4,882 matches
-
puse iute pe cap pălăria cu calota ca un borcan, așeză pe masă valijoara de piele neagră și acum semăna mai puțin cu Drácula, spre liniștea lui Julius și a multor alți copii care Îl urmăreau cu ochii mari de uimire și cu gura căscată. Cinthia Îi dădu un ghiont fratelui ei „nu uita, Julius; ai să ții minte tot?“, Vilma părea că știe și ea secretul lor. Dar În clipa aceea sosea Victor aducînd scamatorului un pahar cu apă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndi: „E dat dracului piratul ăsta nou“ și se Întorcea să se ducă să caute o altă spadă, cînd, deodată simți o lovitură teribilă care-i ardea șezutul. „Na“, Îi zise Fernandito, Înapoindu-i liniștit bățul și grăsanul, Încremenit, cu uimirea Întipărită pe față, frecîndu-și dosul și avînd o expresie mai curînd de dezamăgire decît de mînie, luă bățul care nu-i mai slujea acum la nimic și descoperi tristețea În dimineața aceea de iunie. Peste puțin timp l-au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
metodă de eliberare treptată a sclavilor, urmând ca până în douăzeci de ani numai incorigibilii să nu fie "liberi", și toți aceștia să fie controlați de statul însuși în conformitate cu legile prin care fiecare este tratat "ca individ". Tews citi documentul cu uimire și amuzament. Își aminti de o altă vorbă de-a mamei lui: "Nu-ți face griji din cauza idealiștilor. Mulțimea le va tăia beregățile la momentul potrivit". Starea de amuzament dispăru repede. Băieții ăștia se amestecă cu adevărat în afacerile statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
la laboratorul principal. Precum gardul din afară, pereții erau calzi, ca și când ar fi fost încălziți din interior. Material de construcție pentru templu! Încă o dată, nu făcură nici un comentariu. Intraseră în laboratorul propriu-zis și acum se uitau unul la altul cu uimire. Camera fusese mărită considerabil față de dimensiunile ei inițiale, deși ei nu știau aceasta. O porțiune mare din perete fusese decupată, iar breșa, deși complet înghițită, era încă nefinisată și crestată. Asta cât privește pereții. Pe aproape fiecare iard pătrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nici o îndoială că după un an de zile Eco, Barthes sau Todorov aveau să ni se pară niște bieți diletanți în ale semioticii... Din păcate, cu prima ședință de inițiere din sălița kafkiană s-a cam terminat tot cursul! Spre uimirea noastră, timp de un an de zile după aceea n-am mai făcut altceva decât să întoarcem pe toate părțile schema de la-nceput, mai ștergând, mai adău gând câte-o rămurică, dar fără să progresăm absolut deloc. Ne băteam pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
noi, copiii, crescusem cât de cât și aveam nevoie de ei amândoi. Una din ele a reușit, chiar, însă numai până la un punct; după pronunțarea divorțului, când mai trebuia doar să se facă ștergerea căsătoriei, nu mică le-a fost uimirea celor de la Sfatul Popular când au văzut că, acei care, cu puține zile în urmă, se înfruntaseră la tribunal, erau, din nou, împreună. După câtva timp, cei doi au mers, iarăși, la oraș, ca să ceară anularea divorțului. Dumnezeu să mai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu ecou emoțional. Într-o pagină antologică este povestită o întâmplare cu un cuplu tânăr care se desparte din pricina lipsei de comunicare. Femeia are o aventură în casa părăsită de cei doi, iar fostul ei soț ,,privește” spectacolul cu vădită uimire, dar, contrar cursului firesc al vieții, încornoratul îl felicită, îl cinstește pe vinovat și îi strânge mâna la plecare ca unui adevărat prieten. Cuplul se reface, bărbatul își iartă nevasta, dar aceasta, nu peste mult timp, se topește din picioare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
când nu simțise deloc nevoia să doarmă. Lucra până după miezul nopții, apoi se trezea după o oră-două cu idei noi. Și aceeași Sylvie, care se minuna că putea adormi la câteva secunde după ce punea capul pe pernă, privea cu uimire capacitatea lui de a rezista noapte după noapte aproape fără somn. „O cămilă, asta ești. O cămilă de conștiință.“ Acum nu l-ar mai fi recunoscut. Stătea nemișcat și încerca să se golească pe dinăuntru. Odihna e la fel de bună ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Când se simți în siguranță, îl trase de limbă. Ceva mare și nou, chiar lângă Farview? Cu el, franchețea mergea cel mai bine. Nu încercă să se ascundă; niciodată nu făcuse asta. El se holbă la întrebarea ei cu o uimire ce amenința să se transforme în dorință. — Unde Dumnezeu ai auzit chestia asta? Aici discutăm despre o afacere ultrasecretă, donșoară! —Oraș mic. De-aia își petrecuse toată viața adultă încercând să scape de el. De-aia nici nu reușise vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dezbaterea publică. Daniel sări în picioare, răsturnând masa și vărsându-și berea pe pantaloni. Un spasm facial îi proclama nevinovăția. Și Mark era în picioare, repezindu-se spre femeie. O luă într-o strânsoare de urs, la care ea, spre uimirea lui Daniel, îi răspunse. —Păpușica Barbie! Unde-ai fost? Începusem să mă panichez din cauza ta. —Domnule Schluter! Am trecut pe-aici acum doar patru zile. —O, mda, așa o fi. Dar asta înseamnă mult timp. Și a fost o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
forțează întruna să te învârți, să produci, să îl manifești, să îl justifici. Un eu tiranic într-o măsură bună, un eu cu orgoliu, cu ambiții, cu planuri, cu sarcini de îndeplinit. Care, însă, acum a amuțit și el de uimire. Totuși îmi trebuie ceva. Somn. Mult mai mult somn, în care nu alunec, ci cad pur și simplu ca un bolovan, fără vise, fără să mă mișc măcar un centimetru din poziția în care am adormit, până la primul plânset care
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
să fii singură înseamnă să-ți auzi gândurile extrem de limpede, ceea ce la început e bizar, e ca și când altcineva ți-ar vorbi, un soi de extraterestru care seamănă destul de mult cu tine și care, îți dai seama după o vreme, cu uimire, ești chiar tu, un „tu“ pe care aproape nu-l mai recunoști, dar care a continuat să existe întotdeauna înăuntrul tău, palpitând încetișor sub apăsarea foarte multor straturi de „mama“, să fii singură înseamnă că laptopul îți aparține numai ție
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
creadă că este mort - atît de liniștit, Încît moartea lui n-a fost decît suprimarea rapidă și calmă a mișcării vieții, atît de pașnică și de firească În lucrarea sa, Încît am privit-o toți Încremeniți, cu ochii plini de uimire și de neîncredere, recunoscînd imediat chipul morții, cu acel Îngrozitor simț al recunoașterii, care ne spune că am cunoscut-o dintotdeauna, și totuși, uluiți și Înspăimntați cum eram, refuzam să recunoaștem că ne-a ieșit În cale. Căci, deși cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care se adunaseră În jurul lui nu dădea vreun semn de emoție. Stăteau și-l priveau În liniște, cu o curiozitate vie și totuși indiferentă, ca și cum moartea acestui vagabond era un lucru obișnuit, normal și previzibil, care nu le trezea nici uimirea, nici mila, nici regretul. Un bărbat se Întoarse spre altul de lîngă el și-i spuse Încet, dar sigur de sine, zîmbind ușor: — Așa pățesc toți pînă la urmă. Toți ajung așa, mai curînd sau mai tîrziu. Nu țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fuseseră altă dată; și, totuși, cea de-a patra moarte a survenit atît de lin, de ușor și de firesc, Încît - după cum mi s-a părut - chiar și un copil ar fi putut să o privească fără frică și fără uimire. Lucrurile s-au petrecut astfel: În inima și-n miezul celui mai agitat punct din viața orașului - sub Broadway, În Times Square - puțin după ora unu din noapte, uluit și dezorientat, neavînd nici un țel și nici un loc spre care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Kate sau Pat - iar În noaptea aceasta stelele strălucesc, marile vapoare țîșnesc din gura portului și mii de semeni de-ai tăi pășesc pe deasupra capului tău, pe cînd tu stai aici, mort În tunelul tău cenușiu! Îți privim chipul cu uimire, milă și groază, pentru că știm că ești plămădit din același lut ca și noi. Ceea ce sălășluiește În noi toți - ceea ce este Înălțător, josnic, meschin și eroic, ceea ce este rar, banal și măreț, zace mort aici, În inima orașului fără odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l fascinat, cu groază și neîncredere. În cele din urmă Își umezi buzele uscate și rosti nervos și monoton, cu un glas plin de uimire: — Văd că nu respiră, nu face nimic, zise el. Nu se mișcă, nu face nimic. Atunci fata de lîngă el, care-l ținuse tot timpul de braț, o evreică micuță, cu păr roșu, cu trăsături anemice și cu un nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În ele. Unui Îi puse o Întrebare și-și notă răspunsul doctorului, iar apoi doctorul se Întoarse și plecă, pășind Încet și indiferent, urmat de Însoțitorii săi, fără ca vreunul din cei doi să trădeze vreo urmă de curiozitate sau de uimire. De fapt, mortul parcă intrase În stăpînirea unui sistem care funcționa cu o precizie nemiloasă, ce nu putea fi evitată sau modificată, nici măcar cu un pas și a cărui acțiune era cunoscută ca decisivă și indiscutabilă de către toți slujitorii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii celor trei băieți sînt pironiți asupra butoiului cu licăr de un albastru stins, privindu-l cu o atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei! Nu vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători micșorați, ca de șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care rămăsese În ușă, rosti ironic, pe tonul aspru al celeilalte femei, dincolo de care se simțea totuși clar nuanța plăcută a glasului ei răgușit. — E-n ordine, „Georgia“! Hai, intră! Băiatul intră Încet, privind-o Încă cu ochi plini de uimire. O recunoscuse din prima clipă. Era o fată din orășelul unde se afla universitatea de stat la care era student și provenea dintr-o familie de oameni modești și cumsecade, bine cunoscută În oraș; dispăruse de-acasă cam cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre străini atunci cînd Întîlnesc pe cineva cunoscut din locurile natale. — Toată lumea-i bine, răspunse el roșind, bîlbîindu-se și trădîndu-și uimirea și stinghereala. — Ei, dacă-ntîlnești vreun cunoscut, continuă ea pe același ton ironic, salută-l din partea mea... Spune-le tuturor că mă gîndesc la ei cu drag. — Bine, răspunse el grăbit și stîngaci. Am să le spun. — Și să știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noastră tînjește cu pasiune În tinerețe, este latura Întunecată a sufletului nostru, fratele necunoscut și prelungirea țării pe care am cunoscut-o În copilărie. Și ni se dezvăluie dintr-odată În clipa În care o vedem, cu emoția puternică a uimirii și recunoașterii desăvîrșite, cu acea veridicitate de vis a necunoscutului și familiarului pe care o au visurile și plăsmuirile. Ce să fie asta? Ce să fie bucuria aceasta sălbatică și pătimașă și durerea care ne Încleștează inimile? Ce sînt aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și privise trecerea răsculaților pe drumul ce ducea spre moarte, spre luptă și spre năruirea speranțelor lor. Povestea despre ușoara vibrație prevestitoare de rele a tunurilor străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și cum sufletul oamenilor era plin de tăcere, de uimire și de Întrebări nerostite și cum Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și bucuria, și privind chipurile tinerilor care zăceau În lanul de grîu, chipurile banale și, vai, atît de cunoscute și de străine În moarte ale americanilor căzuți, au rămas o clipă nemișcați gîndind, simțind, gîndind, cu inimile pline de o uimire profundă și mută: — În fapt de seară, stînd În pragul unor uși minunate, pe cînd ne Învăluiau tăcerea și lumina piezișă și coamele dealurilor, am văzut pe pămînt ciudate forme tăcute, zarea mută, și Înțelegînd atunci totul... ce mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
perspectivă. Era deci firesc ca, atunci cînd i se atrăgea atenția În mod brutal și grosolan asupra Înălțimii sale neobișnuite - așa cum se Întîmplă zilnic de sute de ori printre oamenii de pe stradă -, să primească știrea cu sentimentul unei surprize, unei uimiri și, În cele din urmă, al unei mînii și dușmănii arzătoare. Merge pe stradă la ora cinci, cînd strada este Înțesată de oameni care se Îndreaptă spre casă, venind de la muncă, și deodată Își dă seama că lumea Îl privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]