43,157 matches
-
de doi tineri prinși într-o domnișoaragoste adâncă și deznădăjduită, ținuți departe unul de altul de un personaj crud și rău. Sfântul Fără-Mațe stă de vorbă cu domnișoara Hapciu în salonul italian cu scaunele lui brodate și fâșii de mătase verde între ferestrele înalte cu geam oglindă: e locul în care se poate înfiripa o idilă. — M-am gândit să mă îndrăgostesc de Tovarășa Lătrău, zice Sfântul Fără-Mațe. Lângă ei, satârul e împlântat în masa lungă de lemn: stafia domnului Whittier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pieptul, celălalt îngenuchează, prinde manechinul de nas și-i suflă aer în gură. Manechinul e un model Betty Suflătoarea, doar cap si tors. Fără brațe sau picioare. Cu buze albastre de cauciuc. Cu ochii de plastic turnat, privind fix. Ochi verzi. Și totuși, cei care le produc, oricine-or fi, i-au lipit gene lungi. I-au lipit o perucă glamour, de femeie seducătoare din anii ’40, al cărei păr roșu e atât de mătăsos încât nici nu-l simți printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un obiectiv turistic. O Comoară Națională. Muzeul Nostru. Nu, compania de producție va trebui să reconstituie fiecare încăpere de aici pe platouri. Holul Ludovic al XV-lea de catifea albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nici un anunț în care se căutau experți în muniție, specialiști în stabilirea țintelor, cercetași de infanterie. Nimic care să plătească atât de bine pe cât aduna Flint, cu picioarele ieșindu-i din crăpătura laterală a unei rochii de seară din satin verde, cu degetele de la picioare prinse în ciorapi de plasă și ieșind prin sandale aurii. Flint se oprea între melodii și pumni doar atât cât să-și mai întindă niște fond de ten peste vânătăi, cu țigara având un inel roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dimensiuni foarte reduse (0,02-4 nm) sunt sensibile doar la radiațiile albastre și ultraviolete; pentru a fi sensibile la toate radiațiile spectrului vizibil, se introduc sensibilizatori speciali. Peliculele color conțin trei straturi cu emulsii fotografice, sensibile la radiațiile culorilor albastru, verde și roșu. Aceste straturi vor reacționa diferit pentru complementarele lor, imaginea negativă obținută conținând complementarele culorilor din imaginea dată de obiectiv. Caracteristicile principale ale peliculelor fotosensibile sunt: sensibilitatea la lumină, scara tonală, contrastul, granulația (figura 4.1) și, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Cele cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiații infraroșii (IR), radiații X și gama. În spectrul vizibil, radiațiile luminoase de diferite lungimi de undă sunt percepute drept culori diferite, după cum urmează: - violet și albastru: 400-500 nm; - verde și galben: 500-600 nm; - portocaliu și roșu: 600-700 nm. Lumina albă este obținută prin emisia - în proporții aproape egale - a tuturor radiațiilor spectrului vizibil. De asemenea, ea poate fi obținută prin amestectul aditiv în proporții egale al celor trei culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
500-600 nm; - portocaliu și roșu: 600-700 nm. Lumina albă este obținută prin emisia - în proporții aproape egale - a tuturor radiațiilor spectrului vizibil. De asemenea, ea poate fi obținută prin amestectul aditiv în proporții egale al celor trei culori secundare - roșu, verde, albastru (modul de culoare RGB). Caracteristicile dominante ale culorilor - nuanța (hue), ce reprezintă lungimea de undă a radiației respective; - saturația (saturation), care indică în ce măsură este conținută radiația de lungime de undă dată sau echivalența dintre o culoare și o nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pe care le poate afișa un pixel. Cu cât adâncimea de culoare este mai mare, cu atât imaginea poate descrie cu finețe gradațiile tonale și cromatice, iar calitatea tonurilor sau culorilor crește. Amestec aditiv al culorilor - amestecul culorilor primare roșu, verde și albastru. Din combinarea acestor culori în proporții egale rezultă lumina albă. Amestec substractiv - cele trei culori secundare substractive ale luminii sunt cian, magenta și galben. Din amestecul lor substractiv în proporții egale rezultă negrul (absența luminii). Aparat de mărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
la viața ta. Acum ți-a venit și ție rândul". Relația încordată și nefericită între cele două luă sfârșit în ziua în care Luana, la braț cu verișoara ei, se îndrepta spre casă. Își țineau ghiozdanele pe umăr și flecăreau verzi și uscate. În colțul străzii, "vrăjitoarea" dădu peste ele. Își înghițiră zâmbetele și o salutară politicos. Ce faci aici, Leon? Merg acasă. Femeia ridică o sprânceană. Ești prietenă cu ea, Emanuela? Desigur. E verișoara mea. Surprinsă, profesoara nu mai făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aprinde o țigară. În anonimatul locului ei, Luana putea să-l analizeze pe îndelete. Era înalt, suplu și îmbrăcat cu cele mai șic haine pe care le văzuse. Avea un chip de un exotism năucitor. Piele măslinie și catifelată, ochi verzi, cutremurător de frumoși, în colțul buzelor un zâmbet de copil alintat, o copie naturală și inconștientă a surâsului Elvis Presley. Luana înțelese de ce stârnise acest băiat o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări așa cum o făcuseră toate celelalte. Livianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări așa cum o făcuseră toate celelalte. Livianu, secondat îndeaproape de un alt băiat antrenat în a ține fetele la distanță de prietenul lui, n-a dansat. A fumat câteva țigări, rotindu-și ochii verzi prin toată sala. O fracțiune de secundă, privirea de smarald a căzut și asupra piticului blond, ghemuit pe locul în care fusese uitat. În noaptea aceea Luana a scris frenetic. Personajul avea un chip, iar scriitoarea sufletul marcat de puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
coti brusc și se trezi pe-o străduță îngustă, pe care n-o cunoștea. În spate, ca o obsesie, roțile celeilalte călcau pe urmele ei. În capătul străzii Luana frână brusc și întoarse bicicleta. Din față, călare pe o semicursieră verde, apropiindu-se cu o viteză năucitoare, venea Liviu Livianu. Evită în ultimul moment ciocnirea și eșuă, undeva, pe trotuar. Uluită, Luanei nu-i veni să creadă. El rezemă bicicleta de un gard și veni lângă ea. Se uită în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în dotare. Curajul și încrederea băiatului de a o purta pe bicicletă preț de zece kilometri până la destinație, fără a se plânge nici măcar o dată, au fost cel mai bun stimulent pentru buna dispoziție a Emei. Au cântat și-au povestit verzi și uscate până la prima oprire. S-au așezat în iarbă, privind cum soarele urcă tot mai sus pe cer, amenințând să-i topească, curând, fără milă. Din una în alta, Renar începu să povestească despre colegele lui de clasă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de mână. Fata se lipi de umărul lui și se lasă condusă prin negura deasă. Călcau, când și când, prin gropile de pe uliță, dezechilibrându-se și ciocnindu-se unul de celălalt. Mâna lui fermă încerca s-o susțină iar ochii verzi căutau zadarnic să întrevadă capcana următoare. Căldura mâinii care o susținea și apropierea tainică a trupului de băiat îi provocă o senzație necunoscută. La intrarea în ogradă, foșnetul lugubru al frunzelor de păpușoi îl făcu, chiar și pe Renar, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și poziționat direct pe umeri, ce o făcea să pară cocoșată, femeia se ridica pe vârfuri și încerca să le vorbească bărbaților direct sub nas. Privi la un moment dat în spate și Luana se cutremură. O săgetară doi ochi verzi ca de viperă, lungiți sub sprâncene creionate subțire, se întinse spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe o funcție de magazioner. Dispunea, acum, de mai mult timp liber, pe care și-l petrecea în exclusivitate înnebunind-o pe domnișoara cu expunerile detaliate ale vieții ei personale. Atât de amănunțite, că Luana roșea ori de câte ori femeia atingea subiectul "foaie verde lobodă", în traducere, piperatele amănunte legate de intimitatea activității ei sexuale, ținea, de fiecare dată, să precizeze -, numai cu bărbatul ei. Dar avea o prietenă care călca strâmb în mai multe rânduri și madam Cordel se arăta profund scandalizată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de rușine la muncă? Dacă "fetița" se "dădea" pe lângă ea, avea s-o învețe cum să revină pe drumul cel bun. Fugea repede și mai completa ceva în registre apoi se întorcea râzând, amintindu-și ultima peripeție din seria "foaie verde lobodă". Luana se consola în brațele lui Radu, în timp ce el făcea haz de necaz încercând s-o convingă să nu mai pună la suflet jignirile și ieșirile necontrolate ale Nuții pe care o cunoștea toată lumea și nimeni n-avea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aduce aproape, împreună. Împinsă de singurătate ieși în hol și căută dezorientată un pui de suflet care să-i țină companie. În biroul contabilitate buna dispoziție arunca, pe sub ușă, aburi de cafea. Cu tupeu, dădu buzna și începu să turuie verzi și uscate pentru a-și ascunde emoțiile. Oamenii amuțiră pe rând, se retraseră în birourile lor și Nuța Cordel rămase singură cu una din contabile. Îmbătată de aroma licorii, nu se mai putu abține și spuse: Doamnă scumpă și distinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
arăta ora șapte. Sări din pat și constată că dormise îmbrăcată. Își schimbă hainele, se spălă, își aranjă în grabă părul și porni spre ușă. Un nod i se puse în stomac, se repezi în baie și vomă un lichid verde, ce-i întoarse mațele pe dos, lăsându-i în gură un gust amar, de fiere. Luă un taxi și ajunse la serviciu cu picioarele tremurând. Era trecut de opt și Nuța Cordel nu pierdu ocazia s-o atenționeze că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fața. Ce mi-au auzit urechile? Te-a lăsat bărbatul. În sfârșit, s-a lămurit cine ești. Luana nu reuși să-și mai găsească echilibrul. I se înmuiară picioarele și se rezemă de perete. Nuța o țintuia cu privirea ei verde, de o răutate dementă. Știam că mai devreme sau mai târziu vei fi pedepsită pentru tot răul pe care mi l-ai făcut, pentru aroganța și superioritatea cu care m-ai tratat de când ai venit aici. Ah, Dumnezeu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de deosebit, nu semăna cu nici unul dintre cei cunoscuți de el până atunci, arăta ca o făptură Închipuită, scoasă din cine-știe-ce basm fantasmagoric, cu părul lui blond, nu foarte diferit de culoarea pielii, cu niște ochi cu nuanțe schimbătoare, uneori verzi, alteori cenușii, diafani, ca niște cristaluri care au prins viață, cu obrajii rozalii și cu un nas care, Într-un fel ciudat, de-a dreptul absurd, părea triunghiular. Erau trăsături ale cuiva născut Într-un climat rece, Adam știa asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
buzu nar și o cutie neîncepută de creioane colorate. I-au rupt cărțile și au făcut din ele avioane pe care le-au aruncat În aer ca pe niște săgețele. Adam privea cum bucățele din atlas zburau În jurul lui; harta verde și roz a Statelor Unite a plutit În cercuri ca Într-un vis, până când s-a lovit cu botul de tablă și a căzut. Albeața tundrei canadiene a ieșit pe geam Într-un zbor arcuit, În sus, spre lumina prăfoasă; iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai era și un băiețel care abia Începuse să meargă. Acela avea privirea fixă și nici nu clipea. Sătenii au văzut-o apucând pe potecile care duc spre dea luri, pe lângă lanurile de orez, care În anul acela fuseseră deosebit de verzi. Femeia avea să dispară Încă de a doua zi, iar numărul copiilor de la orfelinat crescuse cu doi. Asta-i tot ce știu. Adam a băgat de seamă că, În mod curios, se liniștise, iar capul Îi devenise limpede dintr odată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
găsea singur În zona docurilor, soarele se ridicase, iar el era Încălzit și obosit. Vasul 85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]