4,110 matches
-
pază. Cu măiestrie atrăgea fete și le instruia în cultul lor. Găsind-o într-o zi pe Euridice, nutrea spre ea o poftă perversă. Cu dragoste primejdioasă, destrăbălată, o antrena pe fată în cultul bacantelor, într-o credință adversă. În timpul vrăjilor nocturne, cu făgăduieli seducătoare, o amețea pe fată. Atras de presimțiri nefaste, în valea Hecatei mergeam prin misterioasele ierburi înalte. Roată-înprejur doar păduri întunecate, cutreierate de bacante. Suflarea caldă a dorinței, își adia parfumul în eter. Misterioase suspine stranii, cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
soție. În spaima ei ținându-mă îmbrățișat cu foc. Cu-n gest de groază îmi arăta peștera, plângând. M-am apropiat și am văzut-o pe Angloanice șezând pe loc, lângă ea statuia Hecatei cu aer galben, plăpând. Cuvinte de vrajă murmura, învârtind vârtelnița vrăjită cu ochii ațintiți în gol, devorându-și prada. Statuia și vârtelnița le-am sfărmat cu mânie înzecită, ca pedeapsă i-am poruncit să înceteze șarada. Euridice locuia în apropierea templului jupiterian, când o bacantă îi oferi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
este a infernului, și lucrează cu Satana, stăpân al împărăției întunericului. Eu lucrez în numele Domnului și niciodată în numele Satanei. -Promite-mi-continuă Daniel, că din ce ai să vezi, nimic nu vei atinge, să nu vorbești, să fii numai ochi. De nu vraja se stinge. -Promit să fac ce-mi spui-preciză Robert. -De vei asculta va fi a ta, legat de ea pentru vecie, nu căuta să te lovească năpasta în scurta ta ucenicie. Daniel începu să facă mișcări misterioase cu bagheta de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
uluit. -Este Roberta-este Roberta. -repeta în neștire întinzând mâinele spre holograma de pe tavan. Fantasma se topi pe dată, himeră a scumpei năluciri. -Ce-ai făcut scump prieten-se supără Daniel. Etern te vor bântui himerele iubirii. -Mă iartă c-am rupt vraja iubite prieten Daniel. Satana mi-a întins mreaja, ispitidu-mă. -Amice acesta ți-i norocul, nu judeca prea aspru, poți declanșa urgii. -Iubite Daniel ia seama. Mereu voi fi cu tine. În tolbă tu ai arma și la destine frâie. Robert
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
În secolul XX noi ne-am îndreptat mai atent privirea spre societate, această zeiță suverană, pe care atât Dionisos cât și Cristos au ignorat-o. Care sunt legile care o guvernează? Ca scriitor însă am revenit încă multă vreme sub vraja fatalismului tolstoian. În ziua aceea însă când eram cu Miron Paraschivescu, eram liber ca o pasăre a cerului și prietenia care mă lega de el era singurul mit în care credeam... Tocmai se dezbrăca de pijama să ieșim în oraș
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
senină a mamei, îmbrățișată de razele dulci ale soarelui, se vedea zâmbind. Liniștită. Odată cu ea, toți ascultam țâncul pământului, dar numai ea cu adevărat știa să-l simtă, să-i vorbească, să îl mângâie, să se lase purtată de vraja lui. La fiecare prânz ascultam țâncul pământului. În fiecare după-amiză se sfătuia cu țâncul. Punea la cale planurile de viitor, analiza și găsea soluții, căpăta un soi de înțelepciune specifică ei. Lua seva pentru a merge mai departe, devenea mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
urcat în obraji. Zâmbi iar, fără să vrea, spre Ilona, zicîndu-și în aceeași vreme că nu trebuie s-o ia în seamă și că are un glas nemaipomenit de ciudat... Pe drum i se păru că se trezește dintr-o vrajă blestemată. Cotind în ulița mare, spre mijlocul satului, se gîndi: dacă o țărăncuță ar fi în stare să-i zdruncine credința și să-i zădărnicească hotărârea, atunci mai bine să se împuște. Și-și pipăi revolverul, ca și când ar fi vrut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bine?... Așa-i că te-ai mai ușurat? ― Da, foarte bine, zise Apostol în șoaptă. Veselia aprinsă în ochii ei, tinerească, visătoare, îi alungă gândurile care-i chinuiseră toropeala bolnavă. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri până azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit cu niște mlădieri mai blânde, poate de credință ori poate de pasiune. Văzînd-o cum stătea, zăpăcită de privirea lui stăruitoare, cu bucuria încremenită pe față
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nevăzute viața cea mare, atotputernică, neîndurată și totuși nesfârșit de ademenitoare. În văzduh plutea dragostea de viață cu tremurări de aripi argintate, cântând imnuri de slavă, care picurau în inimi fericire adevărată și mii de speranțe. Sufletul lui Apostol sorbea vraja primăverii, nesăturat. Ochii lui priveau, dar nu vedeau, precum urechile lui nu auzeau decât chemările care fâlfâiau în ceruri. Oamenii treceau pe uliță, îi dădeau binețe, și el nu-i lua în seamă, împrejurul său roiau amintirile copilăriei, care parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ruginit de ură, dar flacăra misterioasă nu-i dădu răgaz să se nască... Apoi i se păru că răpăiala picurilor de ploaie se mulcomește, treptat, prefăcîndu-se într-un zgomot dulce, fâșâitor, ca zborul porumbeilor, din ce în ce mai dulce, strecurîndu-i în inimă o vrajă dureros de alinătoare. Apoi deodată începu să se clatine și să se înalțe, purtat parcă pe aripi de cântece. Ochii lui priveau fără mirare, deși cerdacul dispăruse, și câmpurile de asemenea, și tot pământul, și numai crucea din vârful bisericii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Împreunîndu-se, buzele lor fierbinți se crâmpoțiră, cu o patimă furioasă, câteva clipe. Apoi Ilona își veni în fire, se smulse ca o șopârlă, își potrivi năframa pe cap dintr-o singură mișcare și pieri pe ușă afară... În același moment vraja din odaie se stinse ca un vis. Apostol se uită împrejur cu frică și i se păru că s-a trezit într-o casă străină. Pânza de soare rămăsese pe loc, dar avea o melancolie de amurg în sclipirile-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
parcă din veșnicii, noaptea nașterii femeii adevărate, invincibilă și intransigentă mereu cu sine. Exista în legătura aceasta ceva atật de adậnc, el voia să mă aibă cu toți ochii, cu toată setea, eu îmi desfăceam brațele ca să-l primesc, iar vraja aceasta ne topea unul în celălalt pană la risipire. Respirația lui se pierdea într-a mea, trupul tot era o așteptare, trăiam din plin și esența întregii noastre ființe murea în fiecare sărut. Un noian de doruri sălășluia în acea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
însă mute piramide Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite Cîte-au mai văzut și ele - ce-ar vorbi de-ar avea glas! Când posomorâtul basmu - vechia secolilor strajă - Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc - Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat-a vremei înnapoi eu o întorc Și privesc... Codrii de secoli, oceane de popoare Se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de splendoare, De poți număra în fundu-i tot argintul adunat. Apoi iar se pierde-n codrii cu trunchi groși, cu frunza deasă, Unde-n arborul din mijloc e vrăjita-mpărăteasă, Unde-n sălcii mlădioase sunt copile de-mpărat; Codrul - înaintea vrajei - o cetate fu frumoasă, A ei arcuri azi îs ramuri, a ei stâlpi sunt trunchiuri groase, A ei bolți streșini de frunze arcuite-ntunecat. Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, pe de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tatăl tău jele Bag seama că una din ele-a scăpat, A rupt cu aripa v-o câteva stele, Trîntitu-le-a-n nouri și-n vânturi rebele Și codrii mei vecinici i-a mai măturat. {EminescuOpIV 164} "Așteaptă, copile, să caut o vrajă În carte... Să chem eu giganticul vânt, Pe aripi să-i pue o mie de maje, S-o lege de stînce, să-i stee de strajă În neagra-chisoare în fund de pământ... ". Șoptește: vânt falnic furtuna o-nhață, Aripele-i leagă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
las stele să sune, Ca-n tabla cea neagră să-l prind - Tu să faci "Ce-oiu spune". O cupă pe margini cu aur El ia și-n ea varsă cristalicul vin. Stau în jurul cupei cu cifre de maur Obscunse vrăji scrise... Ca sânge de taur E vinul și totuși e clar ca rubin. "Bea - zice - atunci somnul din muri se coboară Și ochii-ți sărută cu dulce surâs; Atunci tu grumazu-i cu brațu-nconjoară, El aripa lui și-o ridică și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii, Disbărbătează mintea cu vălul amăgirii - Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. De cât să-ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă, În porțile acestea mi-oiu pune mâna strajă. De nu - atunci din frunte-mi mai bine să mi-i rup. {EminescuOpIV 262} PIERDUT ÎN SUFERINȚA.. Pierdut în suferința nimicniciei mele, Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în chaos, M-am
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu-a lui aripi ostenite, Pe când crengile se scutur Pe cărări înțelenite. Iară bolta cea senină Printre ramuri, printre frunză, Aruncând dungi de lumină Cearcă tainic să pătrunză. Prin a ramurilor mreajă, Sună jalnic în urechi Cântec dulce ca de vrajă, De sub teiul nalt și vechiu. Iară sunetele sfinte Mișcă jalnic al tău piept: Nu mai cugeți înainte Nici nu cauți îndărăpt, Ci asculți de păsărele Ciripind în verde crâng, Cum de-amoru-ne-ntre ele Sfătuindu-se ne plâng. {EminescuOpIV 385} CA O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
duc mai bine, Și eu sunt, frate, nenorocit. {EminescuOpIV 458} 3. PRINTRE STÎNCI DE PIATRĂ SEACĂ (cca 1867) Printre stânci de piatră seacă Auzi plâns de cucuvaiu, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu sunt, frate, nenorocit. {EminescuOpIV 458} 3. PRINTRE STÎNCI DE PIATRĂ SEACĂ (cca 1867) Printre stânci de piatră seacă Auzi plâns de cucuvaiu, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daina cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de nu știu unde plutesc ca fantasme în aerul dimine ii. O liniște tihnită ne cuprinde ca o vrajă. Pășim furați de minunea fără margini din jurul nostru. Când sufletul ne este încărcat peste poate cu frumuseți, ne oprim. Privim unul către celălalt ca și cum atunci ne-am fi descoperit. Pe neașteptate, ieșeanul prinde glas: Nu credeam că aș fi putut
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
salut oraș din basme cu conture iluzorii/ Străjuit de șapte dealuri încărcate de podgorii” - îmi răspunde ieșeanul cu versurile Topârceanului, mijindu-și ochii asupra Iașilor. Rămânem așa o bucată de vreme... Ca de fiecare dată, ieșeanul este cel care rupe vraja momentului: Apoi tare mă tem că am cam uitat pentru ce ne-am adunat, vere. Nici vorbă Ai și dovada? Cum să nu? Scoate-o la vedere! Tocmai mă gândeam la acei oameni din umbra istoriei care foloseau strugurii viței
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apostoli, au fost aduse de Maiorescu din Italia, ca surpriză pentru banchetul Junimii”. Îl urmăresc pe ieșean, care vorbește cu însuflețire. Si parcă prin farmec a uitat și de foame și de oboseală. Nu-l întrerup, pentru a nu risipi vraja vremurilor de demult reînviate de ieșean. Și printre junimiști îl văd pe Creangă, plin de vervă, mai ales că golise câteva ulcele cu vin și tocmai povestea pățania popii de la Neamț în noaptea Sfântului Toma... Lângă el, Eminescu, gânditor, cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
S-a cutremurat oarecum Andrico de cele auzite, dar cum să scapi de teroare și frică altfel, decât înfruntândule. El a pornit mândru, călare pe același armăsar căruia acum îi crescuse un corn de aur în frunte, poate tot o vrajă frumoasă de a zânei era și asta, ca să fie și armăsarul un ajutor de nădejde și să îl înțepe în inimă pe balaur dacă stăpânul său ar fi fost răpus la pământ de urgia nestăvilită a dușmanului. Întunecatul balaur Marco
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
esențial despre felul cum funcționa orologiul. După ce a trecut primul val de bucurie, am început, bineînțeles, să mișc greutatea de colo colo și îmi amintesc că am urcat-o până în dreptul cifrei 1891. În acel moment, m-a cuprins o vrajă amețitoare. Greutatea mi-a scăpat din mână și am alunecat pe podea. Mă simțeam rău. Când am deschis ochii, am zărit o femeie tare ciudată, iar în jurul meu totul era schimbat. Vreau să spun mobila și aranjamentul lucrurilor în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]