3,039 matches
-
fie de uric fiilor lui...isprăvit în sâmbăta a șasea a postului...Stana...să isprăvească...iar ei cu binecuvântarea Sfântului Duh au isprăvit ...popa Dragoșin, în anul 692(5?) în luna lui iulie 15, s-a isprăvit și s-a zugrăvit cu mâna...” Din păcate inscripția - în slavona medio-bulgară - nu poate fi citită în întregime, iar numele zugravului va rămâne probabil ascuns pentru totdeauna; pilaștrii de susținere a bolților, ridicați în secolul al XIX-lea, au acoperit nu doar o însemnată
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
pătruns în Transilvania prin Mănăstirea Nicula. Arta iconarilor pe sticlă din acest centru se caracteriza printr-un desen naiv, dar foarte sugestiv, și printr-o compoziție simplă și clară, fără proporții anatomice și de perspectivă, dar echilibrată cromatic. Icoanele se zugrăveau după modele (izvoade), care erau decalcuri pe hârtie făcute cu creionul sau cu o culoare, după icoane mai vechi. Izvodul era scos periodic pentru a se executa câteva lucrări și după aceea era iar pus la păstrare. Un detaliu in-teresant
Icoană pe sticlă () [Corola-website/Science/324829_a_326158]
-
Preot N[icolae] duhovnic ce să trage din Voinești făcut preot la 1859 și am scris azi la 1887 enuarie 7 ...”" Pisania peste intrare este încheiată cu mențiunea: "„Repară la 1889 octovre și tot de cei de sus Și e zugrăvită de Ilie zugravu de la Târgoviște.”". Din pisanie reiese că biserica a fost reparată și pictată în acel an, atât în interior cât și în exterior. Tot la intrare, pe partea interioară, se păstrează încă o scurtă pisanie, care surprinde o
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
mutată și pisania de la 1889, cea care a preluat textul celei inițiale de la 1862. Peretele despărțitor, dintre tindă și naos, s-a păstrat pe locul original, și păstrează două goluri mari, laterale ușii centrale. Peretele iconostasului a fost ridicat și zugrăvit odată cu biserica, la 1862. Un element deosebit de rar pentru arhitectura sacrală de lemn din zonă este altarul cu traseu semicircular, ridicat foarte probabil în aceeași tehnică a cățeilor, ca și pereții bisericii. Pridvorul vechi a fost înlocuit cu o structură
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
ieri sau de azi cu privire la adevărul ideilor concepute de unii oameni", ci doar de a expune aceste credințe "oricui este dispus să creadă într-o asemenea problemă". Această intenție a fost realizată derulând, printr-o vastă și lucidă "panoramă", imaginile zugrăvite de lumea celor vii despre lumea celor morți. El a preferat deci "punctului de vedere aparținând filozofului care discută și pledează [...] pe cel al istoricului care descrie".
James Thayer Addison () [Corola-website/Science/326192_a_327521]
-
protecția colectivă a Londrei, Parisului și Sankt Petersburgului și au semnat protocolul din 3 februarie 1830. Una dintre prevederile protocolului prevedea ca noul monarh să fie regele Belgiei, Leopold I. Acesta din urmă a fost însă descurajat de imaginea sumbră zugrăvită de Kapodistrias. În plus, potențialul monarh era nemulțumit de linia de frontieră nou, care era defavorabilă noului stat. Negocierile au fost oprite pentru o vreme, după asasinarea lui Kapodistrias în 1831 în Nauplion de către membrii clanului Mavromichalis. Retragerea candidaturii lui
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
cadru special zidit. La început s-a crezut că era blazonul familiei Csernovics, dar după descoperirea blazonului lor, specialiștii în heraldica îl atribuie familiei Karolyi. Balustradă are suporturi pentru vaze cu flori. Pereții interiori ai castelului, la început, au fost zugrăviți simplu, cu văr, peste care se aplicau diferite modele colorate (flori, struguri, fructe etc.), după destinația camerei. Mai tarziu, familia Karolyi a aplicat un tapet, iar camerele de la etaj erau îmbrăcate în draperii de diferite culori. Pereții exteriori au fost
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
turn peste el. Pereții de lemn au fost îmbrăcați într-o o cămașă de tencuială, care să dea impresia unei construcții de zid. Pereții transversali interiori au fost refăcuți din zidărie. Interiorul și peretele de la intrare au fost în întregime zugrăviți cu scene religioase. În forma sa actuală biserica este rezultatul intervențiilor de renovare și reparații asupra construcției inițiale. Biserica este ridicată în formele tradiționale, cu o pereți încheiați în boltă peste încăperi, protejată de un acoperiș comun în patru ape
Biserica de lemn din Toplița, Argeș () [Corola-website/Science/322797_a_324126]
-
Gri[gore] Drugănescu și s-a slujit în ea de cătră pr[eot] Dumitrache fiind neisprăvită, până la anul 1877.”" O a doua etapă în devenirea bisericii actuale s-a încheiat în 1878-79, când a fost cercuită și tencuită biserica, apoi zugrăvit interiorul. Pisania surprinde acest moment astfel: "„Și în anu 1878-1879, prin stăruința pr[eotului] I. Bărbulescu s-a pardosit cu lespezi, s-a cercuit, tencuit și zugrăvit cu cheltueala preotului și enoriașilor din acel timp din Gănești și alte sate
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
s-a încheiat în 1878-79, când a fost cercuită și tencuită biserica, apoi zugrăvit interiorul. Pisania surprinde acest moment astfel: "„Și în anu 1878-1879, prin stăruința pr[eotului] I. Bărbulescu s-a pardosit cu lespezi, s-a cercuit, tencuit și zugrăvit cu cheltueala preotului și enoriașilor din acel timp din Gănești și alte sate vecine după cum sunt trecuți în condica biserici[i].”" Pisania continuă pe partea dreptă cu însemnarea: "„Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a pictat acestă sf[ântă] bi[serică] în
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
calotă semisferică. Pronaosul este separat de naos prin coloane dreptunghiulare, abia profilate în zid, pe care se sprijină coloanele transversale de sub bolta naosului. Altarul este semicircular în interior, bolta sa formând un sfert de sferă. Pereții interiori ai bisericii sunt zugrăviți într-un stil pur românesc și realist de culoarea amurgului. Catapeteasma este realizată din lemn de tei, fără ornamente, având trei rânduri de icoane. Icoanele au fost pictate în ulei, în stil neobizantin, în prima jumătate a secolului al XIX
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
actorilor curmă, curând, fiorul. Filmul devine o lungă înșiruire de festivități, discursuri, cântece patriotice și baluri, întreruptă, din când în când, de superbe piese folclorice în interpretarea Sofiei Vicoveanca. Protagonistul e frumos și rece ca un arhanghel, iar Toma Caragiu zugrăvește un obtuz comisar de poliție habsburgic. Secv. rapel: hora din Stupca, explozie de energie populară spartă de poterașii trimiși cu arcanul.”" Regizorul Gheorghe Vitanidis a primit în 1973 Premiul pentru regie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul "Ciprian
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
termină cu un pridvor pe stâlpi. Pe lângă icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul mânăstirii se păstrează cele două policandre de la Șerban Cantacuzino și doamna Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărătești, precum și alte 36 de icoane mai mici, zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. În 1715 Ștefan Cantacuzino a restaurat în întregime clopotnița mânăstirii, situată la intrarea în incinta principală, și Casa Domnească. Și el apare într-un tablou din pridvor în postură de ctitor. În
Biserica de piatră din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/327619_a_328948]
-
cu Chinnamunda - forma decapitată a zeiței budismului tibetan . Chinamasta este populară în Tantra și în budismul tibetan, unde este numită Chinnamunda(“cea cu capul retezat”) - forma decapitată a zeiței sau Vajravarahi - o formă teribilă a celei din urmă, care este zugrăvită în mod similar cu Chinamasta. Textele budhiste vorbesc despre nașterea Chinnamundei budiste(apariția Chinnamundei în budhism). O legendă povestește despre discipolii lui Krishnacharya, două surori , Mekhala and Kankhala, care și-au retezat capetele, oferindu-le maestrului(guru) lor și apoi
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
turlă de biserici, executat la Ulm (în Germania), care bate sferturile de oră, jumătățile de oră și orele. În decursul anilor, exteriorul bisericii a fost renovat de mai multe ori. Ultima dată biserica a fost renovată în anul 1996 și zugrăvită în anul 2009. Capela străjuiește cimitirul care se întinde pe dealul la poalele căruia este așezată biserica. Această capelă își are istoria ei; astfel în secolul al XIX-lea a fost cripta familiei Miletici, după cum indică inscripția de la intrare: "...ridicată
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
de la topitoriile minelor de aramă. Zidul de împrejmuire datează probabil din aceeași vreme cu biserica, fiind original din piatră de munte legată cu mortar de var nestins, amestecat cu pământ. Dovada istorică a ctitorilor și zugravilor este conțiuntă în pisania zugrăvită cu litere chirilice ce se păstrează pe peretele dinspre apus al naosului: „Cu vrerea Tatălui, a Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfântu au făcut această sfântă biserică dumnealui jupânulu Cornea Brăiloiu velu Banu, dimpreună cu dumnealui jupânului Milco Băiașul nepotu
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Domnu Ion Constandinu Basarab Voievod. Începutu-s-au a să zidi această sfântă biserică la mai 22 leat 7027 (1699) și s-au săvârșitu cu toastă podoaba ei la mai 7 leat 7211 (1703). Eu cu mâna-mi păcătoasă am zugrăvit biserica, Neagoe și Parthenie, eromonah din Tismana.” Mănăstirea și-a început activitatea încă din anul 1703. Funcționând ca schit, așezământul a fost ulterior (înainte de anul 1718) închinat Mănăstirii Hilandar de la Muntele Athos. Aflându-se permanent sub conducerea stareților greci sau
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
biserică a mănăstirii, alături de cea veche, mai mare și mai trainică. Iarna grea a anului 1777, alungă călugării de la Partoș. Mănăstirea revine la viață în 1782 când protopopul Jebelului, Ioan Șuboni, ca prinos de recunoștință, lasă unui bun meșter să zugrăvească, chipul sfântului, această icoană păstrându-se până astăzi. În anul 1944, sub îngrijirea Episcopiei Timișoarei, se reia viața monahală, așezându-se aici câteva călugărițe. În timpul regimului comunist, mănăstirea a fost desfințată și înlocuită cu parohia Partoș. Între 1955-1956 se efectuează
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
cu . În anul 1781, armeanul Ștefan Altîntop a primit permisiunea din partea domnitorului Alexandru Ipsilanti să construiască o cafenea în apropierea Curții Domnești, în partea nordică a pieței Sfâtului Anton, în schimbul unei simbrii de 10 taleri pe an. Cafeneaua avea pereții zugrăviți în alb, un acoperiș închis la culoare, iar fațada sa era decorată de o serie de bazoreliefuri în stil renascentist, amplasate între arcele ferestrelor prevăzute cu obloane de tablă. Cafeneaua și-a schimbat proprietarii în anii 1812 - anul atestării sale
Cafeneaua Veche () [Corola-website/Science/328583_a_329912]
-
Sadoveanu înainte de Primul Război Mondial ("Șoimii", "Neamul Șoimăreștilor" și "Vremuri de bejenie") se caracterizează printr-un romantism ce se manifestă pe două mari axe, după cum constata criticul Pompiliu Constantinescu: aventura războinică și amoroasă și prestigiul poetic al timpurilor trecute. Scriitorul zugrăvește trecutul românesc, „cu exodurile lui dureroase, cu luptele lui omerice, cu instinctele lui războinice și amoroase”, făcând un exces de subiectivism în descrierea coloristică a mediului istoric și natural. Stilul narațiunii este poetic, avântat și plin de patos, iar peisajele
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
personaj fără identitate bine determinată, dar despre care se știe că e datorat penelului lui Rembrandt. Aceeași tensiune pulsatilă - de-o inefabilă natură spirituală - te întâmpină și-n pânzele cele mai recente, ce învie o anume lume a barocului, aceea zugrăvită de părintele Andrea Pozzo pe zidurile bisericii închinate sfântului Ignațiu de Loyola. O lume saturată de monocromia în grisaille a brunurilor, ce coboară din baroc, prin palorile lui William Turner, în vremurile postmoderne. Pe acestea din urmă ne este dat
Cătălin Bălescu () [Corola-website/Science/330906_a_332235]
-
acestui volum sunt descrierea naturii și trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii literari au afirmat în mai multe rânduri că Sadoveanu ar fi cel mai strălucit poet al naturii din literatura română. Frumusețea naturii este zugrăvită de prozator în toate scrierile sale; fundamentul psihologic al apariției poeziei naturii este descris de autor în acest volum: "„cât stau în baltă, lângă tovarășii mei, sunt fericit ca salcia ori ca papura, și pare că nu mă gândesc la
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
a participat o echipă de meșteri condusă de Toma zugravul. Printre realizările sale de aici se numără: Lui Toma zugravul din Suceava îi este uneori atribuit - în mod controversat , un autoportret inserat în scena "Asediul Constantinopolului", unde s-ar fi zugrăvit el însuși într-un călăreț apărător al cetății ce aruncă lancea înspre comandantul oștii turcești.
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
afirmă că a stilizat-o pe Druuna fiind influențat de rolul actriței Valérie Kaprisky în filmul "", dar deoarece Serpieri se ocupa în aceea perioadă cu multe benzi desenate despre Vestul Sălbatic, în primele câteva pagini ale seriei "Morbus Gravis" o zugrăvește pe Druuna cu caracteristici faciale nativ-americane înainte de a ajunge la aspectul ei actual. În anul 1989 fotograful Paulo Vainer, inspirat de personajul Druuna, a fotografiat viitorul Playboy Playmate brazilian Ana Lima în diferite ipostaze asemănătoare cu cele observate în poveștile
Druuna () [Corola-website/Science/337447_a_338776]
-
niciun alt scriitor , un univers comic și altul tragic, ilustrate atât de operele dramatice cât și de cele în proză, dar cel mai mare merit al său este acela că a știut să înfățișeze artistic o realiate complexă și să zugrăvească tipuri umane de o mare diversitate. În memoria marelui dramaturg, în anul 1979, într-o casă construită în stil rustic, aflată pe drumul național Târgoviște - Ploiești s-a deschis Muzeul Memorial I.L. Caragiale, care ilustrează printr-o colecție impresionantă (scrisori
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]