7,506 matches
-
lași o clipă visul obosit. mă doare verdele ce-n ochi ți se așterne și teama ta, de încă un sfârșit. ți-e sufletul bătrân, de-atâta întristare și de-ntrebări ascunse-n praf de gand. te-așteaptă viața, dincolo de zare; povestea ta, uitată pe Pământ. în palme îți e scrisă lumea-ntreagă; ești tot ce-a fost și încă va mai fi, dar umbrele nicicând n-au să-nteleagă, tăcerea grea, din nopțile-ți puștii. s-a frânt Întregul, să mi
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
vreme,iti lași o clipă visul obosit.mă doare verdele ce-n ochi ți se așterneși teamă ta, de încă un sfârșit.ți-e sufletul bătrân, de-atâta întristareși de-ntrebări ascunse-n praf de gând.te-așteaptă viața, dincolo de zare;povestea ta, uitată pe Pământ.în palme îți e scrisă lumea-ntreagă;ești tot ce-a fost și încă va mai fi,dar umbrele nicicând n-au să-nteleagă,tăcerea grea, din nopțile-ți pustii.s-a frânt Întregul, să mi
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
nr. 1566 din 15 aprilie 2015. tu, astăzi, m-ai creat nemuritoare, din vise destrămate-n zori de zi, din rugi prea înălțate către soare, căzute scrum pe nopțile-mi puștii. căci ochii tăi nu căutau răspunsuri, nici adevăruri dincolo de zări, ci contemplau în liniște apusuri și răsăriturile oglindite-n mari. tu, demiurg la margine de lume, un vrăjitor, închipuind altare pentru iubiri și stele fără nume, pierdute de credință, în uitare, m-ai strâns din vânt, în fiecare noapte, m-
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
mi-e astăzi ... Citește mai mult tu, astăzi, m-ai creat nemuritoare,din vise destrămate-n zori de zi,din rugi prea înălțate către soare,căzute scrum pe nopțile-mi pustii.căci ochii tăi nu căutau răspunsuri,nici adevăruri dincolo de zări,ci contemplau în liniște apusuriși răsăriturile oglindite-n mări.tu, demiurg la margine de lume,un vrăjitor, închipuind altarepentru iubiri și stele fără nume,pierdute de credință, în uitare,m-ai strâns din vânt, în fiecare noapte,m-ai întregit
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. de ce se sting cuvintele, iubite?... atâția nori mi s-au îngrămădit sub pleoape, se-adună ploaia-n ei, la adăpost de noapte, se-adună sufletul din cele patru zări... o sa il strâng din nou, cu-același gând, căci nu știu altul...și-o să-i spun iubire! cu degetele-nfipte adânc în el o sa il ard de dor și fericire și-o să invoc divinul printr-o ruga, să mi te-ngăduie
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
nu-mi mai fiu din nou, doar o străină! Citește mai mult de ce se sting cuvintele, iubite?...atâția nori mi s-au îngrămădit sub pleoape,se-adună ploaia-n ei, la adăpost de noapte,se-adună sufletul din cele patru zări...o sa il strâng din nou, cu-același gând,căci nu știu altul...și-o să-i spun iubire!cu degetele-nfipte adânc în elo să îl ard de dor și fericireși-o să invoc divinul printr-o ruga,să mi te-ngăduie, așa cum
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
palmele tale, în lumea ta, să o visezi tu, pentru mine. mă plec sub aripa cea grea de dor și îmi ascund teamă în privirile tale, în lumea ta, sa simti tu, pentru mine. îmi sfasai umbră în cele patru zări și-mi cern uitarea-n lacrimile tale, în lumea ta, să plângi tu, pentru mine. îmi strig cu cioburi de viață dorința și îmi înalt ruga în brațele cerului, din lumea ta, să mai coborî o noapte, pentru mine. Citește
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
Dorințe > RAZĂ Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Buchețel de raze 'Ntr-ale nopții vaze Doina cea de pe colina Ce durerea ți-o alină Tril de ciocârlie Plin de bucurie Curcubeu în zare Ce-n viata-mi răsare Când ea îmi apare, Cunună de flori Peste-ai zilei zori Norii de mă înconjoară Ea îi face să dispară. Zâmbet rupt din soare Minunată floare! Suflet de copilaș pur Purtat pe aripi de flutur
RAZA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360621_a_361950]
-
pe-a noastre trupuri ninge cu lumină Cu dantele albe dintr-un cer deschis Noaptea asta este caldă violină Iarna ne coboară-n iad sau paradis. Și în dansu-n care inima se prinde Ca un fulg ce tinde înspre albe zări Zămislim din doruri undele luminii Și-aruncăm arpegiul unei noi visări. De dorm licuricii verilor albastre Când în suflet ducem iarna cea târzie, Drumul ni-i o urmă sinuos de albă, Troică prea nebună dusă-n vijelie. Și troiene grele
SINGURI ÎN IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360656_a_361985]
-
393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului N-am să visez flori albe pe ram Când viața îmi plânge în frunzele moarte. Mi-e frică să pictez nori de gheață pe geam, Când roua, zăpada, lacrimă-s toate... Când zarea-i otravă și noxele regi Și pruncu-i ucis pân' să se nască, ( În pântec de mamă ), cum nu înțelegi, Că timpul prezent e-un hău ce se cască, Să-nghită hapsân tot ce suntem Cu rele, cu bune, fără s-
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360655_a_361984]
-
de mamă ), cum nu înțelegi, Că timpul prezent e-un hău ce se cască, Să-nghită hapsân tot ce suntem Cu rele, cu bune, fără s-aleagă... N-am timp să adorm, să visez, să blestem. E ora trezirii ! Iar zarea întreagă, Așteaptă destinul ce-i sorocim... Cu spaimă pândește Apocalipsa. Ne temem de mâine, nu vrem să murim Și totuși întreaga suflare-i eclipsa, Ce-acoperă viața ce mâinele-l poartă Și nu ne stârnim să salvăm spicu-n lan. Mânați de
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360655_a_361984]
-
din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului Odă lui Burebista Cel dintâi și mai mare, tu, rege, Ai făcut plaiul sfânt să se-nchege, Ai zidit temelii de granit Pentru neamul tău falnic ivit. Ai purtat glas de lup peste zări, De la ape, la munte, la mări, Sub un sceptru de legi i-ai adus Ascultându-te, toți s-au supus. Ți-ai trimis și la Roma un sol, Tot sperând alte zaruri în bol, Însă soarta la ea v-a
ODĂ LUI BUREBISTA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360664_a_361993]
-
înțeleaptă, Strâng în gene stropi de soare. Ciripit de păsărele, Zumzete prin flori de raze... Sus, în crângul de nuiele, Pitpalacul cântă-n faze. De pe-o creangă tremurândă A zburat ciocănitoarea, Din suflarea ei arzândă S-a oprit sfioasă zarea. Stă albastră, nemișcată, Pieptănând prin crengi vibrânde Raza blondă, alintată, Tivind frunze sângerânde. Și pădurea toată geme Sub potopul ce se-abate : Vântul strigă că se teme Să nu-l prindă ploaia-n spate. Ouă încondeiate Vine-o sărbătoare Ruptă
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
noului rod, în triluri de ciocârlie... Simt cum inima-mi bate-n fioruri fierbinți Clocotindu-mi în carne forțe noi, armonie Pentru ziua de mîine, zămislesc noi dorinți Și, iert ziua de ieri înfășâd-o-n iubire și bucurie. M-amestec cu zarea -mbălsămată în flori Și mă-mbăt cu lumina ce tremură-n rouă Și renasc cu pământul, îmbrăcând noi culori, Și semăn cu cerul, licărind lună nouă. Totu-i nou, totu-i bun și învie speranța Este timpul schimbării pentru alt
NOI PRIMĂVERI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360682_a_362011]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DINCOLO DE TOATE - PĂRERI PERSONALE-VERSURI Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Dincolo de toate, este, poate pace! Până-acolo însă, drumul este lung... Nu știu de-oi străpunge zările-mi opace Și-i atâta cale, că n-am pas s-ajung... Creste, hăuri, râuri...Cum să trec de ele? Drumu-i presărat cu poveri și spini... Cu capcane, piedici și cu vorbe grele, Cu ispite, lacrimi, chinuri și minciuni... Dincolo de
PĂRERI PERSONALE-VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360680_a_362009]
-
Silit să geamă fără de ecou... Mi-s ochii arși cătând spre infinituri, Să aflu fierul care l-a lovit Să aflu gheara care-l ține-n ghinturi Și ochi-mi arși, se-ncurcă-n infinit... Prea multe văluri îmi acopăr zarea Și ochii mei, se zbat în smoala lor, Prea mulți ciulini îmi sfârtecă cărarea De ochi umil, de simplu muritor... Aș vrea să înțeleg, de unde-i răul Ce-apasă-acest popor de oameni buni, Să văd urgia, ca să-nlătur greul Chiar spini
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360681_a_362010]
-
pe toate străzile lumii, încercând să salveze viitorul de mâine. Acolo cerul există dar sunt și ele încadrate în program. Nimic nu vine pe degeaba, știe acel norod. El duce în spinare grea povară, povara unui nimicitor război. Departe, spre zările încețoșate, se vede o umbră mare ce se lățește peste lume. Dincolo de cețuri un balaur uriaș mestecă resursele lumii. Pe conducte curg vapoare. Ele îmbracă lumea cu visuri și iluzii ieftine. În altă parte unde pietrele se sfărâmă iar munții
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
astâmpărat și a transformat Canalul în Poemul pătimirii, pentru care a mai primit 18 ani de temniță. Zidit din argilă și foc și-a frământat zilele-n cântare și visele stropite cu soare s-au împletit din răsărituri mângâieri. Din zările rotunde și-a împletit șoaptele cuvintelor fermacate, ca o legănare de salcâm roz. Drumeață i-a fost rugăciunea, care i-a smălțuit sufletul cu lumină la chemarea trăirii. Șoaptă de vioară, inima-i purcede ca jertfa să-și suie peste
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
nu mai sunt./ S-a desprins din infinitul vărstelor milenare/ o fărâmă din ființa neamului ce trudește aici,/ pe bolta înălțimilor dure s-au aprins felinare,/ iar sub catapiteasma spațiului mioritic ard licurici,/ să stingă văpaia speranțelor noastre, descântec, cu zările./ Nici bocet, nici ură, nici murmur, nici lacrimi nu vrem./ Ale noastre sunt potecile fără întoarceri, uitările,/ și calea lactee și crucea Golgotei și tot ce-navem./ Ale noastre au fost văpăile mocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
înmugurit în pădurea verde de la Fetea. În el nu s-a prohodit senzația primejdiei, căci s-a durat haiduc al cruntelor bejenii, care s-au ridicat împotriva rânduielilor creștine. Și-a încropit din descătușări cărări de luptă pentru a deschide zările speranțelor. Și-a zăvorât toate filele din albumul destinului cu pecețile credinței Zilele sale, cenușeresele, le-a mocnit în psalmi dreptății, le-a tivit cu raze și le-a brodat primăverii sale. Din dorurile treze a împodobit mângâieri de zori
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Zorba Mergea agale, fără gânduri, cu mâinile în buzunare, parcă pierdut într-o lume la rândul ei aproape de pierdere. Avea timp : era șomer, nevasta îl părăsise, copiii plecaseră spre alte zări, mai promțătoare, munceau mult, erau obosiți si triști. Câinele murise. Banca îi luase casa. Mergea agale, întors în sine-însuși, văzând fără să vadă, ascultând fără să audă. Trecând pe lângă cei doi cântăreți, s-a oprit brusc, ca fulgerat de o
ZORBA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360735_a_362064]
-
o clipă care trece Chinuind un boț de lut, ce nimic nu v-a făcut! Nu-nțelegeți!? Sunteți... nimeni! Vorbă goală, vorbă rece Ce-o veți lua cu voi și pe-asta, înghițită de trecut... V-ați născut din carnea zării, ca un cancer fără milă Otrăvind pe cât puteți, tot ce-atingeți, la grămadă... Revărsați din zare-n zare valuri de război și silă Și nu credeți că otrava și pe voi o să vă ardă!... Nu-nțelegeți biete umbre că a
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
-nțelegeți!? Sunteți... nimeni! Vorbă goală, vorbă rece Ce-o veți lua cu voi și pe-asta, înghițită de trecut... V-ați născut din carnea zării, ca un cancer fără milă Otrăvind pe cât puteți, tot ce-atingeți, la grămadă... Revărsați din zare-n zare valuri de război și silă Și nu credeți că otrava și pe voi o să vă ardă!... Nu-nțelegeți biete umbre că a voastră existență Tolerată de planetă, nimănui, nu-i necesară?! Că, sunteți... tot ce-i mai rău
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
nimeni! Vorbă goală, vorbă rece Ce-o veți lua cu voi și pe-asta, înghițită de trecut... V-ați născut din carnea zării, ca un cancer fără milă Otrăvind pe cât puteți, tot ce-atingeți, la grămadă... Revărsați din zare-n zare valuri de război și silă Și nu credeți că otrava și pe voi o să vă ardă!... Nu-nțelegeți biete umbre că a voastră existență Tolerată de planetă, nimănui, nu-i necesară?! Că, sunteți... tot ce-i mai rău! Răul însuși
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
a clipei pulbere, ești mit Ce cheamă la speranță cu-a sa toacă... Și n-ai nicicând o clipă de hodină, Și leagăn ești dorinței și visării De te oprești, din dor rămâne tină Iar doru-i un nimic în largul zării... Ești temnița durerii omenești Și colivia păsării măiastre Ce-și cântă cântecul pe corzi cerești În adâncimea peșterii sihastre... Dorul pierdut - păreri personale - versuri Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-și cântă speranța pe-
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]