6,587 matches
-
miresme Am ajuns pe-al apei lac Și-n cruzi nuferi așternută M-am lăsat peste-al lui veac. Ce plăcut simțeam vioara Peste sufletu-mi de nufăr Căci arcușul mângâind Îmi cânta ca să nu sufăr. Și pe valsul din vioară Cu-al său gust de altădată Am ajuns pe un ocean Ce-avea apa parfumată. Pe-un apus de soare roșu Ce era numai al meu În ocean curgeam culoare Stoarsă dintr-un curcubeu. Și spre zorii albi din noapte
ÎNCĂ POT VISA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378477_a_379806]
-
al meu În ocean curgeam culoare Stoarsă dintr-un curcubeu. Și spre zorii albi din noapte Cu apusul m-am prelins, Însă făr' de-a mea privire Pentru c-am lasat-o în vis. Și pe-un fir curs din vioară Ce m-a prins în mreaja lui Am pătruns într-o poveste Doar a mea și-a nimănui. Referință Bibliografică: ÎNCĂ POT VISA / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1961, Anul VI, 14 mai 2016. Drepturi de Autor
ÎNCĂ POT VISA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378477_a_379806]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > BIANCA MARCOVICI - FILE DE JURNAL (2) REBELA Autor: Bianca Marcovici Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Dintr-o dată a trebuit să-mi amintesc de unul din profesorii mei de vioară, Vladimir Beiu. Am primit un e-mail de la cineva care citise dosarul de securitate al tatălui său. Îmi scrie că-și scriau scrisori tandre și că ar vrea să știe mai mult de tatăl ei și de domnul Beiu, după cum a
FILE DE JURNAL (2) REBELA de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378485_a_379814]
-
după cum a citit: „ a fost general de armată și au stat împreună în închisoare.” *** Nu știu dacă-mi amintesc de copilărie, după atâția ani! Încep să-mi înțeleg copilăria traumatizantă, sub un alt aspect, pe care atunci nu-l știam. Vioara mea de o pătrime mă aștepta pe pat. Mama o împrumutase de la biblioteca Liceului de muzică și artă plastică, „Octav Băncilă”. Reușisem la selecția copiilor pentru clasa întâi. Mă aștepta repartiția la un profesor de vioară. Întâlnirea a fost programată
FILE DE JURNAL (2) REBELA de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378485_a_379814]
-
atunci nu-l știam. Vioara mea de o pătrime mă aștepta pe pat. Mama o împrumutase de la biblioteca Liceului de muzică și artă plastică, „Octav Băncilă”. Reușisem la selecția copiilor pentru clasa întâi. Mă aștepta repartiția la un profesor de vioară. Întâlnirea a fost programată cu toată clasa. Am aștept câteva ore până a apărut. Mi s-a părut bătrân, dar poate era tânăr... Nu mi-a pus imediat vioara în mână, era rând mare până ce m-a luat în seamă
FILE DE JURNAL (2) REBELA de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378485_a_379814]
-
copiilor pentru clasa întâi. Mă aștepta repartiția la un profesor de vioară. Întâlnirea a fost programată cu toată clasa. Am aștept câteva ore până a apărut. Mi s-a părut bătrân, dar poate era tânăr... Nu mi-a pus imediat vioara în mână, era rând mare până ce m-a luat în seamă. - Deocamdată mișcări de arcuș, zice profesorul, să-i simțiți greutatea, să vă cățărați pe el ca o pisică, dar numai cu degetele. Bineînțeles că atingeam părul de cal și
FILE DE JURNAL (2) REBELA de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378485_a_379814]
-
bruște îmi apar acum în fața ochilor ca un evantai al neindulgenței față de mine, lucruri care, mai târziu m-au influențat mult... să devin o rebelă. Îmi amintesc că nu ne cânta la exemplificări. Mă întrebam de ce nu pune mâna pe vioară? Acum, după ani înțeleg! Generalul de armată detașat să fie profesor de vioară? Ciudat, cred că era profesor sau poate dirijor de fanfară, doar se pricepea! Dacă aș fi știut i-aș fi înțeles reacțiile bizare. Prin clasa a cincea
FILE DE JURNAL (2) REBELA de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378485_a_379814]
-
lucruri care, mai târziu m-au influențat mult... să devin o rebelă. Îmi amintesc că nu ne cânta la exemplificări. Mă întrebam de ce nu pune mâna pe vioară? Acum, după ani înțeleg! Generalul de armată detașat să fie profesor de vioară? Ciudat, cred că era profesor sau poate dirijor de fanfară, doar se pricepea! Dacă aș fi știut i-aș fi înțeles reacțiile bizare. Prin clasa a cincea sau a șasea, am auzit de la părinți că profesorul meu e bolnav. Mai
FILE DE JURNAL (2) REBELA de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378485_a_379814]
-
am măritat pe la 19 ani din dragoste. Soțul meu devenise "profesorul meu cel tandru". Totul se trăgea de la „generalul meu” refuzat de mine, care, la cererea părinților mei a fost pus să discute cu mine să rămân la Liceul de vioară pentru că sunt foarte talentată. Cântasem Concertul de Max Bruch... Aplauzele m-au făcut să mă simt vedetă. Da, l-am refuzat pe profesorul Vladimir Beiu. Toți înlocuitorii lui, ca profesori, nu au reușit nici ei să mă convingă să rămân
FILE DE JURNAL (2) REBELA de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378485_a_379814]
-
abandonat în anii copilăriei. Să sufere că a investit degeaba, suflet și muncă, acel domn Vladimir Beiu, venit de la București cu dosarul plin! În fapt nu-mi închipuiam că mă pedepsesc pe mine! *** Am continuat la o altă școală de vioară, încă 5 ani. Acolo mi-am făcut de cap și am studiat ce am dorit! Eram cea mai bine cotată din clasă.Copilul precoce și-a dat drumul în lume. Concertul pentru vioară de Felix Mendelssohn-Bartholdy interpretat la filarmonica ieșeană
FILE DE JURNAL (2) REBELA de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378485_a_379814]
-
Am continuat la o altă școală de vioară, încă 5 ani. Acolo mi-am făcut de cap și am studiat ce am dorit! Eram cea mai bine cotată din clasă.Copilul precoce și-a dat drumul în lume. Concertul pentru vioară de Felix Mendelssohn-Bartholdy interpretat la filarmonica ieșeană a dat chix! Emotiva din mine A REFUZAT SĂ SE SUPUNĂ PÂNĂ LA CAPĂT. Mai târziu, alții au vrut să-mi dicteze „ce și cum”... Manipulări de tot felul! Nu servesc, mi-am zis
FILE DE JURNAL (2) REBELA de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378485_a_379814]
-
LUI S-A STINS UN SOARE ....................... Cel mai puternic a durut-o -Și povestește cu mâhnire- Că Eminescu n-a văzut-o, Dar a pictat-o-n nemurire. DOR NEÎMPLINIT ..................... Și azi mai cânta un ,,Crai Nou” Balada lui pentru vioară, Iar muzica-i și-al său ecou Vibrează în întreaga țara. CIPRIAN PORUMBESCU ..................... Mai moare câte-o căprioară, Cu fiecare vers citit Și lacrima-mi, încet, coboară Pentru poetul meu iubit. TRAMVAIUL LUI LABIȘ Celor ce din pământ fac pâine
O CRONICĂ MINUȚIOASĂ DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378522_a_379851]
-
Poezie > Afectiune > TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Zăpezile suflă pe sub așchii de suflet mușcând din opaițul vieții lumina, pomeții și-apleacă demnitatea-ntr-un urlet; viori fără aripi oblojindu-și surdina. Îngheață uitarea prinsă-n barbă de vremuri, prin fildeșul ros trec poieni de siberii, o limbă de foc mai clipește când tremuri grumaz fără lanțuri prins pe șaua durerii. Trosnește a iarnă pe sub pături de
TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378531_a_379860]
-
de dor, înfășurați în șal de umbră și văl de chihlimbar... ABIA AZI AM ÎNȚELES Abia azi am înțeles de ce m-am răzbunat pe flori. Se trezesc iar fluturi cu mătăsoase-nfățișări si doar timpul se aude respirând o mângâiere. Vioara-i un Stradivarius Veneam cântând cu mari buchete-n brațe: flori de măr flori de apă flori de nea Dar tu ai râs de gestul meu. M-am răzbunat atunci pe flori iar tu te plimbi prin viața mea prădând
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
Ateneul Român. • Compozitorul Henry Mălineanu s-a născut în București în 1920 și s-a stins din viață în noiembrie 2000. A urmat în paralel cu liceul și cursurile Conservatorului Regal de Muzică sub îndrumarea marilor profesori Cecilia Nitzulescu - Lupu (vioară), Ion Nonna -Otescu (armonie), Mihail Andricu (muzică de cameră). A înființat la numai 16 ani propria formație de jazz numită mai întâi „Tango", apoi „Metropol". Galerie foto: http://www.henrymalineanu.ro/amintiri/fotografii/index.html Galerie video: http://www.henrymalineanu
FUNDAŢIA HENRY MĂLINEANU, LANSARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378865_a_380194]
-
mă revărs... zâmbind în poezie! Umplând o partitură de culori Căci sufletul mi-o-ntreagă simfonie Cu note dulci ce nasc în zbor fiori! Și te iubesc în Re, și-n Si bemol, În Fa diez și-n plânsul de vioară, Când treci prin gând, cu pasul tău domol În mine cerul îngerii-și coboară! de Gabriela Mimi Boroianu 24.05.2016 Referință Bibliografică: Cu pas domol / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai
CU PAS DOMOL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378938_a_380267]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > IRINA LUCIA MIHALCA - CÂNTUL (POEME) Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii, cum plânge râul ce-și poartă
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se-aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge ușor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii, cum plânge râul ce-și poartă florile durerii, cum plânge salcia albastră la mal, cum plânge, în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
florile durerii, cum plânge salcia albastră la mal, cum plânge, în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. O, vioară! Inimă rănită de tăișul pumnalelor, Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! SUNETUL UNIC În vârtejul vieții, amestecul straniu de bine și rău, aparent deșart, doar Absolutul este deplin, eliberându-se. Pe pereții templului dansează spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
mal, cum plânge, în liniștea rotundă a nopții, cântecul roșu al păsării captivă între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deșertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. O, vioară! Inimă rănită de tăișul pumnalelor, Cântă vioară, cântă-ți tânguirea inimii! SUNETUL UNIC În vârtejul vieții, amestecul straniu de bine și rău, aparent deșart, doar Absolutul este deplin, eliberându-se. Pe pereții templului dansează spectre terifiante, ridic felinarul, în adierea vântului, doar umbrele goale. Continui să merg
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Acasa > Poezie > Imagini > POEZII, DE ION SORESCU Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Balada lui Ciprian La Ștupca plânge o vioară Cu toate dorurile lumii, Ce curg în sfâșierea strunii Într-un amurg plăpând de vară. Se sparge cerul în petale De liliac și iasomie, Cu mângâieri de păpădie Din sufletul strivit de jale. În Obcinele Bucovine Coboară carele-ncărcate Cu
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
Cu mângâieri de păpădie Din sufletul strivit de jale. În Obcinele Bucovine Coboară carele-ncărcate Cu spicele înmiresmate De aburi aromind a pâine. Natura toată se-nfioară De sufletul ce-și stinge dorul, Ce-n limpezime ca izvorul Se răstignește pe vioară. Prin iarbă gâzele se sting Grăbite toate să asculte, Aroma lacrimilor sfinte Prin Obcinele în amurg. Amintire Îți las trei trandafiri la geam, Ín casă e lumină și e foc. Se-mprăștie prin noapte o clapă de pian Și curge
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
locuiește în călătoria noastră chiar așa în brațele tale osânda e artă”- dragostea de duminică Și titlurile curg metaforic: în ochii păsărilor de iarbă, perdelele soarelui, pe sub felinare trec nopți cu rochii frumoase, sângele nostru în toți macii, regate înmărmurite, vioară criptată, albastru-diez. Dacă aș folosi o comparație stilistică pentru versul Ginei Zaharia, aș încadra-o alături de Picasso în pictură, pentru că și poezia sa, precum pânzele maestrului, rupe convenții, rupe încadrări contemporane ale postmodernismului și post postmodernismului actual și îi urmărește
GINA ZAHARIA- METAFORA ABSTRACTULUI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379117_a_380446]