5,157 matches
-
ore întregi. Îi citi cu voce tare până când vizitatorii de dincolo de perdeaua culisantă începură s-o înjure în barbă. Cititul îl liniștea, mai ales noaptea, când aluneca înapoi, la accident. Când îi citea, fața lui se războia cu misterul locurilor uitate. Uneori, la jumătatea unei fraze, dădea peste un cuvânt - nasture, pernă, Violet - care-l făcea pe Mark să se zbată ca să se ridice și să încerce să vorbească. Începu să nu mai cheme asistentele. Nu făceau decât să-l sedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Doar fratele ei conta în acest moment. Daniel se interesă de tratamentul lui Mark, cu întrebări bune, pe care ar fi trebuit să le pună și ea terapeuților mai demult. Îl ascultă așa cum ar fi ascultat o melodie îndrăgită și uitată, care reducea un întreg capitol din viața ei la trei minute concentrate. —Vin cu plăcere la spital, spuse el. —Păi, deocamdată nu prea înțelege mare lucru de la ceilalți. Ceva din ea nu voia ca el să-l vadă pe Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ușurință. Se miră din nou de slujba ei absurdă. Și totuși era foarte bună la ce făcea. Cine era el s-o încurajeze să-și lase în urmă vocația? Trecură printr-un moment de stânjeneală, fiecare căutând acel ultim detaliu uitat. Dar nu exista un astfel de detaliu, iar el nu voia să inventeze unul. Atunci, vă mulțumesc, îi spuse ea. Aveți grijă. Cuvintele aveau o rezonanță incurabilă de Midwest. Și totuși vocea ei - atât de tipică pentru coastă. Se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-avea curajul să-i spună că nu era nevoie. Băga ceva la cuptor, vinete la tavă. În urmă cu douăzeci de ani, îi spusese că ar mânca așa ceva în fiecare zi, iar acum ea își amintise de entuziasmul ăla uitat. Când își ridică privirea, zâmbetul ei anxios îl săgetă. —O zi bună? —De aur. Erau replicile lor obișnuite. Cum a mers la curs? Dacă mă întrebi pe mine, consider că foarte probabil am fost genial. O luă în brațe prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajuns printre ecologiști. Chestia e că n-au doar - cum ar veni - creier de pasăre? Daniel amuți la auzul acestor cuvinte - Mark la zece ani, iubirea copilăriei lui, care respectase întotdeauna autoritatea savantă a lui Daniel. Instinctiv, reintraseră în cadența uitată. Se pare că au creierul mult mai puternic decât și-au închipuit oamenii vreodată. Mult mai mult cortex, doar că are altă formă decât al nostru, așa că nu l-am putut vedea. Pot să gândească, asta categoric. Să distingă modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
până când vei simŃi în inima ta aceeași milă pe care Dumnezeu o are faŃă de lume. (Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, volumul X) Introducere „De te voi uita Mănăstirea Secu, mănăstirea formării și pregătirii mele cărturărești, uitată să fie dreapta mea !” spunea Arhimandritul Dionise Udișteanu, acum mai bine de trei veacuri, într-una din revenirile sale în aceste locuri binecuvântate. Acum, aceste gânduri lovesc discret și la ușa sufletului meu. Mult iubita și prețuita Mănăstire Secu a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
căreia stă astăzi I.P.S. Justin Moisescu, vrednicul urmaș, în timpul nostru, al Marelui cărturar și patriot, Varlaam Mitropolitul. Pr. Prof. Ion Bria, Pr. Prof. Dumitru Radu * 3 septembrie 1974 „ De te voi uita Mănăstirea Secu, mănăstirea formării și pregătirii mele cărturărești, uitată să fie dreapta mea!” Am venit la această dată, cu nădejdea că acum trebuie să aibă loc parastasul de un an al bunului și marelui călugăr din Mănăstirea Secu, Protosinghel Ieroschimonah Antim Găină, primul meu neam din viața mănăstirească, fiindu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a fi fii ai acestui harnic popor, fii ai Bisericii. Un grup de studenți de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu * Într-adevăr, oricine se abate de la șoseaua națională, n-are să regrete, pentru că îi este dat să retrăiască momente de mult uitate. Impresionează valoarea și arta tezaurului ce și-a găsit liniștea în sălile muzeului. Oare ce inimă nu e liniștită când are în față monumente de artă ce s-au păstrat prin mari eforturi ? Mulțumim ghidului pentru competența cu care ne
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vieții noastre. Mă gîndeam ce bine s-ar cîrpi un perete cu cenușa lui Cezar și cum viața noastră se Împletește cu viața tuturor celor ce-au trăit, cum fiecare moment neînsemnat, fiecare viață neînsemnată, fiecare vorbă pierdută sau pas uitat, făcut cîndva pe aceste străzi, vibrează cumva În aerul din jurul nostru. „Să gîndești astfel Însemnă să gîndești prea ciudat.“ „Credință! Nu, nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul prafului din Italia, iar Rosen tot mai zîmbește. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În Întuneric, dar nu cunoaștem moartea, nu există moarte pe pămînt, nici viață, nici bucurie, nici durere și nici măreție, ci numai Somn. Vino, Somn blînd și atotputernic, și poartă-ți valurile peste Întreaga țară. Tu, fiu al unei iubiri uitate, frate cu Moartea și cu asprul meu prieten, Singurătatea, mesager al păcii și al Întunecatei uitări, balsam și mîntuire, vrăjitor iubit, ascultă-mi ruga: coboară asupra noastră din Împărăția nopții, peste plaiurile și apele pămîntului veșnic și revarsă balsamul binecuvîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pășit și am trăit cu toții ca niște străini, unde am fost cu toții așa de mărunți, de singuri, de părăsiți, care ne-a absorbit În cele din urmă pe toți și pe al cărei piept Întunecat și pustiu sînt Îngropați și uitați atîția bărbați pierduți și fără nume. Aceasta a fost, așadar, cea de a treia imagine a nenorocirii, imaginea dorinței, chipul războiului. Din nou războiul cu graba, goana, ironia sa crudă și forța sa de decizie rapidă: oră de amiază arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
soldați negri. Aceștia reprezintă o parte dintr-un regiment de negri din Texas, bărbați voinici și puternici, naivi și neștiutori ca niște copii, incorigibil certați cu disciplina militară. De fapt, echipamentul fiecăruia din ei are un cusur, ceva lipsă, ceva uitat, ceva așezat anapoda... unul și-a pierdut boneta, altul n-are centiron, altuia-i lipsesc doi nasturi de la tunică, altul și-a prins greșit gamela, altul și-a pierdut mare parte din echipamentul din raniță și se arată uimit, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de uimire și de Întrebări nerostite și cum Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse, despre americani dispăruți - americanii de odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă, care, pentru mine, erau mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
glasul firesc și cunoscut al lui Chester Arthur? Și unde era Harrison? Unde era Hayes? Care din ei purta favoriți și care purta barbetă? Cum să-i deosebești? Nu dispăruseră? În urechile lor și În ale noastre, răsună vuietul mulțimilor uitate, În mintea lor sînt Întipărite mii de imagini ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se stingă, trece pentru o clipă imaginea dureroasă și amară a unei amintiri șterse, Încremenite, iluminate de strălucirea morții: Înfiorarea unei frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și noi, de dureri ascuțite și patimi nerostite, de veninul timpului, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit și fără grai? Oare nu și-au spus: — Ah, sînt femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce se Înalță și peste Manhattan, o pădure de catarge ce se Înalță peste insula aglomerată, desprinderea mîndră a vapoarelor ce pleacă, țesătura zveltă, zborul de aripă și bucuria marelui pod și bărbați cu pălării care vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu undițe din acelea cu cârlig zero, cu viermișori, să prindeți, cu autohtonul vostru tată, cleni și scobari. Pentru asta merită, vara, câteva săptămâni, să veniți în țară: la început anual, după aceea tot mai rar; în cele din urmă uitați totul, mai ales că, de fapt, ceea ce va fi să trăim noi acilea e previzibil și plicticos, nimic nu e mai anost, mai sălciu, fastidios, fad, tern și insipid decât dictatura; nimic nu te stenahorisește mai mult și mai bine
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Dar asta înseamnă..." Clătină din cap, aiurit, și rămase în picioare stupefiat. Pentru că... pentru că dacă Discipolul pierduse controlul asupra lui, aceasta implica prezența unei alte ființe de o putere încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se găseau jucătorii acestei imense partide. Și chiar "regina" care credea că era el putea fi deplasată, încolțită, pusă în șah sau în pericol, și chiar "prinsă" și scoasă din joc. Era să vorbească, dar se abținu. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
obliga adeseori să recurg la poezie; atunci incoerența și echivocul intrau în joc doar ca aparențe ale posibilului, pe când, dimpotrivă, înțelegerea formulată mi se părea pe jumătate pierdută. Zenobia mă ajuta să restabilesc pas cu pas o natură în parte uitată, în parte presimțită, dar care mă îndreptățea să mă îndoiesc de realitatea percepțiilor mele; această natură constituia pentru ea câmpul firesc al existenței. În norul care ne trăia trecuse timpul teoriei, era o vreme a dovezilor și a mărturiilor; acolo
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dacă mă las furat de ele, se duce dracului și dumneavoastră abia atunci vă place fiindcă începeți să recunoașteți în cuvintele mele ceva bine știut, pe când mie, încă de la naștere, mi-a intrat în cap că am de comunicat lucruri uitate, de undeva unde sensibilitatea mea ar putea întâlni marea sensibilitate generală pierdută pe drum, vă rog să mă scuzați că folosesc cuvântul sensibilitate, îmi vine să plâng de necaz fiindcă e vorba de cu totul altceva, dar vedeți cum sunt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dar asta înseamnă..." Clătină din cap, aiurit, și rămase în picioare stupefiat. Pentru că... pentru că dacă Discipolul pierduse controlul asupra lui, aceasta implica prezența unei alte ființe de o putere încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se găseau jucătorii acestei imense partide. Și chiar "regina" care credea că era el putea fi deplasată, încolțită, pusă în șah sau în pericol, și chiar "prinsă" și scoasă din joc. Era să vorbească, dar se abținu. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
însăși civilizația noastră e atât de raționalistă, încât am fi în stare să-l privim cu simpatie chiar și pe-un ucigaș? Avea dreptate Morton. Monstrul ăsta nu-i un animal, ci un diavol, venit din fundul iadului acestei planete uitate! - Nu mai fi atât de melodramatic, îi spuse Siedel. Analiza dumitale poartă amprenta unui dezechilibru psihic. Nu suntem nici gropari, nici cinici. Suntem niște oameni de știință și vrem să-l studiem pe motanul ăsta. Acum, când îl bănuim, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe Facebook și, pentru a treia oară, Omar se simțise trecând ca printre burdufuri cu apă: mii de fețe îi zâmbeau unui disc de neon, care era soarele virtualității. Se gândi să tasteze „Armin-dodo“ și dădu căutare pe acest nume uitat, de alint, de care se despărțise de când fiu-său era băiețel. Îl găsi de îndată, ca pe o stalactită agățată de un tavan plin de țurțuri. Era un tânăr frumos și necunoscut, îi venea greu să creadă că în el
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întrerupse. Se așteptase să audă glasul necunoscutei. Aprinse o țigară și trase scrumiera mai aproape. Streșinile plângeau monoton, lumina devenise albăstrie. " Ciudat." Femeia aceea știa totul despre el. Povești vechi de douăzeci sau treizeci de ani, pomenise întîmplări, străzi, nume uitate... Joe, contrabandistul cu un singur ochi, banda lui Alessandro la Neapole... " Ați fost locotenentul lui, domnule Scarlat. I-ați sedus amanta și v-ați refugiat în Statele Unite. La Atlanta ați deschis un magazin de antichități. Oamenii lui Alessandro vă urmăreau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apără, atacă, se detestă, cu energie inepuizabilă. Plimbîndu-și privirea de la unul la celălalt, maiorul schiță rubrici provizorii: un pensionar, o doamnă bătrână, o văduvă în vârstă care știe să zâmbească... Aveau să fie completate ulterior, revizuite, pentru un timp, chiar uitate. Reprezentau însă un start, iar uneori e util să știi de unde ai plecat. Pentru Cristescu, prima impresie, impresia proaspătă și în general nerecomandabilă avea o valoare specială. Credea într-o anume crispare a obrazului ori linie a gurii sau într-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
argentinieni. Opțiunea exclude, așadar, fascinantul continent nord-american din care se hrănește tradiția prozei grafice. Alegerea în favoarea acestui decupaj are o dublă motivație : biografică și intelectuală. Aparțin unei generații pentru care banda desenată a însemnat, înainte de toate, contactul cu o revistă uitată astăzi, dar a cărei semnificație în epocă nu poate fi subestimată - Pif. Acesta este parcursul inițiatic pe care nu îl pot ignora în momentul în care încerc să identific jaloanele acestei experiențe care duce la nașterea paginilor de față. Din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]