenta ideologică intervenită în jurul anului 1965. Defel întîmplător s-a conturat atunci o viziune a trecutului cu substanță rurală (satul se vedea îndeosebi periclitat cu întreaga-i suită de tradiții) ca o imagine a patriei beneficiind de prestigiul unui univers primar, întemeietor. Replică la versificația festivist-idilizantă a "realismului socialist", creația de această natură vădea o sumețire
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
tradiții) ca o imagine a patriei beneficiind de prestigiul unui univers primar, întemeietor. Replică la versificația festivist-idilizantă a "realismului socialist", creația de această natură vădea o sumețire expresionistă ce reflecta lupta pentru afirmarea valorilor existențiale amenințate de proiectul totalitar. Un trecut neguros, cu valențe mitice, reprezenta cartea de identitate deopotrivă estetică și națională a unui lirism recuperator și totodată defensiv, angajînd un dramatism transcris pe portativul cosmic. Chiar dacă autoritățile totalitare au înțeles a-și însuși și chiar a plusa la un
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
în cazul nostru, Gall), a fost considerat un șarlatan, deși descoperirile sale nu erau decît o consecință a faptului că a privit la aceleași lucruri vechi, însă cu alți ochi. În ceea ce mă privește, cred că întotdeauna o privire aruncată trecutului (de multe ori disprețuit doar pentru că e vechi) ne ajută să înțelegem mai bine prezentul și să prefigurăm, eventual, viitorul.
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
mai ales liberale), care îi obligă, vezi Doamne, la o anumită poziționare față de actualele partide. Asta ca și cînd distinșii lor descendenți ar avea ceva în comun cu liberalii, conservatorii sau social-democrații de azi. Alții, ceva mai vehemenți, vorbesc despre trecutul comunist și presupusele contacte cu Securitatea ale Președintelui în exercițiu. Ori, important, în acest moment crucial al evoluției țării, este sprijinul care trebuie acordat acelor politicieni care, indiferent de trecutul lor, au înțeles imperativele momentului și lupta pentru înfăptuirea lor
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]