8,047 matches
-
ești speriat praștie, iar eu cred că stai cum nu se poate mai prost cu Jack. Stai să ghicesc: ai făcut ceva nasol, care o să-l supere pe Jack, te-ai speriat și-ai crezut că poți să te dai viteaz. Aveai nevoie de loz și-ai dat lovitura la Sun-Fax. Corect? Acum Scoppettone transpira din greu - îi curgeau broboane de sudoare pe față. Upshaw spuse: Știi ce altceva mai cred eu? O singură ciupeală n-ar fi fost de-ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ce mîncau din pîinea ta ți-au întins curse pe care nu le-ai băgat de seamă! 8. Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înțelepți din Edom, și priceperea din muntele lui Esau? 9. Vitejii tăi, Temane, se vor spăimînta, pentru ca toți cei din muntele lui Esau, să piară în măcel. 10. Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de rușine, și vei fi nimicit cu desăvîrșire pentru totdeauna. 11. Căci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
David, de Samuel și de prooroci! 33. Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor, 34. au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul săbiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe. 35. Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, și au fost chinuiți. 36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
cu ifose de mușchetar; la fiecare prilej, culoare care a stârnit multe discuții între noi și elevii altor licee, pe care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben... dovlecari; Matei Basarab, alb... lăptari; Șincai, verde ca prazul... Singură culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru că se apropia întrucîtva de a noastră, fără să o întreacă însă; într-adevăr, ce culoare este mai frumoasă ca
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nefericita inspirație de a se aventura pe lac, se dădeau chiar serioase lupte navale. Îi găseam intrusului pricină din te miri ce. Țin minte că odată ne-am întîlnit pe lac cu doi "dovlecari", adică doi elevi de la liceul Mihai Viteazul. ― Ce caută, mă, ăștia în împărăția noastră? ― Ce caută vor găsi! rosti Ionaș Moscu sentențios și se pregăti să-i înfrunte: Ia ascultați, măi "dovlecarilor", voi nu știți că pe lacul ăsta cresc nuferi, nu dovleci? Ce-i cu voi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
voi n-aveți nici un rost aici și vă rog s-o ștergeți cât mai repede! Frumos vă stă să chiuliți, mă, amărîților? Am să vă iau numărul și să vă reclam lui Balaurul (Balaurul era Ion Roman, directorul de la Mihai Viteazul.) ― Iete, mă, ce deștepți! Voi să ne reclamați lu' Balauru, că am chiulit?! Da' voi ce cusur aveți? Parcă noi nu putem să vă dăm pe mâna lu' Barbă! Dar n-apucă să termine vorba, că un val de apa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și săpăturile se făcuseră sub neîntrerupta lui supraveghere. Mormântul lui Basarab era lângă un stâlp pe care se aflau picturi măiestrit realizate și suprapuse, datorită cărora savantul român făcuse însemnata descoperire. Sub un cristal gros se vedea acela care fususe viteazul stăpânitor ai Țării Românești. Hainele, ca prin minune, îi erau neatinse de vreme. Avea o tunică roșie ca vișina putredă și era încins cu un cordon de aur, cu catarame, reprezentând un castel medieval. Părul, barba și mustățile se conservaseră
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe Alexandru, fiindcă Alexandru era vesel și cu simțul replicii, dar, și mai mult, fiindcă prezența lui lumina și mai mult chipul lui Cosmin. Cu fiul său alături era mai Întreg. - Bine ai venit, Alexandru... spuse Erina, Îmbrățișându-l. Micul viteaz... Sper că tatăl tău n-a avut nechibzuința de a te lăsa să lupți. - El, nu, spuse Alexandru. Dar spătarul Albu, da. Am participat la o șarjă absolut extraordinară, aproape de Dunăre... - Cu spătarul Albu o sa am eu o vorbă... mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avut nechibzuința de a te lăsa să lupți. - El, nu, spuse Alexandru. Dar spătarul Albu, da. Am participat la o șarjă absolut extraordinară, aproape de Dunăre... - Cu spătarul Albu o sa am eu o vorbă... mormăi Oană, pe jumătate Încruntat. - Cei doi viteji ai familei pot urca singuri scările, Întrebă Erina, sau trebuie să-i car În spate? Cosmin și Alexandru zâmbiră, Începând să urce. - Să fi văzut, Erina, continuă Alexandru, peste două mii de turci Încercând să scape spre Dunăre, și noi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
otomani sunt mișcări? - Nu, măria ta. În ținuturile Persiei, Uzun Hassan nu mai are forță să atace imperiul, mai ales după alianța cu Hanul Crimeii. - Hoarda de Aur? - Hoarda de Aur așteaptă. Nu are nici un tratat cu Înalta Poartă. - Bine, vitejilor. Mi-ați adus vești pe care le vom analiza cât mai repede. - Ar mai fi ceva, măria ta... spuse Neculai. - Ascult. - Cred că e o trădare În apropierea măriei tale... Cei de la masă tresăriră, Încordați. - Spionajul turcesc află pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama mi-ar stăpâni sufletul. Nicidecum. Sunt mândru că mă aflu aici, acum, sub flamura celui mai viteaz și mai Înțelept voievod pe care această țară l-a avut vreodată. Îl am aproape pe tatăl meu, care nu s-a Însănătoșit de tot și nu poate lupta așa cum a făcut-o până acum. O am aproape și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se auzi un tropot ușor. Comisul Jurj Întoarse privirile, uimit. - Măria ta... Călăreții Întoarseră și ei capetele. Într-adevăr, Ștefan plecase de la postul de comandă din centrul oștirii și venise printre ei. În jurul lui se vedeau mantiile albe ale Apărătorilor. - Vitejilor... spuse Ștefan, fără să ridice vocea, ca și cum ar fi vorbit cu un prieten aflat lângă el. Tropotele spahiilor se apropiau. Arcașii Își lansaseră deja primele săgeți. Se auzeau cai prăbușindu-se, gemetele răniților, ordinele guturale ale căpeteniilor. - Voi sunteți vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
stăpânești nici Timpul și nici legile invizibile ale lumii? Te-ai gândit că aici, În pădurea asta fără nume, s-ar putea să fii Înfrânt? - Înfrânt? ridică tonul sultanul, disprețuitor. Cu două sute de mii de oameni În spatele meu, cei mai viteji din Asia și Europa? - Mă aflu lângă tine, Mahomed. De mult timp. Mai ești În viață pentru că eu vreau să fii În viață. Cei două sute de mii de oameni ai tăi nu există. Te puteam ucide În două sute de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și crâmlene pentru ca să aducă de acolo hrană la zecile de mii de ostași. Dar o strașnică furtună de august le zdugui ca un cutremur și deschise adâncurile tulburate pentru veșnica odihnă a corăbierilor sultanului. Tot mai mult erau răzbunați morții viteji de la Valea Albă.” (N.Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare, Editura pentru literatură, București, 166, p. 149) Mai multe subiecte se desfășoară, precum pânzele unor ape freatice, dedesubtul vieții frământate a familiei Oană. Unul din ele este plasarea Moldovei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a vindecat l-nu lăsat liber. - Prea multă lume te amărăște!. . . Liber?. Pentru care treburi?. Se vede că ticul lui 1-a slujit. Or fi crezut nemții că io face cu ochiul stâng, cum credem noi femeile. Lică! Lică! Ești viteaz numai în mahalale!... Nici pentru armată nu mai sunt buni bărbații ăștia! Lina se roși iar. Cum avea fața plină de vinișoare aparente, când se roșea o acoperea cu mici serpentine vinete, grozav de urâte. Mini simți deodată o plictiseală
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pînă nu vine ea. 6. Ce se vede suindu-se din pustie, ca niște stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămîie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? 7. Iată, este patașca lui Solomon, cu șaizeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel. 8. Toți sunt înarmați cu săbii, și toți sunt deprinși la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopții. 9. Împăratul Solomon și-a făcut această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
se vede suindu-se din pustie, ca niște stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămîie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? 7. Iată, este patașca lui Solomon, cu șaizeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel. 8. Toți sunt înarmați cu săbii, și toți sunt deprinși la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopții. 9. Împăratul Solomon și-a făcut această patașcă din lemn din Liban. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
gura ta este drăguță; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub măhrama ta. 4. Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji. 5. Amîndouă țîțele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc între crini. 6. Pînă se răcorește ziua, și pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
întoarce fapta voastră asupra capului vostru. 8. Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii și fiicele voastre, și ei îi vor vinde Sabeenilor, un neam depărtat; căci Domnul a vorbit. 9. Vestiți aceste lucruri printre neamuri: pregătiți războiul! Treziți pe viteji! Să se apropie și să se suie, toți oamenii de război! 10. Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele în sulițe! Cel slab să zică: "Sunt tare!" 11. Grăbiți-vă și veniți, toate neamurile de primprejur, și strîngeți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
să se suie, toți oamenii de război! 10. Fiarele plugurilor voastre prefaceți-le în săbii, și cosoarele în sulițe! Cel slab să zică: "Sunt tare!" 11. Grăbiți-vă și veniți, toate neamurile de primprejur, și strîngeți-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi. 12. Să se scoale neamurile, și să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi ședea să judec toate neamurile de primprejur. 13. Puneți mîna pe secere, căci secerișul este copt! Veniți și călcați cu picioarele, căci linurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
proorocilor le-ați poruncit: "Nu proorociți!" 13. Iată, vă voi stropși cum stropșește pămîntul carul încărcat cu snopi, 14. așa că cel iute nu va putea să fugă, iar cel tare nu se va putea sluji de tăria lui, și omul viteaz nu-și va scăpa viața. 15. Cel ce mînuiește arcul nu va putea să țină piept, cel iute de picioare nu va scăpa, și călărețul nu-și va scăpa viața; 16. iar cel mai inimos dintre războinici, va fugi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
mori înainte de vreme? 18. Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea. 19. Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare decît zece viteji, care sunt într-o cetate. 20. Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. 21. Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuința morților, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune! 11. Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuți aleargă, că nu cei viteji cîștigă războiul, că nu cei înțelepți cîștigă pîinea, nici cei pricepuți bogăția, nici cei învățați bunăvoința, ci toate atîrnă de vreme și de împrejurări. 12. Căci omul nu-și cunoaște nici măcar ceasul, întocmai ca peștii prinși în mreaja nimicitoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
visătorii ce vin din "Hercinici", au frați, au surori și bunici și-n fața lor vreau să mă-nchin, ai trecut vreodată pe aici, străinule, prin Munții Măcin ? freamătul lor altfel te cheamă, ochii prin el căutându-l, semeț, bătrân, viteaz, unind faimă cu faimă, pe vodă, pe Mircea Românul, știi câte hoarde-au privit înspre mare lovind zâmbete, călcând vis după vis ? o, Dobroge, pământ din care renaște eterna cetate Tomis, în seri de foc, de primăvară pe brațe, pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Întărește-ți coapsele! Adună-ți toată puterea!... 2. Căci Domnul așează iarăși slava lui Iacov și o face iarăși ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că l-au jefuit jefuitorii și le-au stricat butucii de vie... 3. Scuturile vitejilor săi sunt roșii, războinicii sunt îmbrăcați cu purpură; fulgeră carăle de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, și sulițele se învîrtesc. 4. Duruiesc carăle pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sunt niște făclii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]