6,856 matches
-
în tinerețe? Domnul Vancea balansa de pe un picior pe altul, răsfoind ziarul în care nu găsea răspuns. Limbajul era aidoma tuturor ziarelor accesibile de-a lungul și de-a latul țării, un model, nu se putea desluși nici cea mai vagă deosebire. Sub banalitatea perfectei adaptări la mediul din jur, functiona statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se aprinse, bineînțeles. Mai încercă două, izbuti. Sub mica flacără de fosfor privi golul scării, da, era în ordine, ca la urcare. Bâjbâi, fără să mai aprindă chibrituri, un pas, încă un pas, treaptă cu treaptă. Liniște, vocile diminuaseră, o vagă surdină, din când în când, parcă. Etajul 9, etajul 8, 7, 5. Cinci, se întredeschisese, cumva, o ușă. Bezna totală, dar simțise, totuși, ceva, se deschisese undeva o ușă. Se opri. „E cineva pe scară?“ întrebă femeia. „Da, tocmai cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o lumânare, parcă, încăperea plutea în pâlpâirea candelei. O vagă fâșie de lumină, undeva. Văzu femeia, părul scurt, roșu, pe covor, lângă el, buzele lipite de ale sale. Goală, albă, lungă, subțire, o față îngustă și palidă și mari ochi verzi și buze moi, murmur, lipite de buzele sale, murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o provocare inedită, înainte de a se retrage de pe câmpul de luptă. — Ieri-seara, mă plimbam singur prin parcul Carol. Deodată, un june superb. Arăta artist, mă privea, am simțit, de mai mult timp. Parcă m-ar fi urmărit. Doamna făcu un vag gest de plictiseală. Profesorul, consternat, refuză să înregistreze. — Bineînțeles, nu m-am ferit. Era o privire-flacără, grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-i strig, ca pe o înjurătură, celebrele cuvinte hipnotice. Să-l sfidez, să-l sperii, să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aburea, adică Sfântul Gerbert Marga aburea și va apare curând din ceașca fermecată, asta voia să spună extravagantul doctor, sătul de extravaganțele pacienților săi. Cafeaua îl aștepta pe cel absent, deci Papa Bombonel va învia curând. Boxerul comise chiar un vag semn spre scaunul de lângă ușă, o fi, n-o fi, te pomenești că invita pacientul să ia loc. Dominic rămase în picioare lângă ușă, veșnicia unui sfert de oră. Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă, de orice. Era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ducă lucrurile până la capăt. Sau, dacă o avea, nu se mai putea convinge că merită să o facă. De aceea, părăsise Ann Arbor și se întorsese la New York, un ratat în vârstă de 28 de ani, fără nici cea mai vagă idee încotro se îndrepta sau ce cotitură avea să ia viața sa. La început, taxiul nu a fost mai mult decât o soluție temporară, o măsură de urgență care să-l ajute să achite chiria până își găsea altceva. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o confuzie atrăgătoare, complet agreabilă în mintea clienților. Unii aveau să interpreteze amestecul lingvistic drept semnul descendenței alsaciene. Alții vor crede că provenea dintr-o familie de evrei germani, emigrați în Franța. Iar alții nu vor avea nici cea mai vagă idee unde să îl plaseze. Nimeni nu va fi vreodată sigur de originea lui - iar când cineva se poate învălui în mister, are întotdeauna un avantaj în relația cu publicul. S-a specializat în operele artiștilor tineri, în special pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
biletul de avion de la Los Angeles la Philadelphia. Nu, a continuat ea, trebuia să o facă Tom. Tom și nimeni altcineva. A rugat-o să-i mai spună câte ceva despre David Minor, dar ea s-a limitat la cele mai vagi generalități, ceea ce părea să indice că nu știa atât de multe cât ar fi trebuit despre viitorul ei soț. David o iubea, o respecta, era bun cu ea și așa mai departe, dar în frazele acestea nu era nimic destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
copleșitoare care fac legea pentru ceilalți, un fanfaron cu aere. — Și de atunci mai știi ceva de ea? l-am întrebat. — Nu, a spus Tom. Au trecut vreo trei ani de la prânzul ăla, iar eu n-am nici cea mai vagă idee pe unde umblă. — Și numărul de telefon pe care ți l-a dat? Crezi că era real? — Rory are defectele ei, știu, dar nu e mincinoasă. Atunci, dacă s-au mutat, ar fi trebuit să poți să iei legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ascunși momentan vederii noastre. Mi-am dat seama că nu aveam nici o clipă de pierdut. În câteva secunde, autobuzul avea să se îndepărteze, iar M.F.P. să se întoarcă pe călcâie și să intre în casă. Nu nutream nici cea mai vagă intenție de a o spiona din nou (sunt lucruri care pur și simplu nu se fac) și, dacă aceasta era unica mea șansă, trebuia să acționez imediat. De dragul sănătății mintale a timidului, îndrăgostitului meu nepot, m-am simțit obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ea, să o atingă, ca să-i intre în sfârșit în capul ăla pătrat că e o ființă concretă, și nu un spirit fără trup care trăia în negura imaginației lui. Și iată-mă pornind - brusc, impulsiv, fără nici cea mai vagă idee despre ce urma să-i spun. Autobuzul tocmai se punea din nou în mișcare când am ajuns pe partea cealaltă a străzii și am văzut-o, stând la bordură, chiar în fața mea, trimițând un ultim pupic celor doi drăgălași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gândesc mai ales la Tom. Și eu, și Lucy am profitat de pe urma hotărârii, dar pentru Tom, nefericitul erou al acestor Nebunii în Brooklyn, a fost probabil cea mai importantă decizie din viață. În momentul respectiv, nu avea nici cea mai vagă idee care vor fi consecințele, nu știa ce vârtej uriaș pusese în mișcare. La fel ca păpușa lui Kafka, credea că nu vrea decât să schimbe peisajul, dar, pentru că a părăsit un drum și a luat-o pe altul, Soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fel, încât criminalii nu vor putea fi niciodată trași la răspundere pentru fapta lor. După ce Rufus a terminat ce avea de spus, reacția mea imediată a fost să pun la cale o răzbunare proprie. Tom nu avea decât o idee vagă despre motivul disputei cu Dryer și Trumbell (știa că are o legătură oarecare cu afacerea lui Harry, dar atâta tot), iar Rufus și Nancy habar n-aveau de nimic. Spre deosebire de Tom, ei nici nu auziseră vreodată de Gordon Dryer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu. La naiba. Închid ochii și încerc să mă întorc în vis, dar cum nu pot, mă hotărăsc să mă trezesc. Stau în pat și mă întreb ce o să fac azi. Perdelele sunt trase, așa că nu am nici cea mai vagă idee cum e vremea. De fapt, habar n-am nici măcar cât e ceasul. Zborul chiar îți dă somnul peste cap. Nici măcar dacă e zi sau noapte nu știu. În timp ce mă întind ca o mâță la soare, mă gândesc ce opțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
că nu-i plac cluburile. Dar ar fi putut să mă ducă de nas. Părea cât se poate de fericit în acest decor și cu atâta atenție revărsată asupra lui. M-a prezentat câtorva oameni, care au arătat un interes vag. Dar odată ce-și dădeau seama că nu sunt și eu celebră, atenția lor dispărea și am ajuns să fiu de-a dreptul ignorată. Nu că m-ar fi deranjat prea tare. Eram cu Adam. Ar fi putut veni însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu am prea călătorit în Orientul Îndepărtat, deși m-am oprit o noapte la Singapore pe drumul de întoarcere de la Oz. Arunc o privire spre Mike și Amy. Se pare că au terminat subiectele de conversație, și acum arată un vag interes pentru cum merge construcția casei lui Derek, ceea ce e minunat pentru că nu mă mai stresează pe mine. Mă întreb unde locuiește Mike și dacă are casă și prietenă. Nu e căsătorit. Sau, cel puțin, nu poartă verighetă. Oricum, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
deosebit. Ca să-i arăt ce mult țin la el. E un tip foarte deosebit. Nu e deloc cum pare la televizor. Dar sunt într-o dilemă. Ce poți să-i iei bărbatului care are totul? — N-am nici cea mai vagă idee, răspund. Vorbesc serios. Până la urmă, ce îi iei unui tip ca Adam? Sau, mai exact, ce merită? Capitolul 12tc " Capitolul 12" Stau în fața camerei lui Debbie, bătându-i la ușă. Nu prea tare totuși, ca nu cumva să trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un palat, cu tot cu piscină interioară și teren de tenis afară. Nu v-am spus nici despre minicinemaul lor, barul privat și camera de biliard. Nu. Și motivul pentru care nu v-am spus este că nu aveam nici cea mai vagă idee. Desigur, vă închipuiți ce șoc am avut când BMW-ul lui Adam a intrat pe aleea casei familiei sale din Foxrock. Dacă până acum m-am simțit intimidată, ei bine, acum sunt mută de uimire când impozantele porți electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
minute de somn. Lucru cu care, de regulă, n-am nici cea mai mică problemă. Dar astăzi nu știu ce am, am așa, o neliniște. Oare am uitat ceva ? Pe fundalul zgomotelor pe care le face Connor În bucătărie și al sonorului vag metalic al televizorului, mintea mea orbecăie disperată după un indiciu. E sâmbătă dimineață. Mă aflu În patul lui Connor. Aseară am mâncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
eu. Acum ne aflăm foarte aproape de clădirea În care sunt birourile firmei Panther și, În clipa În care Începem să urcăm treptele de piatră de culoare deschisă, fiecare dintre ele străjuită de către o panteră de piatră sărind, mă cuprinde o vagă nervozitate. Paul va dori un raport complet În legătură cu modul În care s-a desfășurat Întâlnirea cu Glen Oil. Ce-am să-i spun ? Păi, evident, am să fiu cât se poate de deschisă și de sinceră. Fără să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
N-am mai Împrumutat de mult nimic de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin o oră pe zi să țină toate astea În ordine, spun cu un vag oftat, gândindu-mă la talmeș-balmeșul din garderoba mea. — Cam așa, spune Lissy. Am văzut-o. Garderoba lui Lissy e Într-o stare și mai și. Constă dintr-un scaun pus În mijlocul camerei ei, pe care toate lucrurile sunt așezate claie-peste-grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci când eram În avion, mi-ai spus că Întâlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să respire regulat. Presimt că până la stația ei o să rămânem singuri - adică nu doi, ci fiecare cu sine, așa cum m-am obișnuit din copilărie. Spun asta fiindcă eu oricum n-aveam o țintă, plecasem de acasă într-o după-amiază cu vaga intenție de a ajunge la Mare. Vineri, când toată lumea fugea din orașul de care o leagă slujbele, mașinile și, după lăsarea serii, fazele lor ne-au urmărit ore în șir. Doar de la un moment dat păream să fi intrat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ba chiar mai mari, fiindcă atunci când îi ia în brațe, nu mai vede decât verdele întunecat al lubeniței și cerul de deasupra. Sunt pepeni ca-n Texas, domnu’ Tudor, ce n-ai mai văzut, se entuziasmează prostește Țârțâc (am bănuiala vagă că el se referă la pepenii fabuloși din Arkansas, care nu i-au scăpat nici lui Henry Miller în Coșmarul climatizat, dar sigur e inutil să-i dau corectura lui Țârțâc). La cârciuma lui Ali era de trăit după-amiaza, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuie să plece urgent din oraș, și pac, a închis. Articolele de presă cotidiană nu-mi trezeau nici un interes în dimineața lungă, pișăcioasă. Suprafața mare desfășurată de hârtie servea drept paravan picotelii mele în birou, înconjurat de o activitate perceptibilă vag, ca prin tampoane de bumbac. Pe albul transparent al desktop-ului se reconstituiau, din semne adunate încet ca gâzele dezmorțite de primăvara înșelătoare, în timpul în care un ins mai harnic ar fuma o țigară fără filtru, alte prezențe decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]