157,129 matches
-
el, nu am știut... Tot vorbea la telefon... îmi zicea că vorbea cu o soră de-a lui la telefon... Iar altcineva îmi zicea că el îi singur, și nu are surori, nu are frați... Dintr-un moment dat, am zis, zic: Pot să știu și eu cu cine vorbești tu zilnic la telefon? Zice: Uite, o să-ți zic acuma, că soția mea, deci, încă mă contactează la telefon... Că nu sunt divorțat de ea, și trebuie să divorțez... Zic: Păi
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
nu am știut... Tot vorbea la telefon... îmi zicea că vorbea cu o soră de-a lui la telefon... Iar altcineva îmi zicea că el îi singur, și nu are surori, nu are frați... Dintr-un moment dat, am zis, zic: Pot să știu și eu cu cine vorbești tu zilnic la telefon? Zice: Uite, o să-ți zic acuma, că soția mea, deci, încă mă contactează la telefon... Că nu sunt divorțat de ea, și trebuie să divorțez... Zic: Păi, dă
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
soră de-a lui la telefon... Iar altcineva îmi zicea că el îi singur, și nu are surori, nu are frați... Dintr-un moment dat, am zis, zic: Pot să știu și eu cu cine vorbești tu zilnic la telefon? Zice: Uite, o să-ți zic acuma, că soția mea, deci, încă mă contactează la telefon... Că nu sunt divorțat de ea, și trebuie să divorțez... Zic: Păi, dă-mi-o și mie la telefon! (fragment)
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
la telefon... Iar altcineva îmi zicea că el îi singur, și nu are surori, nu are frați... Dintr-un moment dat, am zis, zic: Pot să știu și eu cu cine vorbești tu zilnic la telefon? Zice: Uite, o să-ți zic acuma, că soția mea, deci, încă mă contactează la telefon... Că nu sunt divorțat de ea, și trebuie să divorțez... Zic: Păi, dă-mi-o și mie la telefon! (fragment)
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
am zis, zic: Pot să știu și eu cu cine vorbești tu zilnic la telefon? Zice: Uite, o să-ți zic acuma, că soția mea, deci, încă mă contactează la telefon... Că nu sunt divorțat de ea, și trebuie să divorțez... Zic: Păi, dă-mi-o și mie la telefon! (fragment)
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
în fața Betinei, dublată de melancolia mea nativă - ce îmi turna în suflet și-mi așternea pe chip un soi tristețe mofluză -, dar și de bucuria de a mă regăsi cât de cât întreg - deși chiar nevătămat de tot nu puteam zice -, se prelungea chiar și după ce ea dispărea, astfel încât nici nu-mi puneam problema vreunei explicații. Pentru mine, mersul lumii se oprea dintr-odată, iar eu-însumi - într-o stare de fierbere nemaiîntâlnită până atunci - mă topeam, cuminte și recunoscător, în fața soarelui
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
dar, acum îmi dau seama, mai cu seamă telepatic, o țineam la curent pe Betina cu demersul pe care îl încropiserăm, doar că în tensiunea momentului eu luam răspunsurile ei - mai curând absente, moi și inexpresive: -mda..., -bine..., -dacă tu zici..., -dacă așa crezi...-, drept încuvințări și încurajări. Doar că abia mai târziu am realizat asta ! Deh, telepatia n-a prea funcționat. Numai că, la numai o zi înaintea declanșării acelei greve - când eram cu un prieten care mă tot întreba
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
întreba: -dacă m-am gândit bine?..., -dacă nu fac o nebunie?..., -dacă chiar cred că greva nu va avea alt efect decât acela de a-mi pune toată lumea în cap?..., etc. - m-a sunat Betina. -Vreau să știu - mi-a zis ea, ni-tam, ni-sam -, dacă ai de gând să mă iei de nevastă?... Mai întâi mi s-a părut că n-am auzit bine. Că mi se face o glumă proastă. Că am luat-o razna. Că nu-i
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
e-atât de greu de priceput ?!... -Să știi că sunt cât se poate de serioasă!, mi-a mai spus. -Ei bine, și eu... -Atunci e clar. Am să te rog doar să nu mă mai cauți niciodată! Și: -Să nu zici că nu ți-am spus, mi-a mai spus ea. Și, gata. Mi-a trântit telefonul. N-am înțeles nimic. Betina asta nu era Betina. Nu putea fi Betina mea. Doar că n-am avut vreme să mă gândesc prea
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
luminând totul în jur, nu mai era. Nevăzută. Neauzită. Topită. Evaporată. Ca și cum nici n-ar fi fost. Nici nu mai știu dacă chiar a fost. Dacă n-a fost decât un vis pe care l-am visat. Și nu pot zice că cu ochii cu adevărat deschiși. Avusesem ochii deschiși?... N-avusesem ochii deschiși! În nici un caz. Nici înainte și nici atunci chiar pe de-a întregul. -Dacă am încercat să mă consolez?... Bineînțeles c-am încercat să mă consolez. Nu
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
ochii cu adevărat deschiși. Avusesem ochii deschiși?... N-avusesem ochii deschiși! În nici un caz. Nici înainte și nici atunci chiar pe de-a întregul. -Dacă am încercat să mă consolez?... Bineînțeles c-am încercat să mă consolez. Nu se poate zice că nu. O-ho, cum am mai încercat să mă consolez... Și-am încercat să-mi văd de treabă. Să țin cont de mișcarea lumii. Și lumea se mișca. Se tot mișca lumea asta, nu se poate zice că nu
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
se poate zice că nu. O-ho, cum am mai încercat să mă consolez... Și-am încercat să-mi văd de treabă. Să țin cont de mișcarea lumii. Și lumea se mișca. Se tot mișca lumea asta, nu se poate zice că nu. Așa au trecut anii. Între timp am încărunțit. Am început să albesc. Am albit de tot. Chiar până la oase am albit. Între timp, deși nu pare, lumea s-a schimbat. S-a instalat într-un fel de modă
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
trecerea anilor însă, mă întreb tot mai des dacă chiar am întâlnit-o pe Betina vreodată?... Dacă ea chiar a existat?... Dacă noi doi am fost vreodată cuplul acela magic pe care toată lumea îl râvnește căutându-l neîncetat?... Uneori îmi zic că nu. Dar, de cele mai multe ori, sunt sigur că da. Și sunt sigur că ea a existat. Că există. Că trebuie să fie pe undeva. Că va reapărea. Că Betina vine. Va veni. Sunt sigur că trebuie să vină. Pentru că
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
la ultima mineriadă. Atunci, când nu mai întrezărea nicio ieșire din hățișul fără sfârșit, a venit foarte ciudat eliberarea sa. A fost rănit la un picior în schimbul de focuri de la podul acela de peste Olt. A rămas paralizat. Și ăia au zis gata, nu mai aveau ce face cu el, l-au aruncat ca pe o jucărie stricată. I-ar fi luat și viața, ca să curețe ca la carte locul, ce rost avea să mai facă umbră pământului unul ca el?!... Însă
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
am găsit, știu totul despre el. Sau aproape totul. Eventual, îmi lipsesc doar câteva piese, pentru ca puzzle-ul să fie întreg. A ridicat privirea spre mine senin, invitându-mă să-l întreb, gata să-mi satisfacă orice curiozitate. El a zis doar atât: Ce scurtă e călătoria asta prin lume, ce ușor și ce repede se deteriorează mecanismul omenesc, ce repede se strică, se trece (mi-aduc aminte exact, m-a izbit folosirea verbului "se deteriorează", care în reprezentarea lui apropia
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
două Cu o secure subțire Lăsându-mă să orbecăiesc separat pe fiecare mal Dumnezeu nu îmi dă voie să îmi cunosc poștașul, Stomatologul sau vânzătorul de țigări, și nu se supără când intervii în discuțiile dintre mine și mama Dumnezeu zice că e atât de bun când mă lasă în voia ta de bărbat, de proprietar generos de instructor plătit cu ora, fiindcă am nevoie doar de salariu ca să ajung de la mine la mine De câte ori vreau Despre eroi și morminte Tot
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
Formularea din "Jurnalul" lui Philip Quarles e identică cu un "clișeu privat" (dacă se poate spune așa), pe care-l foloseam pe vremuri în discuțiile cu Mircea. Nu o dată, cînd făceam o remarcă malițioasă despre cineva, o comparație zeflemitoare, să zicem, despre o cunoștință comună pentru care el avea sentimente de simpatie, el mă contrazicea cu o severitate amicală, spunîndu-mi: Ești victima unei asociații de idei". La rîndul meu, cînd nu eram de acord cu ce spunea el (ba chiar și
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
dintre prieteni. Erau frecvente astfel de formule în vorbirea lui Mircea, totdeauna extrem de personalizate, purtînd pecetea inconfundabilă a personalității lui, în așa măsură încît, dacă le rosteam în discuții cu alții din grupul nostru, ele deveneau citate explicite: "... cum ar zice M. Ivănescu" (lui îi place adeseori să vorbească despre el însuși la persoana a treia și să-și reducă numele de botez la o inițială). "Sunt un nenorcit, toată lumea dă cu piciorul în mine" spunea și spune Mircea, în concluzia
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
lui Debussy, în interpretarea lui Aldo Ciccolini. Am început să le ascult, bineînțeles, cu Children's Corner. Cred că formula huxley-ană i s-a impus inițial lui Mircea, i s-a întipărit în memorie, sau i-a produs, cum ar zice el, "o întipăritură", atunci cînd a întîlnit-o în piesa de teatru postumă a fratelui său, Artistul și moartea. Piesa fusese publicată de prietenul lui Emil, Alexandru Vona, în unicul număr al revistei Agora, scoasă de Ion Caraion și Virgil Ierunca
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
ritualul scrisului să supere credința. Citind acest poem, mi-am adus aminte de psalmii lui Arghezi: arta cere mult curaj, o veghe neîntreruptă pentru neadormirea cugetului și predispoziție de a porni mereu spre alte zări. În postfața volumului, Alex. Ștefănescu zice că poezia basarabeană există prin faptul că emoționează. Poezia lui Galaicu-Păun - în orice caz, versurile din această carte - nu emoționează, dar asta nu înseamnă că ea nu există. De unde rezultă că arta verbului, mai cu seamă cea din ultima sută
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
pe vale, / iar soarele-i cu coadă de păun...// Ori să prezinte lacrimi spre-analiză / sub microscopul criticilor tăi, / ori să te bată-n cap cu vreo surpriză / de vorbe-alese vrăfuite clăi. // Și nu fac bale ca să cînte mărul, / curat, cum zici, Ťun înger l-ar mușcať / nu bijbîie, ci fizic adevărul / îl simt și-l mînă-n lume c-o nuia". Întorsătura frazei este mereu proaspătă, neașteptată, expresiile, ușor ironice, sînt inspirate. Rampa este rodul aceleiași revolte satirice, rostite, tocmai de aceea
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
ușor ironice, sînt inspirate. Rampa este rodul aceleiași revolte satirice, rostite, tocmai de aceea, dezinvolt, vioi; impetuozitatea șăgalnică a discursului e măsura de reprimare a hîrșîitului în istorie a unui mit mucezit: Avem și noi o rampă de lansare. Îi zice Miorița. Fii atent, / printre construcțiile de-acest gen, / se pare, / că-i cea mai veche de pe / continent. // Un cosmodrom în fiecare tîrlă / de oi avem, / desigur, / conservat. / Din cîte vise ni s-au dus pe gîrlă, / iată și unul net
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
pe intimitatea unor sfinți mucenici / și scriu cu o benignă iritare / despre insuficiența laringelui" sau "urmăresc pînă la epuizare cum ochelarii de domnișoară / se sparg de norii de bazalt". Dar nu mai pot să-mi dau seama ce vrea să zică "anotimpul foarfecelui suspendat" sau "magnitudinea degresată" etc. Mă tem ca nu cumva cuirasa să fie tot conținutul acestei poezii (ș...ț ca un fel de contrapondere...). Tare ar fi bine ca aici, ca și în cazul altor poeți mai tineri
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
atât mai mult cu cât medicul ginecolog Viorel Untaru "a început să spulbere pe rând toate figurinele scoase de Elisabeta din chiloți, iar praful se risipea la fel de difuz și cu atât mai periculos prin sala de mese" (p. 148). Ai zice că avem de-a face cu un fel de parodie a genezei, dacă, totuși, pentru cititor nu ar fi mai acute stările de repulsie și greață. Altă dată Elisabeta (să nu uităm că e vorba de o schizofrenică) insistă ca
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
putea să descrie priveliștea (...) Erau acolo membre răsucite, stâlcite, îndoite, care sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf. Puteau fi brațe, picioare, omoplați, toate însă înghesuite, deformate" etc. (p. 166). Ai zice că e un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i se pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au vreun rost în roman. Evident că aceste episoade trebuie proiectate
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]