30,256 matches
-
deschiderea a fost făcută pe 20 mai 1913 în prezența Prințului Moștenitor Wilhelm de Hohenzollern. Terenurile includ un iaz imens, cu fântâni, închis de o mare pergolă din beton în formă semieliptică. Dincolo de acesta, la nord, a fost amenajată o grădină japoneză. Dramaturgul Gerhart Hauptmann a pregătit special o piesă "Festspiel în deutschen Reimen", dar punerea în scenă a lui Max Reinhardt a fost suspendată de către cercurile național-conservatoare pentru tendințele sale antimilitariste. După evenimente, clădirea a fost utilizată mai mult în
Sala Centenarului () [Corola-website/Science/336134_a_337463]
-
din Sukerchakia, condusă de Rânjit Singh a cucerit orașul Lahore. Imediat după capturarea orașului, moscheea a fost profanata de către Rânjit Singh ce a folosit interiorul drept magazie pentru armament, iar curtea drept grajd pentru căi. El a folosit "Hazuri Bagh", grădină de lângă această, drept sala de audiență, în anul 1818 construind aici un edificiu din marmură. În anul 1841, în timpul Primului Război Anglo-Sikh, fiul lui Rânjit Singh, Sher Singh, a folosit minaretele mării moschei pentru a plasa în ele "zamburahs", un
Moscheea Badshahi () [Corola-website/Science/336133_a_337462]
-
în urma unei consultări populare în noiembrie 2015, a unui întreg aliniament de tei în centrul orașului. Mai multe documente de arhivă atestă continuitatea plantațiilor de tei în Iași. În anul 1855, de exemplu, se consemnase deja faptul că teii din Grădina Copou erau mari. În același an, șeful statului major al armatei solicita Departamentului Lucrărilor Publice recoltarea florilor de tei din oraș pentru nevoile spitalelor militare. În 1864, grădinarul Grădinii Copou solicita într-un raport oficial în jur de 5.500
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
anul 1855, de exemplu, se consemnase deja faptul că teii din Grădina Copou erau mari. În același an, șeful statului major al armatei solicita Departamentului Lucrărilor Publice recoltarea florilor de tei din oraș pentru nevoile spitalelor militare. În 1864, grădinarul Grădinii Copou solicita într-un raport oficial în jur de 5.500 de copaci, inclusiv 400 de tei, la o înălțime de minim doi stânjeni (circa 4,5 m). În 1856, arhitecul peisagist al capitalei Moldovei solicita alți 600 de tei
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
Carol, Ștefan cel Mare, în fața palatului primăriei, pe strada Golia și în fața Bisericii Catolice sunt plantați exclusiv tei. În perioada comunistă, plantațiile de tei sunt înnoite și întreținute, atât în aliniamentele stradale, cât și în parcuri. Dezvoltarea sectorului dendrologic al Grădinii Botanice din Iași a presupus, de asemenea, înființarea a noi plantații de tei (precum "Tilia tomentosa", "Tilia platyphyllos" și hibrizi), proiect gestionat de botanistul ieșean Ionel Lupu. De asemenea, Mandache Leocov a reușit să atenueze efectele ecologice distructive ale procesului
Istoria teilor în Iași () [Corola-website/Science/336131_a_337460]
-
o mare popularitate în rândul turiștilor datorită aspectului caselor sale colorate cu ferestre și uși mici, a acoperișurilor joase și a coșurilor de fum. Strada de aur se află în partea de nord-est a Cetății Praga și la sud-est de Grădinile Regale. Situată lângă Mănăstirea Sf. Gheorghe, ea se învecinează cu Turnul Alb ("Bílá svěž") la vest și cu Turnul Daliborka ("Daliborka svěž") și Turnul Negru ("Černá svěž") la est. Prin rescriptul din 16 septembrie 1597, Rudolf al II-lea de
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
resturi vegetale. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de preferință nisipoase la marginea de păduri, de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri, de la deal până la munte, din mai până în octombrie (noiembrie). Adesea oară se uită, că unul dintre primii botaniști și micologi britanici, William Hudson (1734-1793), a descris această specie sub denumirea "Agaricus pratensis", în cartea sa "Flora anglica - exhibens
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
este un complex de clădiri construite în secolul al XV-lea în stil renascentist, situate în orașul morav Kroměříž din Republica Cehă. Clădirile complexului au servit ca reședință a episcopilor și (din 1777) a arhiepiscopilor de Olomouc. Palatul arhiepiscopal și grădinile au fost înscrise de UNESCO în 1998 pe lista locurilor din patrimoniul mondial. În anul 1110 teritoriul pe care se află actualul oraș Kroměříž a fost trecut în stăpânirea Episcopiei de Olomouc, iar în anul 1260 episcopul Bruno de Schauenburg
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
potrivit standardelor acelei perioade. Aspectul exterior al clădirii s-a schimbat destul de mult în următoarele secole. Reconstruit în stil renascentist, castelul era format din patru aripi și un turn înalt. Aproximativ în aceeași perioadă au fost amenajate în jurul său câteva grădini și iazuri. Cu toate acestea, în 1643, la sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, castelul și domeniul episcopal au fost devastate și jefuite de armata suedeză. În anul 1665 episcopul de Olomouc Carol al II-lea ce provenea din puternica
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
manierist (doar partea de jos a turnului a mai rămas din aspectul original al castelului, restul fiind reconstruit până la o înălțime de 84 de metri). Lucrările au fost coordonate de arhitectul italian Filiberto Lucchese, care a amenajat printre altele o grădină de plăcere în fața castelului. După moartea lui Luccese în 1666, Giovanni Pietro Tencalla a continuat lucrările la grădină și a reconstruit palatul pe vechea temelie într-un stil asemănător cu cel al școlii torineze din care provenea. Noua clădire avea
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
până la o înălțime de 84 de metri). Lucrările au fost coordonate de arhitectul italian Filiberto Lucchese, care a amenajat printre altele o grădină de plăcere în fața castelului. După moartea lui Luccese în 1666, Giovanni Pietro Tencalla a continuat lucrările la grădină și a reconstruit palatul pe vechea temelie într-un stil asemănător cu cel al școlii torineze din care provenea. Noua clădire avea trei etaje, cu fațade exterioare decorate cu pilaștri, arcade și rezalite unghiulare. După ce castelul a fost devastat de
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
la Köln în 1673. Palatul conține, de asemenea, o arhivă muzicală remarcabilă și o bibliotecă de 33.000 de volume. În anul 1777 palatul de la Kroměříž a devenit reședința oficială a arhiepiscopilor romano-catolici de Olomouc. UNESCO a înscris palatul și grădina în lista locurilor din patrimoniul mondial. Așa cum explică dosarul de nominalizare, „castelul este un exemplu bun, dar nu remarcabil al unui tip de reședință aristocratică sau princiară care a supraviețuit pe scară largă în Europa. Grădina de plăcere, în schimb
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
a înscris palatul și grădina în lista locurilor din patrimoniul mondial. Așa cum explică dosarul de nominalizare, „castelul este un exemplu bun, dar nu remarcabil al unui tip de reședință aristocratică sau princiară care a supraviețuit pe scară largă în Europa. Grădina de plăcere, în schimb, este un exemplu foarte rar și în mare parte intact al unei grădini baroce”. În afară de parterurile formale există și o grădină englezească mai puțin formală din secolul al XIX-lea, care a suferit pagube în timpul inundațiilor
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
este un exemplu bun, dar nu remarcabil al unui tip de reședință aristocratică sau princiară care a supraviețuit pe scară largă în Europa. Grădina de plăcere, în schimb, este un exemplu foarte rar și în mare parte intact al unei grădini baroce”. În afară de parterurile formale există și o grădină englezească mai puțin formală din secolul al XIX-lea, care a suferit pagube în timpul inundațiilor din 1997. Spațiile interioare ale palatului au fost intens folosite de Miloš Forman ca decor interior pentru
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
unui tip de reședință aristocratică sau princiară care a supraviețuit pe scară largă în Europa. Grădina de plăcere, în schimb, este un exemplu foarte rar și în mare parte intact al unei grădini baroce”. În afară de parterurile formale există și o grădină englezească mai puțin formală din secolul al XIX-lea, care a suferit pagube în timpul inundațiilor din 1997. Spațiile interioare ale palatului au fost intens folosite de Miloš Forman ca decor interior pentru Palatul Imperial Hofburg din Viena în timpul filmărilor la
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
(în ) este o clădire barocă din districtul nord-vestic Troja al orașului Praga, aflată în imediata apropiere a Grădinii Zoologice (la est). Situat pe malul drept al râului Vltava, fostul domeniu nobiliar conține, de asemenea, mai multe acareturi, inclusiv grajduri, și, de asemenea, o vinotecă, inspirată de via Sf. Clara din apropiere (în direcția nord). Clădirea palatului este înconjurată
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
est). Situat pe malul drept al râului Vltava, fostul domeniu nobiliar conține, de asemenea, mai multe acareturi, inclusiv grajduri, și, de asemenea, o vinotecă, inspirată de via Sf. Clara din apropiere (în direcția nord). Clădirea palatului este înconjurată de o grădină mare cu multe plante ornamentale, pomi fructiferi și un mic labirint, decorat cu fântâni arteziene, vaze din teracotă, decorațiuni de stuc și o orangerie cu busturi de împărați. Palatul (aflat în prezent în proprietatea orașului Praga) și grădinile sale sunt
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
de o grădină mare cu multe plante ornamentale, pomi fructiferi și un mic labirint, decorat cu fântâni arteziene, vaze din teracotă, decorațiuni de stuc și o orangerie cu busturi de împărați. Palatul (aflat în prezent în proprietatea orașului Praga) și grădinile sale sunt deschise pentru public, aici fiind expusă o colecție de picturi cehe din secolul al XIX-lea ce face parte din Galeria de Artă a orașului Praga. În plus, una din camerele din interiorul palatului conține o decorație frumoasă
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
aici împreună cu soția sa, Klara și cu fiica sa. Autorii proiectului au fost Giovanni Domenico Orsi și, mai târziu, Jean-Baptiste Mathey, iar constructorul a fost Silvestro Carlone (vezi, de asemenea, secțiunea Arhitectură și decor). În anul 1685 a fost amenajată grădina adiacentă, iar în anul 1697 a fost construită o terasă și dependințe, în imediata apropiere a palatului. Împărăteasa Maria Terezia a achiziționat palatul de la familia Šternberk în 1763 pentru a înființa aici un institut pentru femei nobile și a rămas
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
internat de toate gradele, orfelinat etc. Consiliul de Miniștri a numit în anii 1923 și 1924 un consiliu de administrație care trebuia să decidă modul de alocare a terenurilor. O parte din acest teren a fost folosit pentru a amenaja grădina botanică și grădina zoologică a orașului Praga, deși a existat o opoziție puternică împotriva transferării terenului pentru o grădină zoologică, printre care cea a lui Stanislav Růžička. În decembrie 1926 Ministerul Educației a început discuții cu privire la utilizarea terenului cu Consiliul
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
gradele, orfelinat etc. Consiliul de Miniștri a numit în anii 1923 și 1924 un consiliu de administrație care trebuia să decidă modul de alocare a terenurilor. O parte din acest teren a fost folosit pentru a amenaja grădina botanică și grădina zoologică a orașului Praga, deși a existat o opoziție puternică împotriva transferării terenului pentru o grădină zoologică, printre care cea a lui Stanislav Růžička. În decembrie 1926 Ministerul Educației a început discuții cu privire la utilizarea terenului cu Consiliul Local Praga, Ministerul
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
administrație care trebuia să decidă modul de alocare a terenurilor. O parte din acest teren a fost folosit pentru a amenaja grădina botanică și grădina zoologică a orașului Praga, deși a existat o opoziție puternică împotriva transferării terenului pentru o grădină zoologică, printre care cea a lui Stanislav Růžička. În decembrie 1926 Ministerul Educației a început discuții cu privire la utilizarea terenului cu Consiliul Local Praga, Ministerul Protecției Sociale și Ministerul Sănătății Publice, dar nici una dintre instituțiile contactate nu a oferit o propunere
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
instituțiile contactate nu a oferit o propunere viabilă. Proiectele educaționale propuse de Stanislav Růžička și Eduard Štorch au fost respinse. Palatul a trecut în anii 1977-1989 prin lucrări ample de reconstrucție. În timpul inundațiilor din 2002 a fost inundată pivnița și grădina adiacentă, iar în timpul marii inundații din anul 2013 a fost distrusă din nou partea de jos a grădinii. Clădirea găzduiește în prezent o colecție de picturi ale unor maeștri cehi din secolul al XIX-lea: Josef Čermák, Václav Brožík, Julius
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
fost respinse. Palatul a trecut în anii 1977-1989 prin lucrări ample de reconstrucție. În timpul inundațiilor din 2002 a fost inundată pivnița și grădina adiacentă, iar în timpul marii inundații din anul 2013 a fost distrusă din nou partea de jos a grădinii. Clădirea găzduiește în prezent o colecție de picturi ale unor maeștri cehi din secolul al XIX-lea: Josef Čermák, Václav Brožík, Julius Mařák, Antonin Chittussi, Jan Preisler, Mikoláš Aleš, colecție ce face parte din Galeria de Artă a orașului Praga
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]
-
Jan Preisler, Mikoláš Aleš, colecție ce face parte din Galeria de Artă a orașului Praga. În 2008 existau propuneri vechi de mai mulți ani (potrivit purtătorului de cuvânt al PBZ vechi chiar de 10 ani) care aveau în vedere fuziunea Grădinii zoologice din Praga cu grădinile botanic adiacente. Consiliul Municipal Praga a discutat o astfel de propunere la 22 septembrie 2009. În viitor, o astfel de entitate unită ar trebui să aibă în administrare și palatul Troja. Cu toate acestea, este
Palatul Troja () [Corola-website/Science/336176_a_337505]