3,798 matches
-
dotat cu o putere supranaturală, ași fi putut să văd lumea cu ochii ei, până la sursa gândirii și a sentimentelor, n-ași fi descoperit nimic peste ceea ce exprima ea prin cuvinte și gesturi, surâs și ocheade, tăceri sau cascade de veselie. Vălurile care acopăr sufletul și pe care, dîndu-le la o parte (cum spune Tolstoi că procedează artiștii), am descoperi chiar sufletul, ea nu le avea. Însemna cumva acest lucru că era vulnerabilă? Vălurile protejează. Din povestirea ei de fostă studentă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise Suzy. Unele stau la zeci de kilometri de spital, se întorc acasă pe jos..." "Și acasă o iau de la cap", spusei posomorât, descoperind deodată în mine o îngrijorare sumbră în fața speciei care se mutila cu bună-știință și chiar cu veselie (acum mi se părea că toate fetele acelea, așteptând să le vie rândul, erau de fapt foarte vesele, deși nu erau). Bineînțeles că acolo în satul lor o iau de la cap, zise Suzy. Nu costă mult!" " Da, am văzut!... și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și apăsat cu prosopul, ca și când ași fi vrut să-mi șterg și din mine vreo rea prevestire, apoi intrai în odaie. "De ce rîzi?" o întrebai cu blândețe (să-i zicem, în realitate cu o dorință vie să-și justifice bine veselia). Dădu o filă înapoi și reciti un pasaj. Izbucni în râs. "Ți-am spus de la început, zise că ton humour est merveilleusement irrésistible." Da, așa era, dăduse peste un text încărcat de un sumbru sarcasm. Hm! Se putea și rîde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceea ce îl privea, sau cine știe? Dintre ei toți numai Tasia îmbătrînise. Tamara își pierduse orice fatalitate amândouă, nu se știe de ce, aveau trăsăturile adâncite, sumbre, sau mi se părea mie, cum le priveam cu un ochi străin? Desigur, fiindcă veselia Matildei nu alunga de pe chipul ei o strălucire pe stinse, dar fără bogăția de culori a unui amurg fastuos. Îmi aruncai privirea circular, să redescopăr subalternii marelui Vasile. Erau alții și nu avui nici o curiozitate să-i cunosc. În același
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deloc." "Cum adică?" Nu ți-a spus Tasia?" "Tasia mi-a spus niște baliverne, zisei, sper că nu tu ai pus-o?" Bineînțeles că nu, dar nu poți împiedica pe cineva să vorbească", zise ea cu o vioiciune și o veselie tristă, așa cum par unii oameni care vor să afecteze că nu li s-a întîmplat nimic ieșit din comun, deși li s-a întîmplat ceva foarte grav. Rămăsei tăcut. O fi picat Mircea și acum se întorc în orașul nostru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
facă comparații deplasate între ea și Matilda, totuși Matilda simțea că astfel de comparații i se impuneau în forul lui interior, prin tăceri prea lungi când ea îl îmbrățișa, prin visări învăluite în tristețe când se plimbau sau călătoreau împreună. Veselia, "firescul" ei parcă îl violentau, îi aminteau parcă prea brutal că ea, Matilda, exista, era vie și cu un mare apetit existențial, în timp ce Stela, o, da, nu mai era decât o simplă fotografie... Și atunci a început să se retragă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timp de oprit..." Imita pe cineva ridicând imperios tonul și eu îl recunoscui: era al meu. "Un taxi cu lanțuri m-a adus până aproape și zice "doamnă! mai departe eu nu merg! (și îl imită pe taximetrisl cu o veselie extremă, retezând cu mâinile orice posibilitate de contrazicere), chiar dacă vă dați jos și nu-mi plătiți cursa!" Înainte, Suzy, mi-am zis, nu te opri, că nu e timp de oprit..." O vorbărie în stilul ei de odinioară, dar era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prospețime a senzațiilor care parcă singură dă farmec tuturor excursiilor: ușoară exaltare, când totul ni se pare curat și sărbătoresc, vagă beție a spiritului, eliberat de orice preocupări practice care îl țin prizonier. Văzut din afară, excursionistul pare ridicol, prin veselia lui puțin zgomotoasă și puerilă, omului care nu cunoaște sau nu are timp să trăiască bucuria gratuită a mișcării... Eu eram unul din acești oameni... Acum însă descopeream că e minunat să lași totul acasă, să te gândești cu o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcând plugul, îmi spusei, și nu trebuia să cad, ci să mă aplec pe piciorul stâng și să fac cristiana. De acord, îmi spusei cu voce tare, conștient că vorbesc singur în mijlocul naturii și (ceea ce stârni în mine o mare veselie) cu certitudinea că învățasem totuși ceva, înainte, brav soldat!..." Căzui de cel puțin trei ori până ce reînvățai fiecare figură, pe care, știind-o în teorie, o uitam îndată ce schiurile începeau să-mi trepideze sub tălpi. Dar unde dispăruse Suzy? Între
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
picioarele răsucite în aer (lipsa de performanță e de preferat ridicolului), era vorba ca astă-toamnă să reintri la facultate! O imensă eclipsă a conștiinței m-a făcut să uit lucrul ăsta atât de important pentru tine!" Ea râse cu o veselie mare: "Ei! eclipsa asta de conștiință am avut-o și eu! Când mi-am adus aminte era prea tîrziu!" "Adică?" " Adică am uitat că molia (știi cine, șeful cadrelor) mi-a lăsat un dosar intact, și când am revenit, am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un brad și n-o să moară, sau o să cadă adânc în zăpadă și să scape astfel... Iar dacă o să-l mănânce lupii, cu atât mat bine, pe mulți turiști îi mănâncă din cine știe ce pricini, lupii, mai gândii eu cu stranie veselie, ca de o glumă atât de reușită, încît nu-mi dădui seama cât îmi era de rău... Mă întinsei lat pe podea. Gâfâiam foarte tare, inima îmi intra parcă în gât, mă sufocam... Dar nu plesnii, cum credeam, îmi revenii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
direct în ochii mei și cu o intensă lumină care cerea protecție. Și atunci ea repetă ceea ce îmi spusese mai înainte: "Iubitul meu, sîntem legați pe viață, orice ni s-ar întîmpla...". Coborârăm la masă și puturăm fi senini în mijlocul veseliei generale. Suzy chiar putu să surâdă de câteva ori, când înțelegea, vag, că s-a spus o anecdotă reușită. Fiindcă nici ea, nici eu nu înțelegeam nimic din ceea ce se spunea. Auzeam cuvintele, dar sensul aluneca pe lângă noi, deveneam, fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă facă să pierd contactul, sau controlul aparatului. Nu, mai bine să fim precauți: naveta aceasta nu trebuie să aibă soarta celorlalte. Ripley se uită la ceas. ― Timpul ne presează. Hai! ― Înțeles. Pe curând. Salutul lui era plin de o veselie contrafăcută. Special pentru ei. Ripley nu avea nici un motiv să se simtă emoționată. Era doar o ființă sintetică, o mașină. Ea se întoarse când Vasquez acoperi deschizătura cu o placă de metal pe care se apucă numaidecât s-o sudeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sub privirile colegei de cameră sau ale papagalului Coco, pe care Felicia îl primise din Obor și îl căra cu ea peste tot, inclusiv la Constanța (în România, toți papagalii se cheamă Coco sau Cocuța și sunt transportați într-o veselie dintr-o parte într-alta, în cuști și cu un prosop deasupra). Când rămâneam singuri, ne împărțeam corpurile calm și echilibrat, fără să coborâm mai jos de buric. Teritoriile închise de capse și curele deveneau brusc indisponibile, degetele nu primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
surprindă privirea. N-aveam nimic de-ascuns. „La Mihnea, la secția unu de poliție, acasă, aici.“, am zis, dintr-o suflare. „Unde-i Mihnea? Și ce-ai căutat la secție, ți-ai schimbat buletinul, sau ce?“ Încerca să-și păstreze veselia, dar vocea suna altfel. Știam că-i pasă, că sufletul nu era încă mort, ca al meu sau ca naturile din tablourile pe care le restaura. De-aia o și iubeam: îmi venea să-i sar în brațe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cum vă sare gândul la femei. Reviste, ziare, filme, povești: orice, numai să fie cu femei. Tu ești mai rău decât toți: nu ți-ajunge una, te gândești la o mie!“ „Niște mitocani!“, am insistat, ferindu-mi tristețea sub straturile veseliei. „Iritanți, dar necesari.“ „Ne-am lipsi liniștit de voi: n-am mai avea motive de competiție, și nici de ranchiună; ne-ar dispărea și gelozia, cu care ne chinuim atâta, din cauza voastră, bineînțeles. Societatea perfectă, ce mai.“ „Matriarhatul cucoanelor reunite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și scăunele chiar pe scenă, să fie mai aproape de actori. Înnebuneam. Nu puteai să miști în front, era prăpăd dacă te simțeau figuranții. După trei sferturi de oră, îți lua foc fundul. Mă foiam discret, invizibil. Actorii tropoteau într-o veselie, ridicând praful de pe scânduri; balerinilor li se murdăreau ciorapii. Lumea privea respectuos, cu ochii cât cepele; unul nu mișca un deget. Mie îmi venea să întind mâna și să-l trag pe erou de cămașă, chiar când trecea pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
terenul a fost parcelat, iar în 1828 s-a ridicat pe el casa contesei Thurn, în interiorul căreia a fost deschis hotelul Am Schottenpoint. Cine l-a construit și ce legătură aveau scoțienii cu irlandezii (cu care fuseseră confundați într-o veselie)? Mister...“ „Bla-bla-bla...“, mi-a tăiat-o Mihnea. „Unde mâncăm?“ „La orice cafenea. Alegem una aproape, chiar peste drum sunt vreo trei. Dacă vreți, vă spun și cum a ajuns cafeaua la ei, e-o poveste lungă...“ „Altădată!“, a căscat Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
această cauză, necesită obligatoriu combinarea cu O2 40-50%, 3-5 litri/minut timp de 3-5 minute, în pre- și postanestezia cu N2O! Acțiunea “toxică” asupra SNC este de tip narcotic, în cantități mici determinând bună dispoziție, cu ușoară senzație de “beție”, veselie (de unde numele de gaz ilariant). Protoxidul de azot este un agonist parțial al receptorilor opoizi. Metoda inhalosedării presupune administrarea de protoxid de azot (N2O) amestecat cu oxigen prin intermediul unei măști conectate la un aparat și fixată etanș la nivelul nasului
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
celălalt, el, valetul, nu va trebui cumva să dea socoteală? — Și totuși ar trebui să poftiți în anticameră, spuse el cât putu de stăruitor. — Păi, dacă aș fi stat acolo, nu ți-aș fi explicat toate acestea, remarcă prințul cu veselie, și deci încă ai mai fi fost îngrijorat din pricina pelerinei mele și a boccelei. Acum, zic eu, poate că nici nu mai are rost să-l aștepți pe secretar, ai putea să mă anunți și singur. Pe un vizitator ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de vreo legătură de rudenie între noi, deși aceasta ar fi fost, firește, foarte măgulitoare pentru mine, rezultă că... — Rezultă că ar trebui să mă ridic și să plec? întrebă prințul, ridicându-se puțin de pe scaun și râzând chiar cu veselie, în pofida circumstanțelor evident dificile în care se afla. Ei bine, generale, jur că, deși practic nu cunosc deloc obiceiurile de aici, deși nu știu deloc felul de viață al oamenilor de aici, exact așa mi-am închipuit că va ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa mi s-a părut. — Și vi se mai pare? — Și... mi se mai pare, răspunse prințul continuând s-o privească pe Aglaia cu același zâmbet blând și chiar sfios, însă imediat izbucni iarăși în râs și o privi cu veselie. Câtă modestie! spuse Aglaia, aproape iritată. — Iar dumneavoastră sunteți foarte curajoasă, râdeți, însă pe mine povestirea lui m-a impresionat atât de mult, încât pe urmă am visat-o, chiar aceste cinci minute le-am visat. Le măsură încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu mare plăcere. Dumneavoastră, Adelaida Ivanovna, aveți fața fericită, cea mai simpatică din toate trei. Pe lângă asta, sunteți foarte frumoasă, se uită omul la dumneavoastră și își zice: „Are chipul unei surioare bune“. Pe ceilalți îi tratați cu simplitate și veselie, însă vă pricepeți și inima s-o ghiciți de îndată. Așa cred că e fața dumneavoastră. Alexandra Ivanovna, fața vă e și ea minunată și foarte drăguță, dar, poate, aveți o tristețe tăinuită; fără nici o îndoială, sufletul vă e nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ziceți, se poate trăi când te cheamă Ferdâșcenko? — De ce nu? — La revedere. Și porni spre ușă. Mai târziu prințul avea să afle că acest domn, parcă din obligație, își asumase rolul de a-i uimi pe toți cu originalitatea și veselia lui, care totuși nu-i reușeau niciodată. Unora le făcea chiar o impresie neplăcută, lucru pe care-l regreta sincer, dar nu renunța totuși la rol. În ușă reuși să aibă parcă un pic de succes; lăsând să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-mă, te rog... Pierdut de tot, Ganea i-o prezentă mai întâi Variei și amândouă femeile, înainte de a-și întinde mâna, făcură un ciudat schimb de priviri. Ce-i drept, Nastasia Filippovna râdea și se ascundea îndărătul unei măști de veselie; însă Varia nu voia să se prefacă și o fixa cu o privire încruntată; pe chipul ei nu se arăta nici măcar umbra zâmbetului pe care îl impunea simpla politețe. Ganea încremenise; nu mai avea nici rost, nici timp s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]