5,154 matches
-
chiloții în dreptul luminii. Ăștia nu pot acoperi nici fundul unei furnici, a zis ea arătându-mi partea din față a chiloților. Iar în ceea ce privește asta, a continuat ea indicându-mi fâșia din spate. La ce poate să folosească asta? Ce mă uimește, mi-a mărturisit ea, e cum de s-au rupt așa de egal, de a rămas numai linia asta dreaptă. — Nu înțelegi, i-am spus eu cu blândețe. Luându-i chiloții Tanga din mână, am început să-i explic: —Partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din trupul victimei? Ascunderea dovezilor unei infracțiuni? Nu m-am gândit niciodată la caz în felul ăsta, zise Yates. — Eu da, zise inspectorul. Nici nu mă mai pot gândi la altceva. Rămas în celula lui, Wilt fixa tihnit tavanul. Era uimit de cât de ușor mersese totul. Tot ce trebuia să faci era să le spui oamenilor ce vor să audă, iar ei or să te creadă, indiferent cât de puțin plauzibilă ar fi povestea ta. Iar trei zile și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
rotise, iată, lent, scăfârlia sa netedă, o sferă lucioasă, stătea sub cercul subțire de lumină al opaițului, ca într-o aură. Da, da, mutase caietul și becul pe un raft, să-i cadă sfânta lumină pe chelie și îl privea uimit pe lungan, ca și cum abia acum îi descoperise prezența. — Te-am supărat cu ceva, coane? Te supără voioșia mea deșănțată? Un joc ingenuu. Merită ignorat. N-ai de ce să te îngrijorezi. N-am să te sâcâi cu melodrama mea, nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își câștigase repede celebritatea și clientela. Numele Veturia, stâlcit în cele mai stupefiante invenții fonetice, câștigase printre tinerii orientali o popularitate fulgerătoare. Nervoși, izbucnind brusc dintr-un soi de somnolență jilavă, intraseră până la urmă sub stăpânirea acestei calme forțe domestice. Uimiți la început, agasați, batjocoritori, tot mai atenți, însă, supuși, gata să se confeseze acestui oracol casnic, funcționând imperturbabil. Mărturisiri dezlânate, fragmentare, de o intimitate abruptă. Mătușica își făcea de lucru la bufet, șchiopătând alene printre scaune, ca și cum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cui. Nici că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru ovații: „Pa, pa, bye, ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva, îi distra, îi uimea, îi sfida, îi înfuria. Îl tolerau, pentru că simțeau că era tolerat de mai mari decât ei, fără să înțeleagă de ce si de cine. Deci, Cavalerul de Curlanda e zvârlit de la catedră, pentru a nu vicia tineretul nostru curat și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pompon de catifea. Câinele nu tresări auzind numele său și al stăpânului absent, urmărea confesiunile palavragiului cu perfect scepticism. — Da, frumos câinele ăsta... Nu știu dacă o cunoașteți pe Veta. Veta Apostolescu, savantul de la clinica de câini. Mătușica tăcea. Zâmbea, uimită de felul cum oprivea, filial, cu o blajină ațâțare, neastâmpăratul profesor. Toată lumea, inclusiv Asociația, vorbește în termeni aleși despre doamna Apostolescu. Ea îngrijește și de câinii lor, e membră asociată. Asociata Asociației, spunea amicul Iopo, Papașa, poate îl știți. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ar putea încheia un contract nupțial fix și cu atât mai puțin că s-ar putea lăsa transformat în soț. Harry iubise de mai multe ori până atunci, dar fusese rareori iubit la rândul lui, iar pasiunea lui Bette îl uimea. Nu numai că i se oferea fără rezerve, dar, în aceeași respirație, îi oferea libertatea totală. Erau, desigur, și neajunsuri cu care trebuia să se împace. Familia lui Bette, în primul rând, și amestecul fără jenă al tatălui dominator, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fizică și mentală. Îmi tolera toanele și hachițele, îmi suporta melancoliile negre, rămânea calmă în timp ce tunam și fulgeram împotriva G.O.P.-ului, a C.I.A.-ului și a lui Rudolph Giuliani. Mă distra cu devotamentul ei nebunesc față de Mets. Mă uimea cu cunoștințele enciclopedice despre filmele vechi de la Hollywood și cu talentul de a identifica fiecare actoraș uitat care apărea trecător pe ecran („Uite, Nathan, uite-l pe Franklin Pangborn... uite-o pe Una Merkel... uite-l pe C. Aubrey Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prețuri în creștere la proprietăți imobiliare și povești însângerate despre monștri care trăiesc în America Centrală. Dar Debbie spune că ar trebui oricum să iau o pauză și o ascult. E o plăcere să te duci la clasa întâi. Mereu mă uimește cât e de liniște aici, în timp ce la doar câteva scaune distanță, în spatele draperiei, domină haosul. Câțiva pasageri citesc, alții doar moțăie în scaunele lor rabatabile din piele. O femeie bine îmbrăcată, plină de aur, răsfoiește tăcută Vogue, și un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
doarme în celălalt pat din camera mea. Are un adevărat talent să mă trezească la ora trei noaptea, punând ceainicul pe foc. Îl aud fluierând în colțul camerei și de fiecare dată mă trezesc speriată. De fiecare dată se uită uimită la mine și mă întreabă: „Nu te-am trezit, nu? Doar că acum e ora opt în Irlanda“. Asta e încă o chichiță de-a mamei. Are foarte enervantul obicei de a sublinia diferența de fus orar oriunde am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mincinoaso. Nu pleca, strigă Colin. Mike. Convinge-o să stea. Tuturor băieților li se pare amuzant. Tuturor, mai puțin lui Mike, evident, a cărui față a căpătat o culoare grena, ciudată. —Care-i graba? Donald ridică o sprânceană, și sunt uimită de calmul lui. Cine se crede, Casanova? Debbie se apleacă și îi explică cu o voce șoptită. Aha, dă el din cap, de parcă ar fi înțeles deodată. Îmi dau seama că ceilalți de-abia așteaptă să știe ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
întâlnire. Dar nu pot să nu mă gândesc întruna la el. Înapoi la hotel, Wendy mă roagă să vin să bem ceva la barul hotelului. Deloc surprinzător, Debbie s-a dus în camera ei să-l sune pe Donald. Sunt uimită că Wendy vrea să mai stea la băute. Fata de-abia a scos două cuvinte toată seara. Poate totuși e unul din oamenii ăia care prind în mod miraculos viață după vreo două pahare. Sunt încântată să mă conformez, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sunt bogați și majoritatea bărbaților bogați nu sunt frumoși. Păi poate o să te măriți cu Adam Kirrane și așa îți rezolvi toate problemele. Lydia arată de parcă ar fi lovit-o cineva peste gură. Se întoarce spre mine cu o expresie uimită pe față. — De unde știi despre mine și el? aproape țipă ea. E ușor, spun eu cu o voce egală. Văd viitorul. Capitolul 19tc " Capitolul 19" — Apoi o să te ducă la el acasă, spun, uitându-mă în palma ei. Și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și cu mine tocmai ne-am sărbătorit primul an de căsătorie și ne întrebam dacă sunt cumva locuri libere la clasa întâi. Ar fi așa un răsfăț pentru noi amândoi. Deschid gura să spun ceva, dar rămân fără cuvinte. Sunt uimită de obrăznicia ei. Chiar sunt. De-a lungul anilor am întâlnit mulți, mulți oameni cunoscuți în timpul călătoriilor și nici unul din ei nu mi-a cerut să fie mutat. Și fata asta mă crede proastă să o mut la clasa întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zis că ești încântoare și cultă... am auzit că te‑au pus direct în taxi, să te duci la Guggenheim. — Așa e, zic, luând o cutie cu balsam de mandarine, pentru buze. Așa e. — Chiar și eu am fost foarte uimit când am auzit de visul tău arzător din copilărie, zice Luke. Kent a fost foarte impresionată. — Zău? spun vag. Ei, e foarte bine. — Categoric. Luke face o pauză. Ciudat doar că nu mi‑ai zis nimic azi‑dimineață de Guggenheim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ai fost sau nu la muzeu? Vreau să spun, nu trebuie să arăți biletul sau așa ceva? — Nu, doamnă. — Deci nu trebuie să te uiți la artă deloc? Ai voie să cumperi, pur și simplu? Ridic vocea, încântată. Orașul ăsta mă uimește în fiecare zi! E perfect! Văd expresia șocată de pe chipul băiatului și adaug repede: Evident, vreau foarte tare să mă uit la artă. Foarte mult. Întrebam doar așa. Ca să fiu singură. Dacă doriți să vizitați muzeul, vă pot chema un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi frică de durere, ci pentru că... Bine, fie, OK. Din cauză că mi‑e frică de durere. — Deci... tratamentul ăsta include și epilat? zic, luându‑mi un ton cât mai relaxat. — Ați fost programată pentru o epilare totală, zice cosmeticiana, ridicând privirea uimită spre mine. Din cap până‑n picioare. Picioare, brațe, sprâncene și brazilian. Brațe? Sprâncene? Mi se pune un nod în gât de frică. N‑am mai fost atât de speriată de când mi‑am făcut vaccin contra gripei thailandeze. — Brazilian? spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
afle unde locuiește Tien Han, dramaturgul care a scris Incidentul de pe lac, și dacă ar putea să-i facă o vizită în curând. După numai o săptămână, Domnul Shi și-a pierdut abilitatea de a-i da de urmă. E uimit să afle că ea i-a făcut deja o vizită lui Tien Han și că îl sună din casa acestuia. Nu doar că stă la el toată săptămâna, dar și-a găsit și o slujbă, să vândă bilete la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
momentul în care aude clicul dintre ea însăși și rolul ei. Garda de corp aduce o cană de ceai. Între sprâncene, puștiul are o cicatrice care seamănă cu o omidă. Pune ceaiul pe jos, la picioarele stăpânului său. Asta o uimește pe fată. În Yenan, pare ceva natural ca oamenii să-și ia cana de ceai de jos, în loc să o ia de pe masă. Glasul de pe scenă devine mai răsunător. Adevărul e, tovarăși, că noi tot pierdem - oameni, cai și membri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lanseze o campanie media pentru a-l ajuta să spună lumii că acțiunea lui contează? Ce se întâmplă între ruși și japonezi? Nu ar trebui să fie convins Stalin acum de capacitatea lui Mao de a conduce China? Ea îi uimește pe Mao și oaspeți cu dorința ei de a învăța. Are douăzeci și patru de ani și focul din pieptul ei arde cu flăcări mari. Energia ei își face efectul magic asupra unora, dar altora ea li se pare naivă și prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
preferate. Femeia a plecat. Mao a chemat-o în ajutor pe Jiang Ching - i-a cerut să o invite pe femeie înapoi, în numele primei doamne. Când se gândește în urmă, ea nu mai știe cum de-a făcut asta. Este uimită de felul în care ea însăși abuzează de ea. Tu ești persoana în care am cea mai mare încredere, și tu ești cea pe care mă bazez cu adevărat. În această lumină caldă, ea cedează, se dă pe ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-o în felul acesta înainte, Dar, în seara asta, obiectul dorinței lui Matei nu l-a mai constituit femeia de la celèlalt capèt al lumii virtuale, îndepèrtate și intangibile, ci, evocând imagini cu vizitele lui la Muzeul de Artè, a fost uimit sè constate cè o memorie secundè, senzorialè, a înregistrat fèrè știrea lui, detalii pe care, dacè și-ar fi impus în mod conștient sè le reținè, nu ar fi fost în stare s-o facè, Pe mèsurè ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
chinuit o jumètate de orè fèrè succes, Matei întrebând-o, De ce nu te-ai întors la mine? Nu s-a întors la Matei, ci l-a sunat pe soțul ei că sè vinè sè vadè ce are mașină cea nouè, uimindu-se probabil de prezență mașinii soției sale în acel neobișnuit loc, nici una dintre cunoștințele lor nu locuiesc pe strada Agârbiceanu, Matei locuiește acolo, dar el, soțul, nu-l cunoaște pe Matei, Dupè o vreme, soțul ei, realizând cè mașină nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi petrecut dupè-amiaza târziu, explicând studenților jocul subtil dintre lumini și umbre, raportul de forțe dintre liniile compoziției, precum și, într-un plan mai profund, natura politicè a celebrului tablou care la vremea aceea a stârnit vehemențe controverse, explicațiile ei îl uimesc peste mèsurè pe Matei care n-ar fi crezut niciodatè cè existè atâta tehnicè și clarviziune în realizarea unui tablou, cè un tablou, chiar de dimensiunile unui perete uriaș, ca cel al lui Rembrandt, poate închide și reprezenta o întreagè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să vii de acolo aici, prin ceață și prin Întuneric... Dar ea tace. Ea stă Încremenită, cu capul Întors, umbra chiparosului Îi acoperă fața și tu ce altceva poți să faci decât să o strigi Încă o dată: — Mamă! * Se uită uimită la tine. — Ce vrei, străine? Te-ai schimbat oare atât de mult Încât nici ea nu mai poate să te recunoască? — Sunt eu, mamă! Sunt eu, fiul tău! De ce Îmi spui străine? Ce rău trebuie să arăți dacă privirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]