3,120 matches
-
nu e nici un inconvenient în asta, problema mea e alta. Am pe cap o delegație din Marile State care cine știe de ce țin morțiș să pună mâna pe acest paloș, probabil ca pe un soi de omagiu feudal, ca de la vasal la rege. Noi l-am da, numai că de unde să-l luăm, vorba poveștii, dacă n-are ființă pe lumea aceasta? ─ Hmm... ─ Îndrăznesc așadar să te caut, să-ți cer o părere, un sfat chiar... Unde s-ar putea găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
spre orașul Reims, locul de încoronare a regilor francezi, a fost despresurat. în duminica de 17 iulie, Charles al VII-lea a fost încoronat, într-o solemnitate aleasă, ca rege al Franței. Patru cavaleri călări au intrat în Catedrală. Doisprezece vasali ai regelui au ținut coroana deasupra capului ce trebuia încoronat. Plângând cu sughițuri de bucurie, Jeanne a îngenuncheat la picioarele suveranului, șoptind: - Bunule rege, s-a făcut voia lui Dumnezeu. Atunci, celebra catedrală din celebrul oraș, care nu de puține
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
la sud de Someș, și cel din Banat, între Mureș și Dunăre, condus de Glad. Toate aceste formațiuni statale sunt supuse rând pe rând de unguri. Menumorut, aflat în reședința sa, răspunde ungurilor lui Arpad, cu o "inimă bulgărească", ca vasal al stăpânului său, împăratul Bizanțului, suntem la începutul secolului al X-lea. În cele din urmă, ungurii preiau controlul voievodatului. Gelou domnea peste "țara ultrasilvană" (terra ultrasilvana), supușii lui, vlahi (români) și slavi, au avut de suferit de pe urma pecenegilor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvaniei cu acest nume au fost persoane reale, atestate documentar în mai multe izvoare. Acest voievodat nu se afla sub dominația Arpadienilor, în secolele X-XI. Astfel, Gyla sau Gyula I a primit titlul de patriciu și devine foederat (aliat) sau vasal al Bizanțului, iar împăratul Constantin VII Porfirogenetul îl trimite la Alba Iulia pe Hierotheus, ca episcop, și probabil a trimis și meșteri care să construiască biserici și cetăți. În urma repetatelor conflicte pe care regele catolic Ștefan al Ungariei le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
formațiuni, în secolul al X-lea. Conflictul voievodului Glad cu ungurii s-a încheiat cu cedarea castrului Keve și pierderea cetății Orșova, reședința sa, ocupată de unguri, dar se pare că el a rămas în continuare voievod, cu statut de vasal față de unguri. Anonymus arată în cronica sa că urmașul lui a fost Ahtum, despre care povestirea hagiografică "Legenda Sancti Gerardi" relatează că era un domn (voievod) puternic și bogat, iar țara sa se întindea de la Criș până în părțile Transilvaniei (Munții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ahtum, despre care povestirea hagiografică "Legenda Sancti Gerardi" relatează că era un domn (voievod) puternic și bogat, iar țara sa se întindea de la Criș până în părțile Transilvaniei (Munții Apuseni), iar în sud, până la Vidin și Severin. El era federat (aliat), vasal al Bizanțului, iar la Morisena, capitala sa, se afla o mănăstire de călugări "greci" (ortodocși). Conflictul dintre Ahtum și regele Ungariei, Ștefan I, a izbucnit în urma vămuirii de către voievod, în porturile sale de pe Mureș și Tisa, a plutelor ungurești cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din vechime, de multe generații (secole), înainte de 1247. Aceste "țări" aveau un anumit statut politic-juridic: erau "cnezate" și "voievodate", conduse de cneji și voievozi cu nume precise. Cnezatele erau supuse coroanei ungare, iar voievodatele își păstrau autonomia politică, voievozii fiind vasali ai regelui. Strict geografic, se vădește că partea aflată la apus de Olt, situată în orbita Țării Severinului, era fărâmițată teritorial în patru formațiuni politice distincte. Stăpânirea lui Litovoi, situată dincolo de Olt, se afla în legătură teritorială, organică, cu teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până în Bulgaria dunăreană, iar Bizanțul îi tolera. Statul bulgar a decăzut în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în vreme ce Ungaria era cumanizată sub noul rege, Ladislau IV. Față de campaniile Ungariei la sud de Dunăre (în Bulgaria), Litovoi, voievodul vasal de peste Olt, trebuia să ia atitudine: promițându-i-se Țara Hațegului, ca răsplată, el va ajunge la un conflict cu regele Ladislau tocmai pentru această posesiune (Iorga). Se pare că domnia de la Argeș a urmașilor lui Seneslau nu avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dintâi domn român căzut în luptă în apărarea moșiei sale" (Iorga), regele nu-și trimite dregătorii în colțul acela îndepărtat din regat, ci Bărbat, fratele său, luat prizonier, este repus în drepturile sale de voievod, prin achitarea "tributului" mărit ca vasal. Răscoala antiungară a familiei voievodului Litovoi urmărea înlăturarea dominației arpadiene și luarea în stăpânire a unui teritoriu din părțile Oltului, ceea ce denotă forța militară a voievodatului său aflat în luptă cu oastea regatului. Efortul de recuperare a regilor unguri, desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
titulatura de țar...". Dar, la acea dată, și Serbia avea o istorie, și Ungaria ("să nu mai vorbim"), și Polonia, și Cehia! Apărute târziu pe harta politică a Europei, țările române sunt și rămân state mici, iar domnii lor sunt vasali ai regilor Ungariei și Poloniei.4 Țara Românească-"prima libertate românească" După aceste considerații istoriografice, să urmărim concret împrejurările închegării celui dintâi stat medieval. Ca să înțelegem mai bine contextul nașterii lui, trebuie să analizăm influența factorilor externi, impactul prezenței Hoardei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Nogai, regele Serbiei, Miliutin, recunoaște suzeranitatea mongolă și trimite la curtea lui, ca ostateci, pe fiul său însoțit de boieri. Partea de nord a Bulgariei, între Dunăre și Haemus, era sub controlul lui Nogai, fiind supusă acestuia ca teritoriu vasal.5 Acea parte a Hoardei de Aur aflată sub conducerea prințului Nogai (1266-1299) a instalat o forță militară permanentă la gurile Dunării și a stabilit o alianță cu Imperiul bizantin împotriva țaratului bulgar, care era complet aservit mongolilor, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în care tătarii traversau frecvent Muntenia, indică faptul că voievodul român nădăjduia în sprijinul hanului. Nogai căuta să-și extindă cât mai mult influența în această regiune. Voievozii români de la sud de Carpați, ca și cei din est, au rămas vasali ai lui Nogai. Cronica rusă menționează că regele Ungariei, Ladislau IV, a fost ucis, în 1290, de "cumani, polovți și de către valahi". Cine erau acei "valahi"? Este vorba despre românii din părțile Sibiului și Brașovului cărora li se ceruse să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
revoltă (nesupunere) față de suzeranul său, declanșat în 1272-1273, și care a durat până în 1276-1277, când a luat sfârșit prin lupta dintre cele două părți. În plan politic, prin acțiunea sa, el și-a eliberat țara (voievodatul) de vexațiunile impuse, în calitate de vasal, prin stipulațiile Diplomei din 1247. În plus, el a încercat să-și extindă autoritatea asupra unor teritorii supuse coroanei ungare aflate dincoace de Carpați, se pare că, în dreapta Oltului, el a preluat teritoriile aparținând cnezatelor lui Ioan și Farcaș. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plus, el a încercat să-și extindă autoritatea asupra unor teritorii supuse coroanei ungare aflate dincoace de Carpați, se pare că, în dreapta Oltului, el a preluat teritoriile aparținând cnezatelor lui Ioan și Farcaș. În același timp, faptul că Litovoi, ca vasal, a acceptat lupta directă cu oastea trimisă de suzeranul său, exprima un crez politic și un plan de concentrare sub o singură autoritate a unor ținuturi românești libere. Pentru fapta sa, el a plătit cu prețul vieții, pe câmpul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu ajutorul creștin al regelui Ungariei, suzeranul său. Acest fapt poate fi dedus din diplomele regelui Carol Robert, prin care acesta trimitea oști și soli peste munți. Trebuie examinate originile suzeranității regalității ungurești asupra Țării Românești: de ce au fost domnii munteni vasali ai regilor unguri și cum a început această suzeranitate? Doar Panaitescu, dintre istorici, a pus și rezolvat obiectiv această problemă. Rațiunile impunerii ei (suzeranității) au fost, în primul rând, economice: desfacerea mărfurilor ungurești din Transilvania făcea necesar controlul drumului Oltului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la începuturile ei și sub amenințarea mongolă, a primit (acceptat) statutul de vasală a regatului ungar ca pe o alianță cu o țară creștină, în vederea ajutorului în lupta împotriva păgânilor (tătarilor). Până la 1330, Basarab a plătit regulat tributul anual, ca vasal al regelui. Domnii munteni erau vasali ai regilor unguri nu pentru feude, ca Severin sau altele, ci pentru toată țara ce o conduceau, în urma ajutorului însemnat, real, dat de regele Ungariei pentru eliberarea țării de tătari. (Atunci când Basarab, vasal al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongolă, a primit (acceptat) statutul de vasală a regatului ungar ca pe o alianță cu o țară creștină, în vederea ajutorului în lupta împotriva păgânilor (tătarilor). Până la 1330, Basarab a plătit regulat tributul anual, ca vasal al regelui. Domnii munteni erau vasali ai regilor unguri nu pentru feude, ca Severin sau altele, ci pentru toată țara ce o conduceau, în urma ajutorului însemnat, real, dat de regele Ungariei pentru eliberarea țării de tătari. (Atunci când Basarab, vasal al regelui, a ocupat Banatul de Severin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca vasal al regelui. Domnii munteni erau vasali ai regilor unguri nu pentru feude, ca Severin sau altele, ci pentru toată țara ce o conduceau, în urma ajutorului însemnat, real, dat de regele Ungariei pentru eliberarea țării de tătari. (Atunci când Basarab, vasal al regelui, a ocupat Banatul de Severin, aparținând Ungariei, suzeranitatea s-a întrerupt, ceea ce nu excludea reluarea ei, prin împăcare, aspect specific evului mediu). Dar la numai câțiva ani după lupta victorioasă împotriva tătarilor, Basarab se împacă cu ei și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acum asigurarea existenței de-sine-stătătoare a Țării Românești. Și Iorga decelează o tendință nouă în acest an și face referire la rapoprturile anterioare dintre cele două părți. În ceea ce privește raporturile cu Ungaria, Angevinii aduceau aici feudalitatea apuseană, cu legăturile dintre suzerani și vasali. Astfel, a recunoaște un stat, odată cu conducerea acestuia, a depune omagiu, nu este o problemă pentru noua dinastie a Ungariei. Pretențiile regalității ungare puteau proveni, la începutul secolului al XIV-lea, "dintr-un trecut care împlinise deja secolul" (Iorga)-să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pe atunci, în evul mediu, cuvântul "independență" (neatârnare) nu exista, noțiunea însăși este o creație a filosofiei franceze a secolului al XVIII-lea. "Independența" nu-și avea locul în practica social-politică medievală. Dar, în epoca aceasta, a fi seniorul sau vasalul cuiva era o necesitate și o asigurare. Legătura aceasta tipic medievală trebuia să plece de la ceva, de la un fapt material concret, incontestabil: o cucerire, un apel la ajutorul vecinului, o danie de pământ. În acest fel ajunge cineva a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cuiva era o necesitate și o asigurare. Legătura aceasta tipic medievală trebuia să plece de la ceva, de la un fapt material concret, incontestabil: o cucerire, un apel la ajutorul vecinului, o danie de pământ. În acest fel ajunge cineva a fi vasal, căci raporturile nu sunt între persoane, ci între teritorii, a căror statut determină rangul persoanelor în ierarhia medievală. Românii nu luptă, așadar, pentru "independență", în secolul XIV, precum regii Ungariei sau Poloniei, ei nu caută administrarea unui teritoriu cucerit. Războiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al voievodului, atributul "singur stăpânitor " (samoderjavnâi-autocrator) și mai apoi "domn și mare voievod" este grăitor de la sine. Noua identitate istorică a Țării Românești și noul titlu voievodal nu au fost recunoscute de regele ungur, pentru care Basarab nu era decât vasalul său. Întors în țara sa, Carol Robert a încercat peste patru-cinci ani o expediție de răzbunare: între iunie1334-iunie 1335, el a reușit să reocupe Severinul, această strajă contra românilor, și a instalat acolo ca ban pe Dionisie. Până la moartea regelui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se stabilea o nouă legătură cu catolicismul și regatul Ungariei.21 Însă desprinderea domniei muntene de Ungaria nu s-a înfăptuit dintr-odată. În 1355, după ce Ludovic renunța la planurile sale italiene, Alexandru era privit (recunoscut) de rege ca un "vasal unguresc", reconciliat, adus la pace prin solia episcopului Dimitrie din Oradea. În anii 1355-1356, când la Severin stăpânea ca ban Nicolae Szechy, domnul muntean renunțase pentru moment la drepturile asupra cetății Severinului, mai mult, el a cedat formal aceste drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de tătari, care rătăcesc nestingheriți. În organizarea și administrarea Moldovei, ca stat, se simte punctul de plecare din regatul Ungariei: sistemul de comenzi este slavo-maghiar. Constituirea Moldovei înseamnă satisfacerea nevoii de apărare contra tătarilor, dar cuprinde și ideea statului românesc vasal supus celui cu origini proprii, care vrea să fie neatârnat (Iorga). În ceea ce privește angrenajul relațiilor politice externe, în perioada constituirii statului Moldova, acesta a fost complicat. Evenimentele din spațiul carpato-dunăreano-nistrean nu au fost rectilinii, raportul de forțe dintre statele din zonă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Depozitarul rațiunii de stat este suveranul - un principiu care nu este contestat nici în Vestul, nici în Estul continentului. Au apelat la el și domnitorii fanarioți, numai că imperativul lor a fost subminat din exterior, pentru că nu erau suverani, ci vasali, și din interior, pentru că erau nelegitimi, fanarioți, deci străini, chiar dacă se înrudeau cu pământenii. S-a afirmat - și pe bună dreptate - că această concepție a balanței sau echilibrului de forțe duce la o modernizare a gândirii politice, plasând în plan
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]