4,194 matches
-
vis deșert De muierești cuvinte și lunecoase sfaturi. Ușor te biruiește poftirea frumuseții, Ziceam - și o privire din arcul cel cu gene Te-nvață crud durerea ființei pământene Și-n inimă îți bagă el viermele vieții. Venin e sărutarea păgânei zâne Vineri, Care aruncă-n inimi săgețile-ndulcirii, Disbărbătează mintea cu vălul amăgirii - Deci în zădar ți-i gura frumoasă, ochii tineri. De cât să-ntind privirea-mi, ca mâni fără de trup, Să caut cu ei dulcea a ochilor tăi vrajă, În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară 285A codrilor... în cârduri veniți genii șăgalnici Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie, Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie, Și zimbrii zânei Dochii, pe frunți cu stemă mare, 290Și voi, cai albi ai mării, cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Sburați prin crenge negre ca străvezie iesme, Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prin iarba mare trece ș-aminte luătoare Plivește flori albastre și fire de pelin. {EminescuOpIV 320} Cunună împletește, o-ncaieră sălbatec În pletele îmflate, în părul încîlcit Și ochii râd în capu-i și fața-i e jeratec - A lanurilor zână, cu chip sumeț, răstit. Apoi în codru trece și cântă doina dragă. Sălbatec este glasu-i, vioiu, copilăros, El sună-n codru verde, trezește lumea-ntreagă, Picioarele-i desculțe îndoaie flori pe jos. "Ah! cum nu sunt - ea strigă - o pasere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ades de brațu-i, în noaptea înstelată, Ședea pe stânca neagră spuindu-i ghicitori. {EminescuOpIV 321} Da, ghicitori, enigme. Ce știa el pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adînc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu păr de aur roș. Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare... La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci, Când rețele din codru pe creții apei clare, Scăldîndu-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi. II Trecură ani
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două apa ea poartă o păreche: Pe Sarmis, craiul tânăr din Getia cea veche, Mireasa-i în picioare, frumoasă ca o zână Stetea și pe-a lui umăr își sprijină o mână. {EminescuOpIV 409} Se clatin-visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată și flori până-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scutură de vânt. Din codri singurateci un corn părea că sună. Sălbatecele turme la țărmuri se adună. Din stuful de pe mlaștini, din valurile ierbii Și din poteci de codru vin ciutele și cerbii, Iar caii albi ai mării și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înnalță ochii. {EminescuOpIV 412} GEMENII O candelă subțire sub bolta cea înnaltă Lumină peste regii cei dacici laolaltă, Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide Se înșirau în sală sub negrele firide
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
val de mîngîiere? Putut-a împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că este sărutul zânei Vineri, Venin mi-era suflarea și ochii tăi cei tineri Și nu voiam ca dânșii cu dulce vicleșug S-aprinză al meu suflet pe-al patimilor rug; Și sborul cugetări-mi, mândria din cîntare-mi, Eu nu voiam c-un zâmbet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o rog astfel în jețu-i Dulce locului să stee, Să mă pierd privind-o vecinic De la creștet la picioare, Mândră ca o-mpărăteasă, Caldă, cu senin de soare, {EminescuOpIV 426} De pe ochi-i să ridice Languroase lunge gene Să-ngenunchiu naintea zânei Venus Anadyomene, Genele dând întuneric Voluptos căutăturii, Iar gropițele cochete Dulci râd la mijlocul gurii. {EminescuOpIV 427} DONA SOL Te rog rămâi o clipă încă Ca să te strâng duios la piept. Din fericirea mea adâncă Aș vrea să nu mă mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dulce de vară Să-ți închiz ochii În orice sară. Dar n-am mijloace Nici e putință De a mă face După dorință. {EminescuOpIV 430} APARI SĂ DAI LUMINĂ Apari sa dai lumină arcatelor ferești, Să văz în templu-i zâna cu farmece cerești. Prin vremea trecătoare lucește prea curat Un chip tăiat de daltă, deapururi adorat. Privi-te-voiu cu ochii în lacrime fierbinți... O marmură, aibi milă de-a mele rugăminți! Îndură-te și lasă privirea-mi s-o consol La
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 441} Să măsor mereu Cât de mult crescuși, Să sărut al tău Picioruș. Sânul rotunjor Când pe braț îl porți, Li s-ar face dor Și la morți. De te-i potrivi Astei rugăminți, Fericiți om fi Și cuminți. Zână din păduri, Umbră din povești, Glas al dulcei guri, Unde ești? {EminescuOpIV 442} DACĂ IUBEȘTI FĂRĂ SĂ SPERI Dacă iubești fără să speri De-a fi iubit vr-odată, Se-ntunecă de lungi păreri De rău viața toată. Și-ți lasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atâția fură, "Înțelepciuni, comori le-ați dat multora "Și toate, vai, cu vremea se pierdură. "Lui dăruiți ce nu ați dat altora, Un dar nespus de scump ce n-are nume " Ca să răsar-asupra tuturora... Atunci la ruga ne-nțeleptei mume, Zâna privi adânc și trist ca s-o priceapă: Știi tu ce dar îi cei și știi tu cum e? Tot ce e om se naște și se-ngroapă, Fie-n colibă, fie-n vechi castele, Pe culmi de munte ori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
UN LUCEAFĂR... (1876) Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze În viața-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază. Eu privind acea lumină ca din visuri mă deștept Și cu brațele-amîndouă cătră dânsa mă îndrept. Ca o zână din poveste ea e naltă și ușoară, E subțire și gingașă și din ochi revarsă pară, Iar la față e bălae, părul galben cade-n creț, Trandafiri pe față are și cu zâmbetul isteț. 53. POET (1876) Să tot torni
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vânt, Tu te miști, eu mă cutremur Cu tot sufletul în cânt. Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac lumea să suspine. {EminescuOpIV 515} 65. DIN ILIADA (cca 1877 ) Cîntă-ne, zână a lui Ahil Peleidul mânie, Carea cumplită făcu Aheilor jale nespusă, Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii Au trimis, pe ei înșii de pradă la câni lăsîndu-i Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aste vorbește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică. Toți ceilalți precât de peire-au scăpat, pre a casă Ei erau, mântuiți de răsboaie și de apele mării. Numai pre el, doritul de patrie și de soție Nimfa măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaka și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nesaț. Toată firea pare scăldată în pulbere de aur. Rugina viilor printre care pășim așează impresiile în sufletul nostru cu puterea lucrului bine făcut. Soarele ne mângâie cu o căldură molcomă și o lumină de miere. Mă simt ca și cum o zână m-ar ocroti la sânul său. Funigeii veniți de nu știu unde plutesc ca fantasme în aerul dimine ii. O liniște tihnită ne cuprinde ca o vrajă. Pășim furați de minunea fără margini din jurul nostru. Când sufletul ne este încărcat peste poate
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
prințul din povești E gelos când tu mă ai acasă. Vreau să te am, vreau să te ating, Și tot ce vreau azi se împlinește mâine. Vreau să te vad și scump și fericit Lângă sufletul meu ca al unei zâne. Și când iubirea va pieri în zări, Tu să nu uiți că ai iubit o fată Gingașă și atât de delicată, Încât și soarele s-a topit la privirea ei. Privirea ta îmbrățișează sufletul meu, E atât de dulce tot
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
dacă ai să le ștergi. Uită ce am făcut, dă-mi o șansă iar, Acum e și Moș Crăciun, nu e în zadar. “Uită-te la tine, ce Moș mai visezi? Văd că tu încă mai crezi în povești. Cu zâne frumoase și prinți asortați, Nu uita că viața nu e ca în palat!” Băiatul supărat, plecă în urma ei Fără să vadă lacrimi țâșnind din ochii ei. Chiar dacă îl iubesc, eu nu-l mai pot ierta, Și astăzi de Crăciun, mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Andrico aude vocea stinsă și tremurată a femeii din trunchiul copacului, care îi cuvântă așa: - Dragul meu prinț din regatul Soarelui, dacă vrei să mai salvezi Soarele și fetele furate de balaurul Marco, ajutămă să mă prefac din nou în zâna Luminii și a Soarelui ce am fost cândva. Pentru că și eu am fost vrăjită de Marco și nu îmi mai pot arăta chipul în lumina zilei, nici sufletul în liniștea nopților. -Dar cum aș putea să te ajut? întrebă mirat
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
clar glasul din trunchiul pomului cu fructe de safir. Adună în seara asta niște apă din fântâna fermecată de la capătul pădurii și culege multe mure. Eu o să mănânc fructele și o să beau apa aceea vie și o să mă preschimb în zâna Soarelui care am fost cândva. Nu uita că balaurul mai are în plan să fure Soarele, pe tatăl meu, și să îl pună în lanțuri în adâncurile pământului, pentru a lăsa lumea să orbecăie prin Întunericul său, ca să fie el
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
el și porni spre marginea pădurii ca să caute fântâna și fructele cu pricina. Dar, Doamne, în seara aceea a văzut ceea ce nu crdea că va vedea vreodată. După ce a mâncat și a băut apa fermecată, în fața lui stătea acum o zână de o gingășie aparte. Avea părul mătăsos, din fire de aur, ochii îi erau din cristal albastru, iar pielea îi era ca de catifea. Avea o rochie țesută-n diamante multicolore, conduri de argint, multe brățări, inele, coliere din cele
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
pielea îi era ca de catifea. Avea o rochie țesută-n diamante multicolore, conduri de argint, multe brățări, inele, coliere din cele mai nobile materiale, iar în mână, nu o să credeți, avea acea baghetă fermecată, pe care o au toate zânele bune. Atunci, ca să îi dea puterea necesară de a înfrunta balaurul, doar l-a atins pe frumosul Andrico pe umăr cu bagheta magică și băiatul a simțit cum se umple de o putere nestăvilită și de o energie ieșită din
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
frumosul Andrico pe umăr cu bagheta magică și băiatul a simțit cum se umple de o putere nestăvilită și de o energie ieșită din comun. Vouă vă pot spune și că... atingerea aceea l-a făcut să se îndrăgostească de zâna Soarelui. Ce mai putea face? Doar să înfrunte pericolele și să se întorcă la frumoasa lui ca să o ceară de la tatăl ei de soție...Dar vom mai vedea... Lupta cu forțele naturii Cu cine credeți că se va lupta mai
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
și șapte țări și mai avea o mare responsabilitate, aceea de a aduce pe obrazul tatălui său liniștea și de a ogoi durerea mamelor rămase fără de fiice. Așa că s-a luptat vitejește, a folosit chiar puțină apă rămasă de la frumoasa zână și, pe furiș, a înfulecat câteva fructe de zmeură din pădurea de argint pe care zâna i le pusese într-o bocceluță. Se lăsă apusul și cei doi voinici încă se luptau, dar deodată, văzând că se lasă întunericul, Andrico
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
său liniștea și de a ogoi durerea mamelor rămase fără de fiice. Așa că s-a luptat vitejește, a folosit chiar puțină apă rămasă de la frumoasa zână și, pe furiș, a înfulecat câteva fructe de zmeură din pădurea de argint pe care zâna i le pusese într-o bocceluță. Se lăsă apusul și cei doi voinici încă se luptau, dar deodată, văzând că se lasă întunericul, Andrico a prins noi puteri și l-a înfipt în pământ pe acest prinț al apelor turbate
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]
-
a lăsat acolo, înfipt în pământ până la jumătate, poate mai stă acolo și astăzi, asta nu mai știu. A plecat prințul Andrico să îl caute pe Marco, pentru că liniștise vânturile, liniștise apele, doar pe balaur mai trebuia să îl înfrunte. Zâna i s-a arătat c o închipuire vorbitoare și ia mai zis: -Dragul meu prinț, balaurul se află în spatele unei stânci numită ,,Sirena Viselor,,. Dar pentru a ajunge acolo trebuie să ai mare grijă. Dacă te cațeri pe acea stâncă
Prințul Andrico by Adelina Ciocan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91480_a_92896]