3,476 matches
-
nostre! Așa va fi, rostiră, și fiii, În același timp. Da, mă băieți, așa va fi! Hai: descărcarea! Duceți, apoi, mașinile, În secția de tractoare; și le dați În primire magazionerului, că, și așa, el le avea În acte. Apoi, veniți acasă, la mine, să facem un plan, care, deocamdată, este secretul meu. Hai! A, Cristi, actele morii unde sunt? La mine. Unde, la tine? Aici, În geantă. Dă-le-ncoa. I le dădu. Le luă. Le rupse. Le băgă În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu pistol. Mata?, l-a Întrebat. Eu, ce? Mata, ce cauți aici? Caut de muncă. Aș vrea să-mi deschid o afacere. Afacere, zici? Dar, bine, aici, se culeg struguri. Aici nu se deschid afaceri. De muncă, Însă, pentru noii veniți, nu mai este? Nu. Nu mai este. De ce? Fiindcă e, totul, ocupat, organizat; pus pe roate, Încât, cu forța existentă, În două săptămâni, cel mult, de-aici Încolo, campania să poată fi Încheiată. Deci? Deci! Mai departe? Da. Mai departe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu toții, cam treizeci de inși, o lovitură neînchipuit de grea. Eram puși într-o situație groaznică din două puncte de vedere: primul, că trebuia să dăm din nou examen la toate materiile, teze și oral, ca și cum am fi fost proaspăt veniți, deși făcuserăm o dată clasa a VIII-a la Lazăr cu profesorii noștri, care ne cunoșteau și de buni, și de răi, pe când pentru profesorii cei noi eram cu totul necunoscuți... și al doilea, că veneam cu o tristă faimă ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cometă roșie, cu coadă ca o mătură, sau fulgere și tunete În zi de Bobotează. N-au apărut nici unele, nici altele. N-au trecut Însă nici bine sărbătorile că s-a auzit zvonul că la Sfatul Popular au descins tovarășii, veniți să-i lămurească pe țărani să se Înscrie În CAP. Și i-au „lămurit“ atât de bine, Încât după o lună de zile Întreg satul era colectivizat. Dubițele veneau În toiul nopții. Tovarășii intrau dintr-o casă În alta fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cunoscut Îndeaproape? Vorbesc ca să se afle În treabă. De altfel, nici eu nu-l cunosc prea bine. Am Întâlnit Însă În lumea mea un Ippolit Subotin a cărui poveste nu e tocmai simplă... - Cum, făcu Mașa, În lumea din care veniți există un Subotin? - Tot ce există aici există și acolo, evident că sub o altă formă. Într-o proporție mai mare sau mai mică, preciză el. Prin urmare, a existat și un Ippolit Subotin... Mașa stătea În fața treptelor, strângând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ascuțitoare (avea și radieră) în formă de revolver browning și dau să-mi ascut creionul. Atât i-a trebuit lui Gladkov. A început să strige în gura mare că am vrut să-l împușc. Din nefericire pentru el, la inspecția venită, cerându-se "proba", revolverul, și fiind întrebat dacă despre el este vorba, Gladkov l-a privit cu atenție și a spus da din toată inima și din toate puterile. La patru zile după plecarea inspectorilor a sosit ordinul prin care
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
hoții pâinița de gura copchiilor. Ce mă fac eu acum? Unde să caut pâinea? V-am așteptat cum așteaptă orbul lumina, să veniți cât mai repede că sîntem români ca și voi, avem același sânge dar voi, în loc să ne ocrotiți veniți și ne jefuiți și vă bateți joc de noi! Cine mi-a luat pâinea de pe masă și rochițele de pe perete să nu-i mai dea Dumnezeu să se întoarcă acasă, să nu-și mai vadă copchiii și să nu se
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ne transforme în noi înșine. Pe aceștia din urmă îi numesc prieteni. Restul sunt societatea. Prima explicație a perpetuării răului am descoperit-o în armată. Mecanismul era înfiorător de simplu: cei vechi, "veteranii", îi chinuiau în varii forme pe noii veniți (bibanii) din pură plăcere; salvarea celor din urmă venea din faptul că și ei urmau să fie veterani, bucurându-se cu anticipație de răul pe care urmau să-l producă. În momentul în care lumea, așa cum este ea modelată de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
direcții deosebite, pas cu pas. În curând, nu vom mai fi duplicate, copii exacte ale unuia după celălalt..." Nu era timp să se gândească la asta acum. Erau prea multe lucruri de făcut. Gosseyn se grăbi să se adreseze noilor veniți. - Mama împăratului trebuie să apară dintr-un moment într-altul. Vă rog să intrați acolo - el arătă către un alcov care ducea la o ușă pe care abia o zărise puțin mai devreme, habar n-avea unde ducând. Lăsați-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cu noii sosiți în noul set de camere. Acum, se opri aparent fără motiv, în timp ce ceilalți se-ndreptau spre salonul cel mare al apartamentului. Gosseyn Trei execută "fotografierea" chiar în dreptul ușii, după ce intră. Stând acolo, observă că cinci dintre noii veniți începuseră imediat să exploreze locul și se aflau cam cu spatele la el. Erau acum deschise ușile dormitorului. Ceea ce se întâmplă, apoi, era probabil inevitabil, mai devreme sau mai târziu. Gosseyn tocmai era pe cale să plece din locul acela, când John Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
bariton: - Domnule, am putea să ne mutăm, acolo, departe de zona de Distorsiune? Expresia lui Blayney, care fusese până atunci cât se poate de stăpânită, se înăspri. - Cred că e nevoie de o soluție mai radicală, spuse. Arătă spre Gosseyn: - Veniți și luați-l pe individul acesta, să-l ducem afară. Ochii i se îngustară când se uită la Gosseyn. - Ai vreo obiecție? întrebă el. Deși se afla întins, Gosseyn făcu o mișcare ca ridicatul din umeri. - Nu văd ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că "echipa" lor avea să apară la ora 8 a.m.. ziua următoare... totul cât se poate de normal, după părerea lui Gosseyn. Dar, într-un fel, nu îndeajuns de repede pentru senzația de urgență care - nu știa cum - îl cuprindea, venită nu se știe de unde. După ce puse receptorul jos, observă că Enin se ridicase de pe podea și stătea în ușa de la bucătărie, uitându-se fix la el. Dar băiatul nu spunea nimic. De aceea, Gosseyn comentă: - Sper că toate astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să locuiască acolo cu Enin și Regina Mamă Strala? Gosseyn se trezi zâmbind, în timp ce vizualiza acest rezultat improbabil al situației în care intrase. Nu era ușor să se înțeleagă că Gosseyn Unu ajunsese mai întâi în Orașul Jocurilor cu convingerea, venită nu se știe de unde, din interiorul lui, că fusese cândva un fermier care locuia în imediata vecinătate a orășelului numit Crest-Village, și fusese căsătorit cu Patricia Hardie. Ce confuzie fusese o vreme. Șirul de gânduri îi dădu impulsul să comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nervi afectați se află într-o stare de suprastimulare. Înghiți în sec și apoi își termină gândul: - Este ca un fel de lumină acolo. Dacă i-am deschide capul, s-ar revărsa din el lumină. Dădu din cap către Crang. - Veniți și uitați-vă. Gosseyn se afla încă bine legat în scaunul lui; capul îi era efectiv înfășurat în aparaturi de tot felul, când Crang trecu pe lângă el dispărând din raza lui vizuală. El presupuse că detectivul de pe Venus se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
aprins și jobenul dat pe ceafă și ochii ațintiți În gol, ba pe sine Însuși ciucit Într-o poziție ciudată, Încolăcit de patru perechi de picioare, două de bărbat, două de femeie... Apoi din nou „filmul” se rupse... După care, venită parcă din neant, răbufnea o altă scenă. Cele trei trupuri constituiau un grup statuar Înlănțuit Într-o poziție neverosimilă. Capul lui Satanovski se vedea deasupra, la mijloc și dedesubt. Dedesubt un cap mai mare, cu ochii ieșiți aproape din orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ardeți acasă. Aprindeți candela sau o lumânare pe zi în casă. Ardeți tămâie prin casă. Puneți la ușă păzitorii casei (o figură de om sau animal pe care-l îndrăgiți: bibelou, lemn, ceramică etc.) și, dacă vreți să vă curățați, veniți și la noi, la Frasin, la biserică! Vă rog să vă ridicați și să vă îmbogățiți cunoștințele citind tot ce se poate în acest sens și, în general, vă recomand literatura pozitivistă, nu pe cea pe care n-o puteți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vază din Cotbuz, pe atunci studentă în anul întîi la chimie, în Berlin. 1924 Se întoarce în țară, fără să își fi luat doctoratul pentru care plecase la Goettingen. 1925 La 14 iunie, se căsătorește, la Giurgiu, cu Gerda Hossenfelder, venită ceva mai înainte după el, la chemarea lui. Începe să își câștige existența ca profesor suplinitor de matema tică la liceul din Giurgiu. 1926 Primește un post de asistent la catedra de geometrie analitică a profesorului G. Țițeica, la Facultatea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
literatură: „lasă-mă să-ți Înregistrez trilurile misterioase!, de unde vin eu nimeni nu a ascultat un cîntec așa de frumos.” Iar mierla Începe deodată să cînte un cîntec așa de frumos Încît i-a răscolit de Îndată pe toți cei veniți, acolo unde se Împart medalii poeților merituoși. Poeți care se Îmbrățișează unii pe alții, bucuroși că a mai trecut un an, bucuroși că se revăd sănătoși, că nimic rău nu li s-a Întîmplat În anul scurs de la ultima reuniune
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie, toți oamenii de război! 10. Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele în sulițe! Cel slab să zică: "Sunt tare!" 11. Grăbiți-vă și veniți, toate neamurile de primprejur, și strîngeți-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi. 12. Să se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de primprejur. 13. Puneți mîna pe secere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
și strîngeți-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi. 12. Să se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de primprejur. 13. Puneți mîna pe secere, căci secerișul este copt! Veniți și călcați cu picioarele, căci linurile sunt pline, și tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! 14. Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății. 15. Soarele și luna se întunecă, și stelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
chema? mi se pare, Henric al IV-lea), de a găti, duminica, o găină în oală, oamenii locului priveau, consternați, ca de un universal cataclism, către abnegația cu care soitarii cu fețe de plumb și alți slujitori ai democrației populare, venită, năprasnic, ca un crivăț, dinspre Răsărit, luptau, să modifice respectivele datini și năravuri. Nicanor mergea, seară de seară, la căminul cultural, pentru a asculta, în fum rece și rânced de tutun prost, pufăit cu râvnă, cuvântările ținute de tovarășul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de telefon x. „Alo, sunt locotenent Hrib.“ Asta era a patruș’ opta faptă... „Da“, zice. „Sunt în legătură cu anunțul din ziar, sunt tânăr căsătorit, proaspăt căsătorit. Am și eu nevoie de aur să-mi fac bijuterii, să-mi fac verighete.“ „Bun, veniți, Dinicu Golescu 37. O să v-așteptăm în fața blocului.“ M-așteaptă unul în fața blocului, am ajuns cu el sus. Sus - soția, Drăgilă Lucia. Fostă procuror la sectorul trei. Atunci, în timpul când eu am ucis-o, era juristconsult la Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>. Că nu știe femeia acie că este singur el Duca vodă. Iar Ducavodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar.” „ Acestea erau lacrimi de pocăință, venite, însă, prea târziu, dragule”. Caut să mai citesc ceva, dar simt că oboseala îmi dă târcoale. Îmi reazem fruntea în palmă... „Așa-i că ai cam obosit, fiule?” aud vocea bătrânului, cu inflexiuni părintești. Așa-i, părinte, dar nu mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vasul francez Vietnam? îl întrebă Tomoe pe hamalul care tocmai trecea pe lângă ei. Voia să fie sigură. Da, domnișoară. — A întârziat, nu? — Se pare că a durat mult controlul medical. Pe când se îndreptau spre grupul de oameni de la capătul cheiului, veniți să-i întâmpine pe noii sosiți, sunetul instrumentelor de suflat le-a trecut iar pe la urechi și când s-au apropiat, au constatat că era fanfara poliției - cu uniformele lor bleumarin cu șnururi albe la epoleți. Erau așezați pe două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase capul pe un hublou din margine. Pe chipul tuturor se citea o mare bucurie. Când vaporul atinse ușor debarcaderul, cei veniți să-i întâmpine pe pasageri au început să se agite. Doar glasul pescărușilor răsuna trist, ei continuându-și baletul deasupra bărcilor-pilot, de care nu mai era nevoie acum. — Heko-chan! Priviți! explodară asurzitor vocile unui grup de fete de lângă Takamori. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]