3,594 matches
-
scutiți. Dincolo de aceste considerații absolut neutre, fortăreața, în care suntem poftiți să pătrundem, prin bunăvoința unui ghid deosebit de volubil, de pontos și de bine pregătit, ne impresionează nu numai prin dimensiuni, dar și prin iscusința celor care au ridicat-o. Văzută mai de departe, întreaga alcătuire seamănă cu un uriaș bolovan, scăpat din gheare de vreo pasăre preistorică și mai... uriașă. Piatră neagră sau sur-ruginie. Pe măsura apropierii, însă, bagi de seamă că matahala este dotată cu ochi. Adică are ferestruici-creneluri
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
unele chiar pripite, se organizează dezbateri, se fac co- mentarii de specialitate, toată suflarea gazetărească e în priză. Răbufnirea vulcanului islandez Eyjafjöll - situat la 120 de ki- lometri sud-est de Capitala Reykjavik - a produs și în presa franceză - scrisă, vorbită, văzută - un adevărat... seism, dimensiunile fenome- nului geologic fiind socotite catastrofale nu doar pentru ța-ra de origine, Islanda. Erupția din zilele de 14, 15, și 16 aprilie din anul 2010 a marcat un punct culminant în istoria geofizică a Pământului, cu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
reprezentarea invizibilului aducând în scenă fantoma nu pune în discuție, crede el, doar fidelitatea față de scrierile marelui elisabetan, ci și fidelitatea față de esența teatrului ca artă. Din această perspectivă, provocarea shakespeariană privește, dincolo de opera dramaturgului, statutul însuși al reprezentației teatrale, văzută ca un spațiu în care invizibilul își găsește materializarea în vizibilul scenei. Iar constatarea că teatrul eșuează întotdeauna, într-o măsură mai mică sau mai mare, când e vorba despre incarnarea spectrului, nu face, după părerea lui Craig, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acești teoreticieni, însăși esența teatrului, asta se întâmplă pentru că provocările pe care reprezentarea invizibilului le așază în fața acestuia deschid calea spre o sumă de interogații referitoare la însuși statutul realității în teatru. O realitate pusă întotdeauna în relație cu moartea văzută ca un teritoriu de altundeva, de dincolo de real, o realitate mereu înscrisă într-o rețea de tensiuni între viață și moarte, vizibil și invizibil, material și imaterial, incarnat și dezincarnat. În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
prezenței - o prezență înscrisă în tensiunea dintre imobilitatea pietrei și mobilitatea psyche-ului, între material și imaterial, între un aici actual și trimiterea la un altundeva. În raportul său cu spațiile alterității, colossos-ul-statuie nu se înrudește oare cu masca? Cu masca văzută ca figură a alterității, una proprie zeilor, dar și morții. Pornind de la un text precum Moartea privită drept în ochi1, în care Vernant analizează cele trei mari divinități purtătoare de mască, Artemis, Dionysos și Gorgo, ar putea fi inițiată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tragediei ca loc al aparițiilor" În procesul de invocare/evocare, răspunsul dat de cel dispărut nu este doar apariția efectivă a eidolon-ului său deasupra mormântului. Fără îndoială, fantomele cele mai impunătoare ale tragediei grecești nu sunt acelea care se lasă văzute. Dar oare fantoma lui Agamemnon, care nu se arată niciodată, în pofida invocațiilor repetate ce îi sunt adresate, nu are o prezență mai puternică, în acest univers tragic, decât cea a lui Darius, bunăoară, al cărui eidolon răspunde chemărilor perșilor înfățișându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
tragic coborât de viu în împărăția lui Hades, eroul dispărut în adâncurile întunecate ale pământului, evocat la începutul piesei omonime a lui Euripide și invocat apoi, în speranța că invocația va fi auzită și că umbra lui se va lăsa văzută, căci salvarea poate veni și de la o făptură ireală. Iar când va apărea aievea, înainte de a avea certitudinea că au într-adevăr de-a face cu Heracles în carne și oase, întors din lumea celor morți, toți se vor întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
imaterialitatea unei voci și a unei melodii. Ambivalența invizibilității și a vizibilității acestui spectru care: La rîndul său se apropie ș...ț și în pâlpâirile făcliilor, nevăzut de nimeni, prinde a cânta din lăuta jertfită zeului. Ciudată arătare această fantomă văzută/nevăzută, care vine să adaste din nou printre oameni ca să participe la jocurile lor nocturne, ferindu-se în același timp de orice privire! În Kiyotsune se spune că pentru un înțelept nu există nici vis, nici realitate. Însăși lumea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la iveală de un reflex, de un vis, de o imagine spectrală. În prologul la Visul..., Agnes, fiica lui Indra, coboară purtată de un nor pe pământ, printre oameni; în ultimul tablou al piesei, ea va găsi explicația tuturor celor văzute aici: materia terestră a atras cerul și l-a făcut să se prăbușească, „iată de ce lumea, viața și oamenii nu mai sunt decât o fantomă, o aparență, un vis”, „un vis veridic” însă, se grăbește ea să adauge. Visul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
scenă sau e așezat într-un fotoliu, participă cu toată dăruirea la exaltare - a credinței, și nu a înșelătoriei”. E ceea ce se întâmpla pe vremea lui Thespis: „toți cei ce colaborau la spectacol erau călăuziți de încrederea în adevărul celor văzute, de credința lor nestrămutată în lucrurile care li se dezvăluiau. Credința stătea pe tronul puternicilor zilei, credința domnea peste treptele sălii, credința cânta și dansa pe scenă”. Fără ea, revelația invizibilului, accesul la un tărâm aflat „dincolo de realitate” sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
onirică. Într-un anume sens, „excursia psihică” ar putea fi și o definiție a teatrului; ne-o confirmă nu puține dintre formulările lui Artaud, mai ales cele referitoare la geografia sau la geologia internă a individului, la lumea sa interioară, văzută ca teritoriu al „lucrurilor îngropate în străfundurile ființei”, care ar putea oricând ieși la lumină și pentru care teatrul ar fi un spațiu al materializării. Să faci teatru, ne amintește Artaud într-un text din perioada experimentală a Teatrului Alfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
un al doilea corp, o a doua pereche de membre, ca și cum, modificându-i silueta, veșmintele l-ar transforma în propria efigie”. Și tocmai pentru că devine efigie, actorul devine și lăcaș al aparițiilor, purtător al semnelor unei alterități ce se lasă văzută, căci, prin frumusețea stranie a costumelor, a pieptănăturilor - o frumusețe nepământeană, ce trimite la o lume de dincolo de uman -, el evocă „ceva neomenesc, ceva divin”, produce „o miraculoasă revelație”. Veritabile semne plastice, autentice statui, „hieroglife în trei dimensiuni” (operând, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
adolescențe rămase de mult în urmă, dar cu neputință de uitat. Corpuri-obiecte, fantome devenite efigii, simboluri ale trecutului mort, ale trecutului absent/prezent, manechinele sunt, alături de actorii cu mișcări mecanice, de robot, cheia creării iluziei: tensiunea dintre inanimat și animat văzută ca trecere de la starea de moarte la starea de viață. Comentând în însemnările sale de regie momentul când figura până atunci imobilă, „moartă”, a Măturătoarei începe să se anime, Kantor, pentru care acest moment reprezintă emblema iluziei teatrale, scrie: Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de fel de tufișuri, deasupra cărora se ridicau voluptuoasele cupole ale coroanelor verzi. Trecând prin sita frunzelor, lumina soarelui se fragmenta în segmente de raze care se căutau apoi într-o mișcare nesigură, într-un joc nesfârșit al iluziei, al văzutului și nevăzutului. Pădurea trăia într-un timp al ei, un timp blând și ademenitor, frate geamăn cu visul. Deasupra ciorchinilor de căline roșii creșteau deodată coarnele vreunui cerb singuratic. Ochiul unui animal nevăzut cerceta o clipă cuprinsul pădurii, ca să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se prefigura alta. De ziua Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, oamenii se aflau în biserici pentru slujba de pomenire. Sărutau icoanele, îngenuncheau, băteau mătănii pentru sănătate, înțelegere și prosperitate, atrăgând în final atenția sfântului și asupra dușmanului știut sau neștiut, văzut sau nevăzut. „Și dă-i, Preasfinte, pe măsura greșelilor, a păcatelor și a trufiei sale fără margini: boală grea, dambla, bube, tremurături și pierderea mădularului, mai ales! N-ar mai avea parte de el câte zile o avea! Amin!” PAGINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că acuitatea vizuală a femeilor înregistrează un declin între 35 și 44 de ani, iar cea a bărbaților între 45 și 54 ani. A apărut și conceptul de memorie imediată aici, deoarece copiii au repetat obiecte ce au fost abia văzute, dezvoltându-se astfel memoria de scurtă durată. Cel de-al doilea joc l-am denumit ,,Jocul nume -obiect”. Cei zece elevi au fost așezați în semicerc în mijlocul clasei. Li s-a spus să-și spună numele însoțit de un obiect
Jocuri de dezvoltare a memoriei la copilul deficient de auz by Laura Lificiu,Andreea Matei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84363_a_85688]
-
în vedere că obiectele au fost din mediul clasei și au fost selectate cele mai cunoascute au fost mult mai ușor de memorat. A apărut și conceptul de memorie imediată aici, deoarece copii au repetat obiecte ce au fost abia văzute. Cel de-al treilea joc l-am numit ,,Jocul litere- imagini”. Am folosit la acest joc un pachet de cărți care conținea literele alfabetului. Am împărțit cărțile elevilor astfel încât fiecare avea două sau trei cărți, respectiv cartonașe cu literele alfabetului
Jocuri de dezvoltare a memoriei la copilul deficient de auz by Laura Lificiu,Andreea Matei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84363_a_85688]
-
pe promenadă, intonând un cântecel monoton despre valurile triste ale mării. Pe urmă, Kerry a observat În mulțime un chip care i-a atras atenția și, repezindu-se, a reapărut după o secundă cu una dintre cele mai urâțele fete văzute vreodată de Amory. Gura ei palidă se Întindea de la o ureche la cealaltă, dinții Îi erau proiectați În afară, ca un ic solid, și avea ochi mici și sașii, care priveau insinuant de pe lângă suprafața mare a nasului. Kerry, curtenitor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
flăcările ce înghițeau surcele. Oare ce mai făcea Nishi? Fără îndoială că primise și el aceeași poruncă, dar nici nu încăpea vorba să ia legătura cu el în vreun fel. Prin spatele pleoapelor închise îi treceau una câte una priveliștile văzute în timp ce străbătuse Nueva España călare alături de Nishi și de ceilalți. Soarele ca o minge de foc, câmpurile sălbatice cu agave și cactuși, turmele de capre de munte, ogoarele unde munceau indieni cu părul împletit în cozi. Oare văzuse aievea aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zis Domnului: "Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14. Și vor spune locuitorilor țării aceleia. Ei știau că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stîlp de nor, și noaptea într-un stîlp de foc. 15. Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
la piață la Iași cu produse agricole pe care să le vândă și să poată cumpăra la copii cele de trebuință. De la acea primă vizită la Taxobeni, la mama patriotului Ilie Ilașcu, ne-am întors la Iași copleșiți de cele văzute și auzite. O găsisem singură în casă, fără pic de mâncare, fără lemne pentru foc, fără bani, cu picioarele goale pe cimentul din camere, pentru că nu avea absolut nimic de încălțat. Doamna șcraba i-a dat o pereche de încălțăminte
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
el va genera la rândul lui neîncrederea, dezamăgirea și neimplicarea cetățenilor. În acest scop, am analizat cultura politică din România urbană. Această cultură politică este una mai puțin civică decât lasă să se înțeleagă de obicei disprețul față de lumea rurală, văzută adesea ca o povară în calea modernizării. Locuitorii orașelor românești sunt relativ puțin orientați cognitiv și afectiv către sistemul politic. Ei nu urmăresc prea mult politica, discută și mai puțin despre ea, nu prezintă un partizanat prea intens. Constatarea noastră
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
un lider autoritar (32,8%), un partid unic (28,4 %), o dictatură (22,3 %), întoarcerea la comunism (19,3 %), dictatura militară (12,7 %) sau monarhia (11,6%). Toate alternativele oferite sunt nedemocratice pentru că reprezintă mijloace de a ocoli voința populară, văzută ca fundament al democrației. Dacă în privința conducătorului puternic (de tip "mână de fier"), a armatei sau a comunismului alternativele sunt clare, anumite dubii pot exista în ceea ce privește un guvern de specialiști. Ne aflăm în imposibilitatea de a distinge între o preferință
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
150 13,000 Analiză factorială (Principal Component Analysis); rotație Varimax cu normalizare Kaiser; KMO = 0,794; N = 2195 Cultura politică a cetățeanului Românei urbane este una mai puțin civică decât lasă să se înțeleagă de obicei disprețul față de lumea rurală, văzută adesea ca o povară în calea modernizării. Locuitorii orașelor românești sunt relativ puțin orientați cognitiv și afectiv către sistemul politic. Nu urmăresc prea mult politica, discută și mai puțin despre ea, nu prezintă un partizanat prea intens. Într-adevăr, politica
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
este valabil și pentru participarea politică în noile democrații. Care sunt oare influențele contextului anterior, ce efecte continuă el să producă? Flap și Völker (2003) analizează alt aspect al capitalului social, cel relațional, anume densitatea rețelelor sociale. Capitalul social astfel văzut este folosit, alături de alte tipuri de capital, la îmbunătățirea situației personale generale, cu cât cineva având mai mult capital, cu atât fiindu-i mai ușor să-și atingă scopurile. Investiția în relații personale se realizează în funcția de așteptările personale
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]