3,613 matches
-
toată veselia noastră ar fi jazzul pe care îl ascultam și imediat după aceea rock’n’roll-ul, uruitul motoarelor la excursiile duminicale, sunetele sărbătorilor de pe discuri existând numai ca să nu se audă aceste „niet, niet, niet“. Ele se ridicau în văzduh, aminteau de bătăile surde auzite în romanul lui Neville Shut, Ultimul țărm, pe care îl citea pe atunci toată lumea: niște bătăi transmise ca un semnal unic de către partea nordică, distrusă, a globului pământesc și interceptate de acel ultim țărm, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
brazdelor și a bulgărilor de pământ, căutam mănunchiurile de spice de-a lungul gropilor. Și în fața mea se afla, toată murdară de pământ, o porțiune dintr-o ceașcă, mare cât mâna. Și am ridicat bucata aceea de Terra sigillata în văzduh, am curățat-o de humă - și am văzut o grădină în care crescuseră plante spiralate, într-o corolă răsucită cânta o pasăre și sub un copac dintr-o specie necunoscută mie sta o femeie într-o tunică roșie, sclipitoare, reprezentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Renault, scoase un „ha“ și zise: Cum aș putea să fiu punctual cu atâtea femei?... Deasupra pășunilor acoperite de tufișuri și boschete, lizierele de pădure se ridicau pe coaste și-n spatele lor norii se stivuiau în straturi cenușii în văzduh, luminați de soarele dimineții, iar eu mărșăluiam, în espadrile și pantaloni scurți Manchester, în spatele tatei și al lui Hans Saner, care-și arătau pulpele albicioase mai sus de marginea ciorapilor de lână trei sferturi. —Azi oricine ar fi în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bordura străzii și noi înșine intrarăm tot mai adânc în acest alb de pudră care nu era zăpadă, ci piatră. Tata opri mașina pe un teren în lucru, în fața unui perete stâncos. Acesta se înălța în suprafețe netede, trasând în văzduh o margine zimțată. Blocuri de piatră tăiate din munte, imense cuburi de zahăr, fură încărcate în vagoane și prinse bine cu lanțuri încrucișate, iar muncitorii păreau mici ca niște pitici în fața muntelui ciopârțit. Stânca era străbătută de o ramificație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
plecat din nou la A. ca să ne vizităm bunicii, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat, în afară de obrazul mamei, care devenise între timp alb ca marmura. În camera noastră de zi, sub pictura cu sloiuri plutitoare și ceață răsfirată în văzduh, pe canapea ședea un bărbat care purta un costum ieftin și o cravată ce nu se asorta de nici o culoare cu restul. Până acum unul ca Erich Hackler, comisionarul firmei de utilaje constructoare pentru turnătorie și fabrica de mașini-unelte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și, în cel mai ascuns colțișor din mine, chiar și eu însumi. XIXtc "XIX" Horoscoptc "Horoscop" W. se abătu de la strada principală și o luă pe drumul de țară unde nu erau șantiere și macaralele nu se înălțaseră încă în văzduh, străbătu duminici păstrate în amintire, în care bătuserăm împreună cu familia Saner povârnișurile munților Jura, făcuserăm focul într-un luminiș, tata călise ceapă într-o tigaie vânătorească și prăjise carne, în timp ce sticla de vin se răcea în fântână. W. își străbătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ne puteam lua aperitivul cu Hans Saner și măslinele aduceau în gură gust de viață adevărată. Pentru că fuseseră construite fabrici noi, cartiere de locuințe, orașe întregi, era nevoie de macarale, multe macarale, unele cu telescop, altele care se cocoțau în văzduh cu bucăți de bloc cu tot, iar W. semnase în Franța un contract nou pentru reprezentanța personală de modele care erau capabile să realizeze toate astea: numele ce urma să ne însoțească de acum peste tot nu mai era Pingon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
des În societate, când avea de spus ceva urgent și important, nu Îl supăra. Nu resimțea nici graba, nici presiunea. Putea forma fraze, putea ordona și rearanja propoziții, selecta cuvinte, toate acestea În minte, sau, cum s-ar spune, În văzduh, păstrându-le acolo și contemplându-le Înainte de a le rosti; și mai târziu, cu transcrierea În mână, putea dicta aceeași pagină Încă o dată, adăugând și inserând noi unități de sens pentru a face ca bogăția de sensuri să fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nepotrivită și mai grea. Acum treizeci de ani, pe Înălțimile Libanului, eu i-am dat al naibii de bine de cap; dar, Înaintea ei, maeștrii Îmi rezervaseră alte probe, mai ușoare: am aflat o patacă pe fundul mării, o pădure izvodită din văzduh, un potir În fundul pământului, un hanger condamnat la chinurile Iadului. Tu nu vei căuta patru obiecte magice, ci pe cei patru maeștri care compun tetragonul Divinității, ascuns În dosul vălurilor. Acum, devotându-se unor pioase Însărcinări, ei stau roată În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
răposare pentru Maffia Mică dân Rafaela. Ce vremuri, iera prea destul să clinchețesc din drăguțu dă claxon a lu Chandleru 6, ca să panaramez tot peisaju cu deșteptătoru pensionat și să mă râd de să-mi sară plombele dân gură În văzduh, de roiau mecanicii ca muștile pă peste tot, că-i momea miraju să-mi dreagă hărăbaia. Alte dăți, plătea oalile sparte caii lăturași, care sudau dân cap În copite, ca să mă scoată la liman din glodu zăpeziu, dacă nu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
una În fața celeilalte din două În două sau din trei În trei, și reprezentând frunze, picioare, fructe. Antarctide A. Garay ne-a oferit cheia: nu trebuia să ne oprim asupra frunzelor, picioarelor sau fructelor, ci mai curând asupra spațiului sau văzduhului dntre muluri, care forma ceea ce numea, după cum m-am lămurit apoi dintr-o publicație În limba franceză, sculptura concavă. Succesul primei expoziții s-a repetat mai târziu, cu a doua. Aceasta a funcționat Într-un local din tipicul cartier Caballito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Elena Marin Alexe S-a stins și ultima rază de soare Timide brațe strigă spre cer Golaș și trist e văzduhul ce moare Retras tacit prin suflet stingher Plâng pe fereastra opacă din mine Un dor ascuns la timpul trecut Poate iubirea pe-o rază revine Să-mi aprindă un nou început Cu ochii de suflet prin inima mea Urc poteci
Decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83260_a_84585]
-
mele poate înmuia sticla. Sînt unealta. Granița spiritului către lut. Inima cu două circuite: de idee și de carne, de sublim și perfid. Locul de integrare al Creației care a făcut și, astfel, a despărțit lumea. Omul năucit de formele văzduhului nu realizez că m-am născut îngenunchiat pentru a încerca să sfîrșesc ridicîndu-mi îngenuncherea la verticala cerului.” Iată-ne: eu și femeia. Ne lăsăm pradă dinților răului cu care ne sfîșiem; întinzîndu-ne; încercînd să cuprindem în brațe, bolta. Și ne
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de pe încheietura mâinii. Un rug de cuvinte aprinse între iubire și indiferență. Nimic nu mă mai pândește de parcă iubirea-mi ca o punte salvatoare pe un peron din ce în ce mai nesigur... Mâinile mele-n trupuri șterg parfumul dezastrului... Un ospăț înfruptat în văzduhuri bându-mi otrăvuri tot mai departe; Cu o sete nebună a unui timp neliniștit unde iubirile se devoră-n noapte... LUMINA GEAMĂTULUI În brațele timpului sunt ruina unei iubiri pierdute, ce-n fiece zi mă transformă în oarba-mi singurătate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acestei primăveri, ce a știut să-mi brăzdeze memoria cu acea dispariție a florii eterne. Ea s-a dus la masa de liniște, unde cenușa trupului e îngropată-n miezul durerilor adânci. Nici trupul pământului nu o poate înghiți, nici măcar văzduhul nu o poate împrăștia. Numai amintirile ce și-au înfipt colții în trecutul zdrențuros al DELIRULUI, trecut ofilit în sferele încercănate ce semănau puțin cu acele tăceri desprinse din ecourile milenare unde, nu știu încă de unde ai venit în înserările
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unde moartea nu va veni niciodată, atâta timp cât FLORILE UNIVERSULUI, sunt încă vii în toate destrămările clipelor eterne. Dar tălpile timpului sunt din IDEALURI STELARE unde IUBIREA unui vis, rămâne Un VÂNT DE TRUPURI ALBE, plutind peste Spuma mărilor ce desparte văzduhul tristeților într-o respirare a cuvintelor ce a îmbrățișat pentru prima dată ADÂNCURI DE LUMINĂ, într-o rană a LUNII, ce-și deschide ferestrele către rugăciunea mea în noaptea despărțită de trup, despărțită de hainele tăcerilor pentru o singură dorință
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
deveni MĂRTURIA UNIVERSULUI. O, Doamne, recunoaște că-n cele din urmă nu știm și nu putem decide acea rămânere în rădăcinile florilor ALBE, nu știm să fim aiurea prin tăcerile albastre ale cerului; fiecare are nevoie de un înger prin văzduhul iubirilor; dar adu-mi odată pentru totdeauna cea mai frumoasă floare din grădinile tale, Doamne, POEZIA VISULUI, și-n cele din urmă DRAGOSTEA. RESPIRAREA NOPȚILOR De va veni lumina să-mi spele sufletul de păcate, îmi voi cere iertare timpului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
că nu mai știu cum încorsetată în durere îmi așteptam moartea și-n gustul de ură, îmi decapitasem picioarele mele de vise. Gloanțele iubirii tale veneau în inima mea, le primeam și le foloseam pentru adăpost în toată sălbăticia zilelor. Văzduhul nopților îmi prevesteau clipele negre. Ele îmi strecurau lumini din cerurile sidefate de stele și în cea mai infectă zonă orașul m-a abandonat cu toate umbrele conviețuirilor noastre, până și numele ce ți-l sărutam în ploile singure, până
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
aminte împiedicându-mă de multe întrebări. De ce luceferii au picioare de fluturi și se încolăcesc în străfundul vinețiu al depărtărilor? De ce-mi tremură în surdină cerul înroșit al despărțirii? Nici un om nu se mai întoarce din grăbirea necuvântătoare a văzduhului. Între două respirări sufletu mi simțea primejdia aventurii nedorite. Între două respirări pădurile-și odihneau bocetul lor. Toamna parcă-mi vorbea de pe alte tărâmuri. Un vânt de lună pustie îmi săruta privirile mele în care mai rătăceau cete de luceferi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să țip să mă auzi Cum în cutremure mă zbat pentru esență. În suflet mi-e focul aprins Și-n singurătăți mi-e țipătul demență. Eu te privesc și ascult O simplă poveste de șoapte. Tu, iartă-mă prinț din văzduh Și lasă-mi în zile culoarea de noapte. CENUȘA LACRIMII DE DOR Iubesc distanța ce mă preface-n vânt Și nu mai știu de ce sunt ființa vie. Materia de ceruri se pleacă în cuvânt Și simt în mine moartea ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
poveri, Iar viața mea e plină de legende Ce le-au creat preabunii ergumeți Prin baruri înserate-n albele blesteme Sfărmând cuvintele-n pocaluri de drumeți. Ei n-au știut de ce se lasă noapte, De ce privirile sunt albele chemări, De ce văzduhul pare dus pe ape Cu steaua lumii destrămată-n zări. De ce se beau otrăvuri neștiute Și-n cimitire azi mai dănțuiesc? Poeții stinși pe fețele nuntite Când chinurile lor se veșnicesc. Prin zidurile negre, apăsătoare Durerile s-au transformat în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
lună ușor să mă prefaci O lacrimă aprinsă-n nopți de mângâiere Și-n sângele de timpuri voi să-mi rămâneți dragi. NOAPTEA DE DURERE Mi-e dor de-o viață de iubire În care EL, iubitul nevăzut Ca un văzduh din sufletele pure Să mă zidească-n templu infinit. Mi-e dor de freamătul tăcerii Și ochii lui din veacul nedormit Sub arderea divină a-nnportării Aprinde-n taină un orizont dorit. Și lasă timpul ca să zboare Prin lumea de iubire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în stânca de granit. Și în această însingurare muritoare Cu turle albe așezate-n van. Cu sănii de tristeți amăgitoare Rămân o viață în Univers stelar... CEASURI DE LUMINĂ Ca pe-o minune ploaia te alină, Fântâna mea de lacrimi, văzduh îndrăgostit, Prin tine înalț grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină. În raze de tăceri mi-i timpul, Când mă veghează cum de nu disper, În catedrale de nisip ca pe un astru, Să nu mai
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
doua zi, a venit iar. Cloșca mea frumoasă s-a luptat din nou cu ea, apărându-și puii. Gaia, puternică, a lovit-o rău în cap cu ciocul ei ascuțit și a prins-o cu ghearele. S-a înălțat în văzduh lovind-o mereu cu ciocul și dusă a fost... Puii au rămas singuri. Piu, piu, piu! strigau ei răsucindu-și gâturile ca să privească cerul. Dar nu au mai văzut-o pe mama lor. Piu, piu, piu! plângeau ei cu dor
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
decît părinții noștri, dacă mai trăiesc. Și chiar dacă nu. Așadar atmosfera era febrilă, se aruncau de zor cărbuni În cazanele temporale, ne jucam cu gravitate, eram grandioși, efervescenți, beletristici, aveam nimb, purtam aripi, ne vegheam creșterea penelor așezați cuminți În văzduhul literaturii, serios pînă la insuportabil, după gustul meu, mă gîndesc că n-am văzut nici o singură dată o beție, o auroră boreală, așa cum mă așteptasem, nici vorbă de boemă, de Utrillo, se citea, se comenta, se stingeau țigări În paragrafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]