3,569 matches
-
la tata în cameră și am văzut că mama îi mânca puța lui tata.“ Avea și motive să fie serios... Mama, care aplaudase bucuroasă până atunci, a leșinat, iar tatăl a zbughito din platou. Poți zice căși meritau soarta. Ia văzut, într adevăr, o țară întreagă, așa cum șiau dorit. Iar cei de la Prima au avut grijă de asta: nu numai că nu au tăiat episodul la montaj (emisiunea e înregistrată), dar lau dat apoi și la sfârșitul sezonului, în cadrul unei selecții
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ca și după, percepând-o puternic și văzând-o pe Stăpâna noastră foarte binevoitoare înaintea Tatălui, într-atât încât la rugăciunile îndreptate spre Tatăl, spre Fiul și la consacrare, nu se putea ca ea să nu se facă simțită sau văzută ca aceea care este parte sau poartă a atâtor haruri pe care le simțeam în spirit. (În momentul consacrării, vădind că trupul ei era întru cel al Fiului ei1) cu atâtea priceperi încât nu s-ar putea scrie. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
întrezărindu-L mai întâi pe Isus, mi s-a părut că nu se lăsa văzut sau simțit atât de deslușit, ci într-un fel mai întunecat vederii, și întrezărind, mi s-a părut că Preasfânta Treime se lăsa simțită sau văzută mai deslușit sau mai limpede; începând și continuând cu Maiestatea Sa dumnezeiască, am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și o iubire atât de puternică încât mi se părea că eram cu asupră de măsură unit cu iubirea Sa atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-Se din Tatăl, așa cum am spus. O dată terminată liturghia, multe lacrimi și vizite spirituale, fără să pot vedea nimic care să se împotrivească împăcării, în ciuda atenției mele, și o mare încredințare, fără să mă pot îndoi de cele înfățișate și văzute; mai mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate, într-atât încât mi se părea că văd mai limpede mai curând dincolo de ceruri decât ceea ce dincoace voiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
părea că văd mai limpede mai curând dincolo de ceruri decât ceea ce dincoace voiam să cuget cu mintea, pentru că Ea se ilumina acolo sus, așa cum am zis. După ce mi-am scos veșmintele,la rugăciunea de mulțumire, S-a făcut din nou văzută aceeași ființă și aceeași viziune sferică; vedeam într-un fel toate cele trei Persoane așa cum le văzusem și mai înainte, și anume, că Tatăl, pe de o parte, Fiul pe de alta și Duhul Sfânt pe de alta purcedeau și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
A cincea adăugire. După terminarea exercițiului, vreme de un sfert de oră, fie șezând, fie plimbându-mă, voi privi cum mi-a fost în contemplație sau meditație; și dacă a fost rău, voi privi din ce cauză vine și, astfel văzută, să mă căiesc ca mai apoi să mă-ndrept; și dacă a fost bine, voi aduce mulțumire lui Dumnezeu, Domnul nostru, și în alte dăți voi face șexercițiileț în același mod. 78. A șasea adăugire. Să nu doresc să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nimeni, iar Nicky nu avusese nici o reacție de vinovăție. Când îl luă în brațe, ochii lui căpătară o strălucire aparte. Îmbrăcat în paltonașul de urson alb și costumaș alb părea un omuleț de zăpadă din cei mai frumoși câți sau văzut. Când văzu că apare din urmă și mama soacră simți o bucurie în plus. Se agreau reciproc. Se sărutară pe obraji, strângându-se puțin la piept cercetând fără voia lor, una chipul celeilalte. Trecând pragul casei simți că Nicky emana
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu roua și zorile fiecărei dimineți așteptând să afle secretul fiecărei zile. Aproape de îngeri, de lumea de dincolo și de astre avea să simtă toată energia stelară, atingându-l ușor valurile argintii ale steluțelor. Tranzita pragul dintre cele două lumi, văzute și nevăzute, trecând prin vămile văzduhului, ducându-l în fața Marelui Judecător Suprem. Anii copilăriei sale, a Carlinei nu-i dădeau pace, ca o flacără vie îi apăreau în minte. Se născuse la țară, în Tanacu, aproape de Vaslui. Era al patrulea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a tot așteptat americanii alături de familia lui și o motivație individul încearcă să răzbune Istoria cumva...) sau Examen (un caz de eroare judiciară pe vremea comunismului). A fost sau n-a fost ? este inspirat de o emisiune reală de televiziune văzută (sau auzită) de regizor prin provincie (Porumboiu însuși este din Vaslui, unde a filmat și filmul). Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii are la bază nenumărate povești, nu doar adevărate, ci chiar autobiografice, ca și Hârtia va fi albastră, de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
puțin aceasta era impresia mea în fața filmelor sale : ”figuranții” nu erau boierii, ci acele figuri înțepenite rostind sloganuri de mucava Odată dispărută această opoziție fecundă, ce descoperim ? Dacă ar fi să ne luăm după Aici nu mai locuiește nimeni pelicula văzută săptămâna trecută pe TVR1 și precedată de o fără precedent conferință de presă la care critica părea strânsă mai curând la un five oclock, iar realizatorii filmului nu conteneau să spună cât de extatică a fost experiența lucrului împreună
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sunt din cale-afară de curios să aflu despre ele Ceea ce n-aș putea spune despre Sergiu Nicolaescu și al său Punctul zero ! Filmul a fost anunțat cu surle și trâmbițe ca prima coproducție româno-americană și, măcar din această cauză, merită văzut. Prima impresie : America (deci, bănuim, ducția din cuvântul coproducție) iese destul de OK din combinație. Zona Hollywood Los Angeles dă bine în cadru (păcat că interioarele sunt filmate tot pe la noi !), Darby Hinton, Brian McNamara și Kathleen Kinmont joacă pasabil. Când
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de mucava... Cine a spus (sau a scris) că, în filmele Malvinei Urșianu, negativii (adică boierii, clasa avută) sunt mai credibili nu s-a înșelat ; chiar dacă a făcut-o pentru a o incrimina pe autoare (care, deși căsătorită cu bine văzutul Paul Anghel, deși ea însăși la stânga, avea dosar prost ca boieroaică...), rămâne impresia că cele mai reușite personaje ale sale (iar asta se vede încă din primul film, Gioconda fără surâs din 1968) sunt foștii, cei cu dosar prost ! Ca
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai are răbdare să vadă vechituri (termenul folosit este mult mai dur, dar să zicem că i-ar corespunde, grosso modo, acela de vechituri)... Canonul este pentru mai toți aceștia nomina odiosa : nimeni nu-nțelege de ce aceste filme trebuie (re)văzute, toți se revoltă la ideea de necesitate, toată lumea ține discursuri instant despre democrația gustului... (Iar asta atenție în condițiile în care titlurile canonice nici măcar nu sunt filmografie obligatorie, la școală ! Nu vreau să mă gândesc ce-ar fi dacă ar
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Gh. Crăciun, Ion Bogdan Lefter și Vintilă Mihăilescu , pentru că, altminteri, în ceea ce mă privește, eu am pus pe ultima poziție topul meu era oricum cronologic Levantul lui Cărtărescu...) Cred că obligația este inutilă, câtă vreme contemporanii sunt oricum mai citiți (văzuți/ascultați...) decât clasicii ; or, rostul unor asemenea recomandări cred că este tocmai acela de a arăta că există și altceva decât cultivarea aleatorie a contemporanilor, că acest altceva este cel mai adesea mai valoros și că, în ultimă instanță, a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în ultimul rând, greu de modificat." Asfel, unele elemente sunt vizibile din afara școlii, ca o reflectare a relațiilor cu comunitatea sau autoritățile în timp ce alte elemente sunt mai greu sesizabile. Datorită acestui fapt putem analiza cultură organizațională la două niveluri: "față văzută a aisbergului" (elemente observabile că simboluri fizice, sloganuri, ceremonii) și "nivelul de adâncime" (elemente neobservabile în mod direct cum sunt valorile, normele care pot fi interpretate dându-li-se anumite semnificații). Cel mai important element al culturii organizaționale la Colegiul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sfârșit, văd o locuință pe care scrie că ,,această casă NU se vinde!”, dovada înverșunării unor adevărați moți de a nu ceda tentațiilor cu urmări dramatice pentru trecutul și viitorul Roșiei Montane. Plecăm spre Deva cu inima strânsă de cele văzute și auzite aici. În drumul de revenire, ne abatem către Țebea, pentru a ne reculege la mormântul lui Avram Iancu. Din falnicul gorun de aproape 400 de ani aflat în apropierea locului unde se odihnește Crăișorul Munților, nu a mai
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
renumite ale căii ferate care ofera călătorului, si acum, mai ales noaptea, o suită de imagini spectaculoase („Peisaj”, p. 221). Deși pictorul are o tehnică aparte a portretului surprins în pete de culoare zăgăzuite într-o textura de linii filigranate (văzută separat, galeria bogată a portretelor merită o analiză de domeniu), în peisaj, figurile umane sunt prezente simbolice, doar siluete în mișcare, solitare sau în grup, venind, plecând, ospitaliere, zgribulite... Viața podgorenilor și a târgoveților nu iese din tipic: ei „au
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-se că un firicel de apă în propriul izvor. Drumurile au fluiditate, curg contorsionate precum firul apei, dar nu par că se revarsă, ci că se retrag, se ascund urcând în susul dealului. De aceea, semnificația drumului pare mult mai nuanțată, văzută nu doar ca o cale de acces în și dinspre târg. În fond, drumul creionează destinul sinuos al artistului care într-un fel de încleștare cu soarta nedreaptă a încercat s-o suporte și s-o învingă. Victoria lui sunt
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mari, albaștri. Cred că din instinct am schițat un zîmbet de salut și am observat că mi s-a răspuns tot printr-un gest, făcut cu degetele mîinii drepte, lipite pe parbriz. Am mai salutat de multe ori ochii ăștia, văzuți tot prin parbriz, i-am salutat tot printr-un gest pe care doar ei puteau să-l observe, pentru că în calmul lor indiferent cu care priveau strada, ei, de fapt, mă urmăreau, dar niciodată nu mi-au răspuns printr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ci, după cum suge rează și etimologia termenului, limpezime, lumină. Este claritatea supremă dată de o atenție interioară încordată, de ceea ce am putea numi o atenție maximală, manifestată pe toate planurile - rațional, sensibil, afectiv, moral, mistic ș. a. -, grație căreia fenomenele sunt văzute (sau, cum ar spune Beckett, „întrevăzute“) în adevărul lor. O atenție prin care viitorul invadează spațiul opac al prezentului, provocând premoniții și viziuni. De acest fel de atenție a avut parte Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. A știut din primul moment că plecarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
rău mirositori”, „trufași”, „gheșeftari”, corupți, nepatrioți etc.), inclusiv pe acela de a fi „dascăli de tarantelă democratică” <endnote id="(545)"/>. La rândul său, după șase decenii de totalitarism În România, ultranaționalistul Ion Coja Înțelege În 1993 să lupte Împotriva democrației (văzută ca „o invenție a stângii”), aducând argumentul că, pasămite, „votul democratic” al evreilor de acum două mii de ani l-ar fi condamnat pe Isus la moarte (vezi Noua dreaptă, nr. 1, 1993 - revista Partidului Dreapta Națională) <endnote id="(157, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
moarte (vezi Noua dreaptă, nr. 1, 1993 - revista Partidului Dreapta Națională) <endnote id="(157, p. 101)"/>. Răsfoind literatura ultranaționalistă din Rusia de azi, Îl vom găsi pe „evreul democrat”, evident „provenit din khazari”, „crucificându-i” pe ruși și conducând lumea, văzută ca un „bal al Diavolului” <endnote id="(908, p. 126)"/>. De regulă, nostalgicii comunismului și naționaliștii de extremă dreapta din țările post- comuniste percep democrația ca pe o „idee jidovească” <endnote id="(623, p. 139)"/>. 3. De ce au evreii pistrui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(107, p. 122)"/>. Într-o pseudo-cronică de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Silviu Angelescu a rezumat În această privință mentalitatea românească din epoca premodernă : „Neguțătorul nu-i nici țăran să are câmpul, nici meșteșugar să facă vreun lucru văzut și trebuitor, nici cărturar să-i deprindă pe oameni care-s cele bune și frumoase ale vieții. Neguțătoru-i doar Înșelător nărăvit la trai bun, că nici soarele nu-l pârlește, nici ploaia nu-l udă, nici vântul nu-l usucă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lat. coturnus < gr. cotornos) erau o „încălțăminte destul de înaltă”, cu aceeași formă pentru ambele picioare, „pe care o purtau vînătorii și actorii tragici, zeii și împărații” (Ioan Nădejde și Amelia Nădejde - Gesticone, Dicționar latin, p. 148). Dezgustat profund de cele văzute și auzite în zilele Conferinței, Camilar se referă la „coturnii” purtați de unii dintre cei ce se perindaseră la tribuna acesteia, pentru a se evidenția sau, mai ales, a acuza. Relatarea discuțiilor (v. Gazeta literară, 12, nr. 10, 4 martie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de ani - te ține în dosul întregii munci exprimate în paginile ei. Numai cine a condus o revistă și o colectivitate știe că ambele n-ar fi viabile, dacă n-ar fi cineva care să le mobilizeze la toate roțile văzute și nevăzute. Întorcîndu-mă la cartea d-tale, ai avut o idee minunată să te oprești la ceea ce generațiile de azi știu mai puțin. Punîndu-le la dispoziție marile discursuri ale lui Delavrancea poate vor înțelege măcar cîțiva din tinerii de azi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]