8,927 matches
-
1977, București), poet și prozator. Poartă numele părinților adoptivi; mama adevărată se chema Teodora Oprea. În 1923 se înscrie la Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești, dar dificultățile materiale îl obligă să renunțe la studii și să lucreze ca ucenic mecanic, apoi ca hamal. Le va continua mai târziu, în particular, la București, ocupând, concomitent, diverse posturi: învățător suplinitor, salariat la Pirotehnia Armatei ș.a. În 1930 redactează, împreună cu I. N. Copoiu, Virgil Carianopol ș.a., revista „Vraja”, în care debutează cu
SCARLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289538_a_290867]
-
Timișoara, 1996; Ziua tip vagon, Timișoara, 1996; Cavalerul după-amiezii, Timișoara, 1998; Noaptea orgoliilor, Timișoara, 1999; Rugă însângerată, Timișoara, 1999; Biblioteca de zgomote, Iași, 2000; Pădurile celeste, Deva, 2003. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Radu Ciobanu, Ucenic la pasărea cerului, T, 1995, 9; Alexandru Spânu, „Baricada cu îngeri”, LCF, 1995, 16; Lucian Vasiliu, Adnotări fulgurante, DL, 1995, 16; Vasile Dan, Un poet de la „Hestia”, „Arca”, 1995, 10-12; Robert Șerban, Cartea poetului, O, 1996, 3; Radu Ciobanu, Construcții
SCOROBETE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289571_a_290900]
-
în 1956, cu teza Schiță a unei antropologii apofatice în spiritul tradiției ortodoxe, coordonator fiindu-i Dumitru Stăniloae. Asociază laturii științifice asumarea practicii: este novice la mănăstirea Neamț și pedagog la Seminarul Monahal Superior (1950-1953), ajutor de bibliotecar la Patriarhie, ucenic la mănăstirea Slatina, unde în 1956 va îmbrăca rasa de călugăr. Reușește să plece cu o bursă în India. Călătoria începe însă la Geneva, continuă la Château-de-Bossey, apoi la Paris, Muntele Athos și Beirut, încheindu-se la New Delhi. S.
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
la „procesul prin care un «martor» indiferent se transformă într-un «participant», sub presiunea factorilor social-politici”, în forma unei „investigații de psihologie abisală” (Mircea Iorgulescu). Protagonistul, doctorul Poolo, va fi reluat ca personaj în câteva povestiri de natură fantastică din Ucenicul vrăjitor (1976), precum și în romanul Efectul P. (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), care exploatează, în cheie SF, clișeul alimentării prin tehnologie a nemuririi. Tot o dezvoltare, ca metodă și anecdotică, a cărții de debut se produce în „ciclul lugojan
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
de filosofie a istoriei în care, dincolo de operațiile de individualizare a unei epoci sau a alteia, modulările timpurilor prinse în cadru nu fac decât să mascheze succesiunea stereotipă a generațiilor, privită ca eternă reîntoarcere a identicului. SCRIERI: Martorul, Timișoara, 1972; Ucenicul vrăjitor, București, 1976; Pietrele, București, 1978; A treia zi, București, 1980; Spitalul, București, 1981; Efectul P., București, 1983; Maximele, minimele, Cluj-Napoca, 1984; Castelul albastru, Cluj-Napoca, 1986; Om și lege, București, 1987; Cei o sută (Anabasis), Timișoara, 1988; Cochilia, București, 1992
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
Repere bibliografice: Marcel Pop-Corniș, „Martorul” O, 1973, 7; Dana Dumitriu, „Martorul”, ARG, 1973, 6; Mircea Popa, Gheorghe Schwartz și calitatea de martor, TR, 1974, 30; Marcel Pop-Corniș, Gheorghe Schwartz, O, 1975, 28; Ardeleanu, Opinii, 108-112; Cristea, Domeniul, 287-290; Mircea Popa, „Ucenicul vrăjitor” ST, 1976,5; Lucian Alexiu, „Ucenicul vrăjitor” O, 1976, 27; Tudor-Anton, Ipostaze, 233-236; Alexandru Ruja, Gheorghe Schwartz, O, 1978, 19; Valeriu Cristea, Mijloace și scop, RL, 1978, 33; Vasile Andru, Viața și rolurile, VR, 1978, 7-8; Mircea Popa, Literatura
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
7; Dana Dumitriu, „Martorul”, ARG, 1973, 6; Mircea Popa, Gheorghe Schwartz și calitatea de martor, TR, 1974, 30; Marcel Pop-Corniș, Gheorghe Schwartz, O, 1975, 28; Ardeleanu, Opinii, 108-112; Cristea, Domeniul, 287-290; Mircea Popa, „Ucenicul vrăjitor” ST, 1976,5; Lucian Alexiu, „Ucenicul vrăjitor” O, 1976, 27; Tudor-Anton, Ipostaze, 233-236; Alexandru Ruja, Gheorghe Schwartz, O, 1978, 19; Valeriu Cristea, Mijloace și scop, RL, 1978, 33; Vasile Andru, Viața și rolurile, VR, 1978, 7-8; Mircea Popa, Literatura provinciei, ST, 1978, 9; Iorgulescu, Scriitori, 242-243
SCHWARTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289560_a_290889]
-
un pensionar sexagenar și poet autodidact, își părăsește soția și fiica, refugiindu-se în Deltă. Gestul său are un mare ecou în comunitatea locală, iar dezbaterile - pro și contra - sunt o sursă spumoasă de umor. Bănuiala că bărbatul ar fi ucenic al Sfântului Anton e dezmințită printr-un comunicat al organizației de pensionari „din cartierele de lângă Olt”, întreaga aventură având așteptatul happy-end, când toți se împacă. Sunt vizibile intențiile satirice ale autorului, înscrise în arhitectura ficțiunii. De pildă, membrii cercului simbolic
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
fatalitățile istoriei și cu alte fatalități, greu de prevăzut și greu de definit. De ce ratează acești tineri făcuți să fie triumfători și fericiți în viață? Intrusul reia tema într-un roman mai substanțial. O istorie simplă: un tânăr, Călin Surupăceanu, ucenic vopsitor într-o mahala bucureșteană, ajunge pe un șantier. La îndemnul inginerului Dan, se califică, devine electrician, ajută la ridicarea unui oraș nou și se pregătește, după o complicată poveste sentimentală, să se stabilească în mijlocul unei lumi venite de peste tot
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Ghimpele” și tipărește al doilea volum de versuri, Tablouri din Pind (1923). În 1924 i se încredințează direcția școlii secundare românești din Grebena, care e însă desființată după un an. Revenit la Oradea, unde e numit director al internatului de ucenici, face mari eforturi pentru reapariția revistei „Familia”, lucru ce îi izbutește în 1926. Noua serie încetează în 1929, odată cu declanșarea crizei economice, dar, tenace, directorul ei va reuși să o scoată din nou în 1934. Aici el dă la iveală
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
și datorii, București, 1958; Semicerc, București, 1964; Rocadă, București, 1967; Corp comun, București, 1968; Blănurile oceanelor și alte poeme, București, 1969; Repaosul vocalei, București, 1970; Vârsta cretei, pref. Al. Protopopescu, București, 1970; Poemul întâlnirilor, București, 1971; Sentinela aerului, București, 1972; Ucenicul nicăieri zărit, București, 1972; Heraldica mișcării, București, 1973; Poezie neîntreruptă, pref. Nicolae Balotă, București, 1976; Ancore lucii, București, 1977; Armonia contrariilor, București, 1977; Legea gravitației, Iași, 1979; Culminația umbrei, București, 1980; Cât vezi cu ochii, București, 1983; [Texte], în Avangarda
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
de C. Ș. Făgețel, Vasile Cârlova, Al. Macedonski și din nou Traian Demetrescu de C. D. Fortunescu, unele însoțite de versuri ale acestora. La „Cronica literară” Perpessicius recenzează romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, tot aici se mai comentează Pustnicul și ucenicul său și Minunea de Ion Agârbiceanu. Preocuparea pentru problemele culturale ale regiunii, tranșant declarată odată cu seria din 1937, se concretizează în articole ce urmăresc aspecte din viața satului (obiceiuri, credințe, învățământ, Biserică, așezăminte, personalități istorice, viață spirituală), autori fiind Romulus
VATRA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290467_a_291796]
-
germană, Frankfurt-Leipzig, 1771), dar imprimata abia în 1825 tot la mănăstirea Neamț, prin grijă mitropolitului Veniamin Costache și cu o prefață a ieromonahului Gherontie, care explică întârzierea prin „știutele întâmplări ale vremilor” (manuscrisul a fost păstrat cu grijă de fostul ucenic nemțean Grigorie Dascălul, devenit în 1823 mitropolit al Țării Românești). Pentru istoria Imperiului Român cărturarul s-a adresat unor sinteze franțuzești: Jean Philibert, Beautés de l’histoire romaine (Paris, 1813), dând în 1823 Frumsețile a istoriei românești..., si Nicolas Théru
VARNAV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
Făclia” din Cluj (1960-1968), redactor-șef adjunct la ziarul „Năzuința” din Zalău (1968-1974), corespondent special al Agerpres pentru județele Cluj, Bistrița-Năsăud și Sălaj (1974-1993), secretar general de redacție la „Adevărul de Cluj” (1993-1997). Debutează în 1969 la „Tribuna” cu Poemul ucenicului, și mai e prezent în „Luceafărul”, „Clujul literar și artistic”, „Actualités roumaines” ș.a. Romanul Zebrele pasc în cocotieri (1979), cartea de debut a lui V., ilustrează o specie satirică specifică paginilor din presă. Se mizează pe caricatură groasă, cu patronime
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
lui Iosif Sielberman, „orator socialist cu lavalieră”. După cum va relata în romanul autobiografic Fiecare om cu clepsidra lui (1988), Z. își petrece copilăria într-un Roman patriarhal și apoi într-un București pitoresc, cu iz balcanic; la unsprezece ani intră ucenic într-o frizerie, iar la paisprezece se angajează la o prăvălie. În adolescență, stimulat probabil și de exemplul tatălui, devine comunist în ilegalitate, colaborând cu organizația Ajutorul Roșu, astfel încât până pe la șaptesprezece ani este mereu silit să se ascundă; din cauza
ZINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
1929-1933) și traducând din conferințele și scrierile lui J. Krishnamurti, despre care și publicase o primă lucrare, Krishnamurti în cadrul poporului românesc (1930). În perioada 1933-1940 întreprinde mai multe călătorii în India. La Teatrul Național din București îi este reprezentată piesa Ucenicul vrăjitor (1926), iar la Teatrul Național din Chișinău i se joacă Mariana și ceilalți (1927). Lucra, în 1928, împreună cu G. M. Zamfirescu, la comedia în trei acte Țufundachi dramaturg contemporan. A mai compus piesele Fluxul (1924), Urangutanul (1929), Când bântuie
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
numeroase manuscrise, unele pagini fiind înrâurite de dialogurile cu Nae Ionescu, pe care l-a cunoscut îndeaproape. Firave, semnalând oarecare virtualități, piesele de teatru compuse de Z.R. nu au provocat un mare interes, cu toate că seria lor fusese deschisă de Ucenicul vrăjitor, în care un cronicar remarcase „vădite preocupări intelectuale”, iar în spectacol erau distribuiți actorii Dida Solomon, George Calboreanu și George Vraca. În schimb, despre Mariana și ceilalți E. Lovinescu spunea că e „mediocră și vulgară”. Textele din placheta De
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
colaborare cu A. Dumitriu), București, 1935, Patrusprezece cuvântări rostite de ... în vara anilor 1937 și 1938 la Ommen, Olanda, București, 1939 (în colaborare cu Silviu Rusu); Liam O’Flaherty, Denunțătorul, București, 1931, Ceață la Dublin, București, 1942. Repere bibliografice: R, „Ucenicul vrăjitor” la Teatrul Național, RP, 1926, 2 529; C. P. [Camil Petrescu], „Ucenicul vrăjitor”, „Argus”,1926, 3 921; Carol Drimer, Ștefania Zottoviceanu Rusu, „Bacăul”, 1930, 129; Constantin Virgil Gheorghiu, O scriitoare de talent, TIL, 1941, 1 322; Șerban Cioculescu, Poemele
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
1937 și 1938 la Ommen, Olanda, București, 1939 (în colaborare cu Silviu Rusu); Liam O’Flaherty, Denunțătorul, București, 1931, Ceață la Dublin, București, 1942. Repere bibliografice: R, „Ucenicul vrăjitor” la Teatrul Național, RP, 1926, 2 529; C. P. [Camil Petrescu], „Ucenicul vrăjitor”, „Argus”,1926, 3 921; Carol Drimer, Ștefania Zottoviceanu Rusu, „Bacăul”, 1930, 129; Constantin Virgil Gheorghiu, O scriitoare de talent, TIL, 1941, 1 322; Șerban Cioculescu, Poemele d-nei Ștefania Zottoviceanu Rusu, VAA, 1941, 132; C. Fântâneru, „De ziua tatii și
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
Zaharia (5.X.1902, Salcia, j. Teleorman - 5.XII.1974, București), poet, prozator și gazetar. Este fiul Mariei (n. Delcea Bratu) și al lui Tudor Stancu Mitroi, țărani. Urmează cinci clase în satul natal. Din 1915 se întreține singur, fiind ucenic într-o tăbăcărie la Roșiori de Vede, unde fuge „din stăpân în stăpân”. În 1917 e argat la Lisa, pe moșia lui Dinu C. Ioanid (scriitorul Dinu Nicodin). Vara, obligat de ocupanții germani să însoțească, împreună cu alți băieți, un transport
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
TĂNASE, Nicuță (12.VIII.1924, Roșu, j. Ilfov - 5.IX.1986, București), prozator. Este fiul Elenei (n. Moldovan) și al lui Anghel Nicuță, negustor ambulant. Urmează școala de ucenici la București, devenind lăcătuș. Lucrează la Avrig și la Combinatul Siderurgic din Hunedoara, unde în 1948 are loc și debutul său în presă, la ziarul „Uzina noastră”. Absolvind Școala de Literatură „M. Eminescu” din București în 1951, este angajat redactor
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
1971; Eu și îngerul meu păzitor - Mitică, București, 1972; Sus mâinile, domnule scriitor!, București, 1972; Destăinuirea marilor secrete, București, 1974; Ghidul superstițiosului (12 + 1 zodii), cu ilusrații de Tia Peltz, București, 1974; Carte de explicare a viselor, București, 1975; Răpirea ucenicului nevrăjitor, București, 1976; Fără înger păzitor sau Cum am ajuns scriitor, București, 1977; Un băiat de nădejde (în colaborare cu Virgil Stoenescu), București, 1977; Telefonul de la ora nouăsprezece, București, 1979; Portrete în aquaforte, București, 1981; M-am făcut... tată mare
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
despre teatrul lui Marin Sorescu și D. R. Popescu, București, 1986; Ștefănescu, Prim-plan, 234-253; Rotaru, O ist., III, 299-315; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 197-216; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 250-266; Marian Papahagi, „La Lilieci”, IV, TR, 1989, 3; Monica Spiridon, Ucenic la clasici, CL, 1989, 1; Nicolae Manolescu, Ecuatorul și polii, RL, 1989, 35; Spiridon, Melancolia, 100-148; Velea, Interferențe, 69-71, 77-79; Lovinescu, Unde scurte, I, 208-209, 254-257, 313-316; Maria Vodă Căpușan, Marin Sorescu sau Despre tânjirea spre cerc, Craiova, 1993; Mănucă
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
urs, îi vine în auz sforăitul unui om bătrân, cu icneli și opinteli, al Vrăjitorului, care parcă și în somn s-ar contra cu duhurile rele ale nopții și întunericului. Întinde mâna și-l scutură ușor pe bătrânul al cărui ucenic este. Acesta se trezește pe dată și cu glas scăzut dar limpede întreabă: "Ce-i?" Nu așteaptă răspuns, pentru că vuietul de afară i l-a și dat. Ridicat în cot din culcușul lui, scurmă în jeraticul de alături cu o
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și dat. Ridicat în cot din culcușul lui, scurmă în jeraticul de alături cu o crenguță uscată, care dă trosnind o flăcăruie jucăușă, care scoate din întuneric fața-i bărboasă și ochii ațintiți pe urma zgomotului. Și-i șoptește repezit ucenicului: " Apele! sunt apele care vuiesc!" Ascultă din nou și adaugă mai potolit: " Cînd s-o lumina, mergem la ele să le vedem." Așa că nu-i rămâne alta de făcut ucenicului ascultător decât să vizeze cu ochii deschiși în beznă, așa cum
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]