5,010 matches
-
că se sufocă de mânie și acest lucru îi aminti de o zi îndepărtată: niște ostatici plânși, adunați într-o curte și banda aia fină de hârtie care șerpuiește ieșind din telegraf și vestește moartea. Nu închisese ochii toată noaptea, zbătându-se în gânduri fără ieșire. „Să fugă, luând familia cu el? Să dea foc casei, pentru a nu lăsa nimic acelor paraziți? Dar unde să fugă? În satele vecine e încă și mai rău, oamenii care au doi cai sunt
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îi văzu. O femeie răsturnată pe nisipul malului, cu capul spre apă, un bărbat care-i astupa gura cu amândouă mâinile împiedicând-o să țipe, un altul care o ținea strâns pe femeie de încheieturi, un al treilea care se zbătea deasupra ei. I se întâmplase deja să surprindă violatori. Și să tragă în aer, pentru a-i pune pe goană. Și să se vadă tratat ca un dobitoc. Căci femeia lucra pentru două cutii de conserve. Într-o zi, trăseseră
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unuia din nemți, un tir care devansă cu puțin gestul celuilalt soldat. Pavel alerga, se arunca la pământ, trăgea - întotdeauna puțin înaintea celorlalți. Totul i se părea lent: cuțitul care se înfigea încet sub urechea neamțului, căderea trupului care se zbătea și-l păta de sânge, privirea celuilalt soldat care, stingherit de îngustimea tranșeei, își scutura arma înțepenită între pântece și peretele de pământ, și care avea timp să priceapă că era prea încet... Lupta luase deja sfârșit, iar acum, cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un gând amorțit de soare. Dar înainte de pocnetul ăsta surd, căruia îi răspunde subit o durere ce-mi arde umărul, înainte de durerea asta, e saltul: doi adolescenți coboară în goană de pe dună, precedați de zmeul care, dus de vânt, se zbate pe pantă, țâșnește, se repede spre mine. Mă înclin, ca să mă feresc. Mă încurc în firele lui de nailon. Aceea e clipa în care, îndărătul copacilor, cineva destupă o sticlă de șampanie. Băieții se aruncă spre mine, strigă cerându-și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nici salvați, căci situația este foarte complicată ori de nerezolvat atât timp cât nu o înfruntăm. Visele de urmărire și fugă recomandă înfruntarea problemelor. Dacă nu vom mai fugi, atunci nu vom mai fi nici persecutați. Invers, a se bate, a se zbate, a lupta, a combate revelează înfruntarea. Aici nu mai e vorba de evitare, ci de confruntare. Luptele reproduc conflictele primordiale (vezi Război). Ele indică obligația de a se opune pentru a progresa, lupta acerbă dintre Bine și Rău. Acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
s-a imputat în junețe. Tema tanatică apare din ce în ce mai insistent și mai grav, ca în Cartea zodiilor (1982): „O liniște-a neliniștilor sapă/ În trupul meu un leagăn ori o groapă./ Pe cine legăn? Înmormânt pe cine?/ Pădurea umbrelor se zbate-n mine”. Începând cu Oracole (1987), inedită pentru creația lui B., și ca factură, și ca amploare, este erotica, îmbrăcând forme variate, de la sonetul petrarchist și shakespearean la cel voiculescian. Iubirea e o stare de confiscare totală a eului, de
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
confirmat și de cercetările anterioare asupra copiilor străzii. Această distribuție reflectă în mod direct situația statistică din stradă. Fetele sunt dispuse într-o mai mare măsură decât băieții să îndure conflictele familiale, violența din familie sau sărăcia în care se zbat familiile lor, decât să înfrunte pericolele străzii trăind într-o totală lipsă de siguranță. Un alt argument l-ar putea constitui ușurința de integrare și adaptare la grup, ca o veritabilă unitate subculturală, loc în care băieții pot găsi resurse
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de baștină, pentru a se stinge în pace (Lina). A. nu a reușit decât rareori portrete de orășeni, acestea fiind, de obicei, palide, poate și pentru că scriitorul însuși îi considera pe locuitorii orașelor depersonalizați (Imponderabilul). Intelectualii lui sunt puțin verosimili, zbătându-se între extreme prea explicite și demonstrative, ca Ilarie Bogdan (Dolor), ceea ce îi poate duce spre un patologic facil, teatral, steril și cazuistic. Personajele coborâtoare imediat din țărănime păstrează însă o mare forță expresivă și, mai ales, au o originală
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
omului se frânse. Grinzile opustului vuiră și întreg stăvilarul păru că a pornit din loc. Chiar în acea clipă, din noapte, se iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc. Apele băteau năvalnic dar cu puteri slăbite. Prinși între plavii, prin spumă se apropiau din nou
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
prea impunătoare. înălțimea mică și picioarele subțiri erau marele lui handicap. Numai că Napoleon a înțeles repede că atuurile lui se găseau în o cu totul altă parte a corpului între timp, tatăl lui Napoleon a murit, iar mama se zbătea în sărăcie. Din puținii bani pe care îi câștiga, feciorul trimitea și mamei câte ceva. Scria el unui prieten, în acea perioadă: „Mă culc la 10 seara și mă scol la 4 dimineața. Mănânc numai o dată pe zi, ceea ce îmi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
în gospodăria mătușii ce îi fusese ca o mamă, și care lucra la un atelier de țesut covoare. Frosa avea grijă de copii si lucra petecul de pământ din spatele casei, pe care cultivau ceva legume pentru uzul familiei. Pentru că se zbăteau în sărăcie, Brăduț s-a asociat cu mai mulți prieteni, încercând să obțină un câștig suplimentar. Strecurându-se pe lângă lege au fost prinși și condamnați la câte trei ani de închisoare cu executare. Văzând că în casă banii sunt tot
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
exersa la vioară. Era singurul copil evreu din școală. La prânz mânca singură, avea mâncare cușer În niște caserole de plastic. Bănuiam că paloarea ei era rezultatul faptului că stătea tot timpul În casă, iar vena albastră care i se zbătea sălbatic la tâmplă era un fel de metronom interior. Domnul da Silva se născuse În Brazilia. Acest lucru era greu de observat. Nu era tocmai genul care să meargă la carnaval. Detaliile hispanice ale copilăriei sale (hamacul, cada de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apucat-o strâns. Am simțit voința ei pe degetele mele, încheietura mea, devenind una, și am dat s-o scot. Am crezut c-o să fie o scânteie roșie ce se îndreaptă spre gâtul bătrânului, dar eram numai eu. Și mă zbăteam haios s-o scot din teacă inutil, căci ea rămânea încăpățânată în lăcașul ei, înfricoșată de ceva ce pe mine nu mă afecta. Moșneagul se sculă de pe tronul său negru și înaintă spre mine. Am băgat mâna în faldurile mantiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cum o făcuseră norii plumburii cu soarele de afară, iar eu stăteam neputincios în mijlocul lor. Singurul lucru pe care-l puteam face era să mă înfiorez și să-mi fac griji, ceea ce și făcui cu destul simț de răspundere. Mă zbăteam și mă învârteam fără speranță, vrând să mai prind o singură licărire de lumină. Am început să merg. Înainte. Înapoi. Am vrut chiar să mă arunc de pe cărarea de piatră, dar degeaba, pentru că nu mă mișcam deloc. Parcă eram suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îngrijorată. Își suge buzele, perplex. Poți să ajuți oamenii să se îndrepte și trimițându-i în exil în orașe sau ținuturi îndepărtate..., spune Livia. Se cutremură, înfiorat. Soția lui nu încearcă nicidecum să ne te zească calea vreunui protejat. Se zbate să înfrângă un competitor. Aproape aceleași vorbe le-a folosit atunci despre Iulia. O lacrimă stingheră își face loc pe la colțul ochiului. Obrăznicătura lui mică și adorată. Copila lui! Geme surd. Ce s-o fi ales de rafinamentul și frumusețea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
creadă în puterile ei. Iar reglementarea ori interzicerea unei practici sau a alteia nu face de multe ori decât să le contureze și mai clar în conștiința oamenilor. Se așază mai comod pe o parte. Rânduiala pe care s-a zbătut o viață întreagă s-o instituie e coerentă, are un scop rațional ce transcende dorințele individuale, chiar și pe ale lui. În timp ce magia este, prin esența ei, antisocială. Distruge decența, buna-cuviință, obiceiurile, legea. Îi ofensează fără îndoială pe zei. Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Narcissus al lui și-a ieșit din minți din cauza bucății de pământ pe care o au dincolo de Esquilin. Vecinătatea cu grădinile lui Maecenas i-a picurat otravă în suflet. Nu mai vrea să cultive zarzavaturi, cum au făcut dintotdeauna. Se zbate să o schimbe într-un fel de tărâm fermecat, cu peșteri, stânci sălbatice și alte bazaconii. Visează cu ochii deschiși la gră dinile Hespe ridelor ori, cine știe, poate chiar la parcurile suspen date ale Semiramidei sau ale lui Syrus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ieftină? Pământiu la față, Trio Fulcinius nu îndrăznește să se uite la principe. — Indiferent de ce a mărturisit Iunius ăsta, învinuirile care i se aduc lui Libo sunt ridicole și prostești, continuă acesta cu asprime în glas. Țintuit locului, Fulcinius se zbate ca peștele pe uscat. Nu mai e vorba de pradă, ci de supraviețuire. A lui și a lui Flaccus Vascularius. Pretorul Primarius Nato le-a spus o răspicat. Îngaimă cu greutate: — În casa lui Libo se petrec grozăvii... — Și tu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să aruncați asupra unui senator, terfelindu-i onoarea, acuze pe care alții vi le-ar putea aduce vouă? Împunge cu degetul în aer înspre el. — De unde știți că face farmece și că versurile lui sunt des cântece? Trio Fulcinius se zbate să formuleze un răspuns coerent. Nu mai are timp. Asta înseamnă că voi înșivă vă ocupați cu magia... Ridică mânios tonul: — Căci mie personal nu mi ar fi trecut așa ceva prin minte! Deznădăjduit, nefericitul neagă din cap. Și nu vă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în înfățișarea lor ex terioară este menit să indice vocația spirituală. Sunt întotdeauna înveșmântate în alb din cap până-n picioare, iar tâmplele le sunt încinse cu o panglică în formă de diademă. Fetița plânge și mai rău. Parcă se și zbate. Face un semn în lături către colegele ei profesoare. Să se ducă una să o liniștească. Este un sacrificiu obligatoriu, după care poate să-și lase părul să crească la loc cât vrea. Îl aude pe Regele Sacrificiilor încercând din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcut și l-a înscris pe lista întocmită de colegiul pontificilor. După care l-a ales. Fără să-i ceară părerea. L-a „luat“, cum ziceau cei din vechime. Ca pe o vestală. Ca pe un obiect. Degeaba s-a zbătut bietul om. A refuzat să împlinească porunca. S-a încins vrajba. Însă legea spune că orice persoană desemnată astfel de Marele Pontif este obligată să respecte ordinul. Și legile se aplică întotdeauna numai la cei fără putere. Orfan al unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amintește că Tiberius a plecat la Rhodos însoțit de un alt retor, Theodorus din Gadara. Din câte a auzit, și acum îl sprijină să-și publice tratatele, dar atelierul ei de copiști a fost ocolit. Mii de fluturi i se zbat în stomac. Vor să evadeze. Înseamnă că se apropie momentul. Nu mai are nimic de făcut decât să aștepte. — Îmi permit doar să-l pomenesc din nou pe cel care a construit acest auditorium... De data aceasta, Calpurnii și Antonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întinde întruna mâna, iar el i-o respinge... Deschide ochii, lac de sudoare. Fața Agrippinei e aplecată deasupra lui. Încearcă să-l calmeze cu vorbe liniștitoare, ca pe un copil speriat. — Ce-i cu tine? o aude șoptind încet. Te zbați ca peștele pe uscat. Îi îndepărtează cu un gest matern șuvițele năclăite de pe frunte. — M-ai învinețit toată lovindu-mă cu brațele și cu picioarele. Uite, și ăsta micu’ s-a trezit. Ia palma lui grea și și-o apasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
își cercetează lista pe care o ține în mână. În timp ce ezită nehotărât, lui Nero îi atrage atenția o femeie învăluită într-o mantie din cap până-n picioare. Probabil văduva unuia dintre foștii lui clienți. N-o s-o lase să se zbată în greutăți. I-o indică din bărbie lui Seianus: — Spune-i lui Lygdus să se ocupe de ea, să vadă ce doleanțe are. Mai privește o dată peste umăr către necunoscută. Tresare nervos. Are totuși ceva... nedeslușit..., chiar familiar. Plautius Silvanus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de fanatism. Își iscodește cu coada ochiului tovarășul. Ce te frământă? ar vrea să-l întrebe, dar se abține. N-a mușcat momeala cu visul. Din păcate, Mariamne e de domeniul trecu tului pentru roman. Cu toată neliniștea care se zbate în el, găsește puterea să zâmbească subțire în barbă. O speranță de moș tenire nu este nici ea plauzibilă, că nu are de la cine. Dorința de avansare sau influența politică, asta trebuie să l roadă. Este mâhnit că nu primește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]