13,247 matches
-
fi urmărit de acolo, mai pe seară. Dar, din câte știa el, eu nu am părăsit studioul toată seara. Ceea ce înseamnă că mai era cineva pe lângă Laura Archer care era interesat să afle pe unde umblu- deci implicit pe unde umblă scrisorile. Aveam o bănuială în ceea ce privește scrisorile. Am căutat numărul unui anume Stephen Baldring, care locuia în Highgate. M-am temut că nu îi voi găsi numărul, din moment ce era un singuratic, dar am avut noroc. Era acolo. I-am explicat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
schimbarea bruscă a fiului său. Se dusese la anticariat, unde dăduse peste Tua. - Nu e aici, i-a spus Tua. - Dacă nu e aici, atunci e la bibliotecă, bineînțeles, a suspinat mama lui Natanael. Băiatul ăsta mă scoate din sărite! Umblă numai cu cărți, parcă și-ar fi pierdut tot interesul pentru oameni. Cu banii de la noi a cumpărat cărți în toate limbile lumii. Zilele trecute l-am văzut chiar cu cărți în ebraică. M-a întrebat dacă e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
feței. Natanael o întrebase dacă se simțea rău. - Sunt obosită. E ca și cum aș fi ajuns la capătul ruloului pe care mi s-a înfășurat toată viața. Nici vocea ei nu mai amintea de vocea de altădată. Era o voce care umbla lăsând umbre peste tot: în pat, pe masă, pe scaune, peste șifonierul cu oglinzi de lângă fereastră. Natanael își amintise că mai auzise această voce cu umbre. Când? Cine îi vorbise așa? O voce cu profunzime. Tua își adâncise capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deloc încet, cutremurătoarele priviri înghețate pe care ni le aruncau cei din public mă făcură deodată să am cât se poate de neplăcuta și binecunoscuta senzație a dilatării clipelor. Înotam grăbiți, fără a ne mișca. Era exact ca și cum am fi umblat într-o cu totul altă metodă, una în care, după cum mi se părea mie atunci, orice cale a logicii ar fi fost părăsită. Ne afundam în covorul roșu devenit dintr-odată moale și scârbos și ne clătinam, surpându-ne, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ne pierduserăm orice urmă de interes pentru acest război. Îmi amintesc bine cât de emoționat am fost când a izbucnit războiul. Îmi amintesc că această emoție îmi dădea iluzia că sunt un viteaz și că mă umplea chiar de bucurie. Umblam zile întregi pe stradă pierdut în mulțime - era ca în zilele de Paști - strigând și înjurându-i foarte tare pe nemți, împreună cu această mulțime. Îi înjuram pe nemți nu pentru că i-aș fi urât, ci doar pentru că înjurăturile și strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se întâmpla să am câteva ruble, să am, adică, atât cât să-mi ajungă pentru birjă și pentru cameră. Aceste câteva ruble care, într-o lună, ajungeau cam la patruzeci, apăsau foarte greu asupra vieții mamei mele. De ani buni, umbla într-un palton cârpit în fel și chip, destrămat și urât mirositor, purta ghete cu tocuri strâmbe și tocite, din cauza cărora cred că o dureau atât de tare picioarele ei umflate. Când avea bani, mi-i dădea plină de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îi ținea strâns lipiți de pulpe, cu șapca cu cozoroc lat, având alura unei pălării de damă, în mantaua mea cu guler înalt de stofă care-mi ajungea până la bărbie, pudrat ca un clown și cu ochii încleiați de vaselină, umblam pe bulevarde agățând cu privirea ochii tuturor femeilor cu care mă întâlneam. Niciodată și pe nici una dintre ele n-am dezbrăcat-o cu privirea, pentru că nu simțeam vreo dorință trupească. Pășind în starea de transă în care alții, probabil, scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
peste umăr și a dispărut în mulțimea aceasta blestemată, este visul și perfecțiunea și că, fiind un vis, nu o voi găsi niciodată. O seară care începea cu un ghinion prevestea un șir de alte ghinioane. După trei ore de umblat pe bulevarde, după un șir întreg de neșanse (care se multiplicau pe măsură ce eram refuzat și-mi pierdeam viclenia aceea plină de ardoare cu care pornisem, devenind tot mai grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după trei ore de căutare, obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pălăriei -, văd în ochii tăi - striga el - dorul nemuritor al disperatului. Și, mormăind ceva, pare-se, nu căuta sau ceva de felul acesta, care se pierdu în vânt -, Iag se încruntă de efort și se lăsă pe spate ca să poată umbla în buzunar. Trase de acolo câteva hârtii de o sută de ruble făcute sul și, scoțând o bancnotă, mi-o îndesă în mână. - Ia, ia, strigă el cu hotărâre, prevenindu-mi refuzul, doar iei de la un rus, prostule, nu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu s-a luminat bine de ziuă și te-ai apucat să strigi? Ai s-o trezești pe doamna. Fața ei de femeie bătrână, mică și galbenă ca frunza toamnei, era îngrijorată și supărată. - Dar cu tine ce-i, băbătie, umbli în pâslari în plină vară? o întrebai eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas rugător, apoi adăugă plină de interes, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
simțit rănit orgoliul de mascul, căruia, prin chiar aceste provocări, i se sugera că nu poate primi de la alte femei ceea ce prostituata oferă pe bani. Cu toate că prostituatele de pe bulevardul Tverskoi erau mai arătoase și mai îngrijite decât femeile după care umblam și pe care le culegeam de pe stradă, cu toate că a merge cu o prostituată nu m-ar fi costat atât de mult, cu toate că pericolul îmbolnăvirii era la fel de mare și că, în sfârșit, dacă luam o prostituată eram scutit de a umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
umblam și pe care le culegeam de pe stradă, cu toate că a merge cu o prostituată nu m-ar fi costat atât de mult, cu toate că pericolul îmbolnăvirii era la fel de mare și că, în sfârșit, dacă luam o prostituată eram scutit de a umbla mai multe ceasuri în căutarea unei femei și de a primi nenumărate refuzuri, cu toate acestea, eu nu mergeam niciodată la bordel. Nu mergeam la prostituate pentru că eu nu de tocmeală bănească aveam nevoie, cât de o luptă tainică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aici. Ce mă fac?“ Mai apăs o dată butonul soneriei, apăs cu disperare și din toate puterile, apăs și tot apăs până când aud niște pași târșâiți la capătul coridorului. Pașii vin spre ușă și se opresc; apoi se aude cum cineva umblă la broască și, în sfârșit, ușa se deschide. Respir fericit și ușurat. Temerile mele s-au dovedit neîntemeiate; în ușa deschisă stă viu și nevătămat chiar Hirghe. „Ah, tu ești! spune el în silă. Credeam că a venit omul. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gingiile. O să-i treacă, veți vedea. Același lucru îl aflaseră și de la medicul pediatru, care îl consultase pe băiat. Puștiul se plictisise să se mai joace cu jucăria de plastic și acum își mișca capul dintr-o parte în alta, umblând cu gurița după mâncare. Scâncea nemulțumit și își strâmba fețișoara, pregătindu-se să izbucnească în plâns. Ileana trebuia să sosească din clipă-n clipă, cu masa de seară pentru copil. Din camera alăturată se auzi soneria telefonului. Cristian nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
meargă la muncă. Atmosfera devenise foarte încărcată și chiar începuseră să se certe din te miri ce. Nu mai suporta, așa că începu din nou să plece de acasă. Ca să nu-l ispitească cârciuma, ieșea din orășel și urca pe munte. Umbla prin pădurile seculare, ajungând tot mai departe. Își calcula cu grijă timpul ca să apuce să se întoarcă înainte de căderea întunericului, numai bine pentru a evita discuțiile cu femeia. Sus era liniște, nu-l deranja nimeni, era singur cu gândurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pârâiaș printre bolovanii adunați de-a valma în lungul lui. Ostenit, Iuliu se așezase pe o buturugă acoperită de mușchi cu capul rezemat în mâini, încercând să își tragă sufletul nițel. Se gândea deja să facă cale întoarsă spre casă. Umblase destul pentru ziua aceea, iar acum își făcea curaj să pornească pe drumul înapoi. Mai sus de locul unde stătea el, albia pârâului se lățea. În mal, chiar la marginea apei, din vegetația deasă ieșeau capetele a doi stâlpișori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat peste ce dăduse. Găsise o veche mină de aur, abandonată cu multă vreme în urmă. Taică-său îi povestise în copilărie despre lucrurile astea, iar prin părțile lor circulau legende cum că, de mult, înainte de război, mai mulți prospectori umblaseră pe acolo scormonind măruntaiele muntelui în căutarea metalului prețios. Apoi, după ce comuniștii veniseră la putere, toate acestea fuseseră închise și statul preluase exploatarea aurului. După felul cum arăta, cu siguranță că despre așa ceva era vorba. Cineva deschisese mina și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gând să ascundă aurul undeva acasă dar renunță repede la această idee. Nu avea încredere în nici o ascunzătoare din gospodărie. Acolo nu exista nici un loc ferit de privirile femeii, așa încât începu să caute un ascunziș prin pădure, pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta-i periculoasă iar noi nu vrem să se petreacă o nenorocire. Ori te odihnești ca lumea și vii "fresh" la lucru ori ne despărțim! Plecase capul în jos, lăsându-se spășit de pe un picior pe altul. Șeful avea dreptate, umbla chior de somn și de câteva ori fusese la un pas de accident. Da, șefu', am înțeles murmură el cu glas moale, răsu cindu-se pe călcâie dând să plece. Renunțase să mai stea nopțile la garaj. Reușise să facă mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răspundea dar simțea cum îi crește din nou starea de iritare, agentul răspunse tot el repede: Băgați într-o viteză inferioară și ridicați piciorul de pe pedala de ambreiaj, nu-i așa? De fapt așa trebuie procedat din prima, fără să umblați la contact. Așa se recomandă. În momentul acela roțile învârt motorul mai bine și mai rapid decât ar face-o demarorul mașinii. Abia dacă se încăpățânează și nu pornește din nou ori mașina se oprește pe loc, dați la automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în Baia de Sus abia de două zile. Nu ieșise din casă decât până la secția de poliție și apoi în deplasarea la fața locului, în pădure. De unde îl știau chelnerii? Nu mai conta, orașul era mic și probabil că vorba umbla din gură-n gură. Câți străini apăreau în târgușorul acela? Dădu din mână a lehamite și se ridică de la masă ca să-și ia singur o scrumieră. Nu vă deranjați, domnule polițist, vă servesc eu! De undeva din spate apăruse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar își luase zilele de vacanță tocmai pentru a veni în pețit. Își imagina clevetelile care urmau să circule în oraș imediat ce pleca el de acolo. Trebuia să facă ceva pentru că se simțea stânjenit dacă vorbele ar fi început să umble printre oameni. Du-te, măi, de aici, că nu mi-e gândul la însurătoare! Ți-am spus că sunt aici în vacanță. Am tras la Pop acasă pentru că e o rudă a unui prieten de-al meu. Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e o rudă a unui prieten de-al meu. Vai de mine, domnule inspector, nu se poate! Să știți că Ileana e fată bună și serioasă. E frumoasă și a fost la facultate. Nu e din alea... N-a mai umblat cu nimeni până acuma, e cuminte și gospodină. Da tu de unde știi toate astea? Știți, aici la noi, orașul e mic. Toată lumea cunoaște pe toată lumea și dacă e ceva, se află. Să știți că ați făcut o alegere bună! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu lista aceea de ipoteze, preciză el, observând nedumerirea superiorului. Dacă eu nu făcui bine, atunci, cum trebuia să fac? Măi, tu ai o obsesie! Nu, se apără Vasilică, vreau să învăț de la dumnea voastră. Fii atent, văd că iar umbli cu periuța! Deloc, chiar sunt curios cum ar fi trebuit procedat. Dacă vrei să aplici metoda aceasta, trebuie să te asiguri din capul locului că pe lista ta sunt trecute toate, dar absolut toate ipotezele posibile. Desigur că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
când în când cu o batistă cadrilată pe care o scotea dintr-unul din buzunarele uniformei sale fermecate. Ce faci agent, strigă Toma spre Vasilică, ai obosit deja? Puțintel, domnule, dar nu contează! Îmi trag sufletul ime diat. Cred că umblăm degeaba pe aici, spuse Toma care se apropiase între timp. Ar trebui să mergem mai departe. Unde? întrebă cu glas sfârșit Pohoață. Încolo! arătă Cristi la deal. Încă ne aflăm mai jos de locul unde am găsit camionul. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]