3,286 matches
-
într-o putere "medie" și în primul rând independentă. Chiar dacă nu a avut succes în măsura în care și-a propus pentru situația politică și geopolitică a RSR, discutată pe larg în capitolele precedente, detașarea efectivă de Moscova reprezenta un ideal imposibil de pus în practică leninismul romantic a rezistat totuși cu obstinație presiunilor internaționale, mai ales în ultima decadă a existenței sale, anii '80. Ne amintim că Bucureștiul și-a plătit integral datoria externă în 1988, a renunțat la clauza națiunii cele mai favorizate (deși
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
tara inerentă sistemului, argumentează Wallerstein, este că centrul menține voit semiperiferia în stare de dependență și periferia în stare de subdezvoltare pentru a își menține poziția privilegiată în cadrul economiei mondiale (Wallerstein: 1989, 1992). Pentru Wallerstein, marxismul clasic urma să fie pus în practică, așa cum de altfel argumentaseră și autorii săi, la nivelul centrului. Leninismul, în schimb, nu se putea naște decât în cadrul semiperiferiei. Motivele sunt clare: în statele dezvoltate, proletariatul avea un nivel de viață mai ridicat și opțiuni diverse și atractive pentru
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în scopuri revoluționare, singur apelul internaționalist al luptei de clasă nefiind suficient în acest sens, așa cum o demonstreză și comportamentul partidelor socialiste europene în timpul Primului Război Mondial; nu în ultimul rând, ca mișcare anti-sistemică, leninismul ar fi fost mult mai greu de pus în practică în interiorul statelor din centru, unde "reacțiunea" era atotputernică. La fel în ceea ce privește lumea a treia, insuficient dezvoltată la nivelul infrastructurii și al industriei pentru a gestiona anvergura revoluționară necesară pentru un astfel de demers. Unica soluție era dată deci de semiperiferie
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să nu mai depindă de generozitatea concetățenilor (mai mică sau mai mare), corelația dintre generozitatea membrilor comunității și datoria de a învăța pare cel puțin dificil (dacă nu imposibil) de pus în evidență, mai ales pe înțelesul elevului. Părinții pot pune în practică sloganul "ajută-te singur" (din ce în ce mai rar), dar abaterile copilului vor fi sancționate cu pedepse fără a se observa că relativa sa "obtuzitate" demonstrează lipsa de interiorizare a exigențelor care decurg din principiul "ajută-te singur", iar conformitatea pare a fi
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
este recomandabilă trimiterea unui elev aflat în culpă la director decât în cazuri deosebite, deoarece acest lucru slăbește considerabil autoritatea profesorului. • Trebuie evitată eliminarea elevului din sala de clasă; dacă este necesară izolarea, ar fi bine ca aceasta să fie pusă în practică în sala de clasă. Louis Cohen și Lawrence Manion au realizat o trecere în revistă a pedepselor uzuale întărite de tradiția școlară și care sunt recomandabile în situații conflictuale: A ține un elev pentru o discuție de câteva minute după ce
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
cele două lumi, un regim maniheist de comportare la nivel social și mental, unde Binele și Răul s-au aflat în poziții opuse. Binele Creștinului este Răul Musulmanului și vice-versa! Un fel de regie conflictuală a Binelui și a Răului, pusă în practică de teologii musulmani și de către cei creștini pe baza interpretării versetelor acestor mari cărți (Biblia, Coranul). Concepția religioasă și dialectica modernă sunt două antinomii în căutarea Adevărului, care încă fascinează creierele lumii moderne. Vechiul Testament introduce în cultura universală, dar îndeosebi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vorba? Despre acel contur care a dus la cristalizarea a trei mari ideologii: naționalismul, liberalismul și socialismul. Astfel, necesitatea socială a unui stat a dezvoltat cele trei ideologii, în forme și nuanțe diferite, pentru ca o întreagă tehnologie politică să fie pusă în practică. Naționalismul (necesitatea de a avea un stat suveran), liberalismul (necesitatea de a fi liber și independent) și socialismul (controlul mijloacelor industriale de producție) se intersectează și compun geometria statului politic modern, a arhitectonicii puterii, a relațiilor sociale și economice din cadrul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
drept o expresie concretă a oamenilor, expresia voinței indivizilor de a avea un stat care să le gestioneze necesitățile, să le garanteze libertățile și proprietățile, să le administreze veniturile într-un mod echilibrat și corect. Astfel că societățile europene au pus în practică anumite principii, ca, de exemplu, fericirea generală, prosperitatea comună, administrarea corectă și echilibrată, apărarea intereselor comune, securitatea civililor pe care statul și reprezentanții lui le-au asumat ca atare spre "progresul general". Ideea progresului societăților din Europa s-a exprimat
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Societatea contemporană este luată drept o masă amorfă și hilară din care se alimentează megastructura statului politic. La rândul ei, această "megastructură" este compusă dintr-o rețea umană și folosită de către X, Y individ politic. Un cerc vicios stat-societate se pune în practică prin acele tehnologii înalte. Acest "cerc vicios" (raporturile stat politic-societate civilă) este și un document al gândirii științifice și occidentale din lumea modernă. O gândire caracterizată prin "calcul matematic", prin "interese ermetice", prin rezultate, prin configurații "mai complicate" de cunoaștere-putere
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Marx, Nietzsche, Freud, Heidegger), dar forța cunoașterii sale nu constă în aceste "influențe", ci în dezbaterea unor probleme menținute în societate pe un fond de cunoaștere istorică. Dacă Febvre s-a pronunțat pentru istorii problematizante, Foucault nu a ezitat să pună în practică un nou mod de a problematiza. Întreaga sa scriitură este una problematizantă. Acest nou mod de a pune probleme se întemeiază pe învățături din psihanaliză, din semiotică, desprinse din dezbaterile contemporane de idei; pe teorie semiologică, atunci când se ocupă de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ea însăși. Pentru Foucault, pe urmele lui Nietzsche, cunoașterea autentică nu se află nici în bine, nici în rău, nici în lupta mitizantă dintre bine și rău. Lupta mitizantă dintre bine și rău se află doar ca formă de autoîndoctrinare, pusă în practică de filosofii sistemelor politice. În viziunea celor doi, cunoașterea este concomitent un bine și un rău dat. De asemenea, ea este și poate fi și un dincolo de bine și de rău, un dincolo de o mentalitate maniheistă. Cunoașterea (istorică) nu funcționează
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Febvre să vorbească de utilaj mental în Religia lui Rabelais? Termenul de utilaj, cum bine știm, provine dinspre domeniile tehnice, iar mental dinspre științe umane și psihologie. De ce metoda catitativă, preluată, într-o accepțiune diferită, din analiza matematică a fost pusă în practică de celebri istorici Braudel, Chaunu, Ladurie? Nu există decât cunoaștere, pe care homo academicus a divizat-o în mai multe cunoașteri, aparent izolate. După al Doilea Razboi Mondial aceste cunoașteri (umaniste și tehnice) sunt tot mai mult amestecate între ele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istorie efectivă" apare și la G. Gadamer, cu o semnificație diferită. În eseul Nietzsche, genealogia și istoria, istoricul francez încearcă să schițeze o "metodologie" a istoriei efective. Voi descrie și caracteriza acest concept așa cum l-a teoretizat Foucault. Istoria efectivă pune în practică o altfel de tratare a conceptului de eveniment, aceea descrisă mai sus. Ea prezintă altfel relația T-P, urmărind nu opoziția dialectică între trecut și prezent, ci o înseriere a "lucrurilor mărunte" în programul ei de cercetare. Istoria efectivă privește
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o triplă întemeiere epistemică: 1) istorie-reminiscență; 2) istorie-continuitate (aici Foucault a rupt-o cu o întreagă percepție a mediei, care vedea în el un istoric al discontinuului); 3) istorie-cunoaștere. O istorie îndreptată împotriva concepției tradiționale despre memorie; o istorie ce pune în practică "o cu totul altă formă de timp"201. În concepția foucauldiană, această istorie efectivă de sorginte nietzscheană ar presupune trei mari utilizări ce sunt împotriva acelora proferate de Platon. Aceste utilizări foucauldiene sunt: 1) o atitudine parodică și bufonă a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
triplu. De aceea munca sa devine incompletă și permanent de revizuit. Revizuirea textelor istorice este o condiție a oricărei epistemologii istorice, a oricărei teorii a istoriei. Ceea ce știm se relativizează doar din perspectiva discursului, a tehnicilor de lucru, a metodelor puse în practică, a încercărilor noastre discursive de a scrie istorie. Discursul și seria lui de enunțuri devin un dat istoric, un fragment de istorie prin imanența spusului său. El trăiește într-o atmosferă a lui, care devine fragment din trecut. În timp ce datele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Ilfov. Încercarea centrului de a-l înlocui pe președintele organizației mureșene, Ion Bujoriu, a declanșat opoziția delegației permanente județene. La prima vedere, conflictul părea a fi o expresie a nemulțumirii provocate georgiștilor din provincie de modul nedemocratic în care erau puse în practică principiile de organizare afirmate de conducerea partidului. Cerând să li se precizeze atribuțiile președinților de onoare ai organizațiilor județene, georgiștii mureșeni lăsau impresia că, la nivelul organizării, persistau încă unele imperfecțiuni, datorate amestecului conducerii centrale în activitatea organizațiilor județene. În
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
față de faptul că în unele părți ale țării, grupările extremiste de stânga sau de dreapta, obținuseră o parte însemnată a voturilor. Șeful georgiștilor se întreba dacă autoritățile vor putea să mențină ordinea în fața acelora care așteptau ca legionarii să-și pună în practică promisiunile cu nuanță extremistă. De asemenea, el își exprima îngrijorarea față de urmările pe care le-ar fi putut avea propaganda "demagogică" a grupărilor exremiste în provinciile unite cu România 717. Formarea guvernului condus de I.G. Duca și interzicerea "Gărzii de
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
reorganizare. Într-un astfel de manuscris, el preciza că urma să se constituie o "comisie de trei (Sassu, Bebe și cu mine) care să lucreze imediat la reorganizare: Delegația Permanentă, Comitetul Central, organizații"864. Faptul că aceste instrucțiuni au fost puse în practică, cel puțin în vederea alegerilor așteptate, este dovedit de listele publicate în ziarul "Viitorul", cuprinzând numele membrilor Comitetului electoral al PNL, între care se număra și Gheorghe Brătianu. De asemenea, el a fost cooptat în Delegația permanentă a PNL, urmând ca
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
în istoria presei. Dacă ea nu a avut decît efecte indirecte asupra vieții ziarelor din țările străine chiar dacă cutremurul revoluționar și politica imperială au bulversat presa din toată Europa Occidentală, cu excepția Angliei -, Revoluția a definit, pentru prima dată, și a pus în practică un timp marile principii ale libertății presei, care vor servi, în secolul al XIX-lea, drept program revendicărilor jurnaliștilor din lumea întreagă. Și în zilele noastre articolul XI din Declarația Drepturilor Omului din 26 august 1789: "Libera comunicare a ideilor
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
a mîinii de lucru respective. Publicațiile de opoziție burgheze și apoi socialiste au fost eliminate, iar pe 17 noiembrie 1918 primul Congres al ziariștilor sovietici putea declara: "Presa sovietică este în întregime subordonată sarcinii esențiale a momentului: aceea de a pune în practică dictatura proletariatului". Statul pune foarte repede la punct organismele guvernamentale destinate să îndrume presa: departamentul de propagandă supranumit Agitprop (agitație și propagandă); Gosidat, organ însărcinat să atenueze multiplele dificultăți materiale ale ziarelor planificînd distribuirea hîrtiei și instalarea tipografiilor; Glavlit, care
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
reformatori sociali, politici, religioși, ca inventatori, erotomani etc. Deși trăiesc cu o mare intensitate aceste „idei”, viața lor este de fapt strict limitată la acestea; întreaga lor existență este circumscrisă în jurul ideilor delirante pe care urmăresc cu obstinație să le pună în practică. 5) Extaz și iluminare Aceste experiențe sufletești contribuie la configurarea unui model de existență pato-biografică cu aspect particular. El este specific bolnavilor epileptici sau celor cu o structură mintală de tip isteric. Experiența acestor bolnavi este dominată de stările paroxistice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
învățătorul trebuie să obțină angajamentul acestuia că va urma planul de schimbare acomportamentului. Angajamentul trebuie „pecetluit” dând mâna cu elevul sau punându-l să semneze un contract scris în acest sens. O dată ce angajamentul a fost obținut, elevul trebuie să-l pună în practică imediat. Cadrul didactic trebuie să verifice periodic eficiența demers, încurajând fiecare „semn” al îndreptării și al respectării angajamentului propus. refuzul învățătorului de a accepta scuze pentru eșecul planului de remediere a comportamentului: scuzele nu rezolvă problema eșecului planului de remediere
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
sistem de preferințe și de evaluare; e vorba de structuri cognitive durabile, de scheme de acțiune care orientează perceperea situației și, deci, răspunsul adecvat. Habitus desemnează "simțul practic", ceea ce e de făcut într-o situație dată. Este "abilitatea de a pune în practică legile tacite de funcționare a cîmpului." În sport, acest lucru se numește simțul jocului. Produs al socializării, habitus este o structură mentală rezultînd din interiorizarea, de către agent, a structurilor obiective ale cîmpului social în care intervine. Așa arată limbajul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
zile, este avionul-rachetă în proiectul căruia își pun toate speranțele și toate mijloacele financiare și umane. Militarii americani însărcinați cu dosarul nuclear fac și ei un bilanț la sfîrșitul anului 1941 și începutul lui 1942. Decizia lor este de a pune în practică fabricarea bombei atomice. Este vorba despre proiectul Manhattan. Mark Walker insistă asupra faptului că oamenii de știință americani nu dețineau mai multe cunoștințe decît omologii lor germani. Contrar a ceea ce s-a susținut după război, ei nu beneficiază de un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să mulțumesc consultanților care au citit prima ediție și le-au împărtășit informațiile clienților lor. La urma urmelor, cu cât învață mai mulți dintre noi cum să obțină rezultate maxime de la angajați, cu atât mai repede vom fi capabili să punem în practică viziunea corporatistă „Să schimbăm modul în care funcționează lumea”. Mulțumiri la ediția I Fără John Domenick, această carte nu ar fi fost scrisă probabil niciodată. A lucrat cu redactorul, m-a încurajat, mi-a întărit eforturile, a scris, a corectat
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]