30,078 matches
-
o dovedește înverșunarea pe care i-o stârnește ea lui Bartholo, moșneagul detestabil și mărginit din Bărbierul din Sevilla. Interogând-o cu brutalitate pe Rosine asupra Precauției inutile 13 din care ea a lăsat să scape neglijent paginile, bătrânul doctor strigă, indignat: "Bartholo Ce este Precauția inutilă? Rosine Este o nouă comedie. Bartholo Vreo dramă, ceva! Vreo prostie de un gen nou! Rosine Habar n-am. Bartholo Hm, hm, ziarele și autoritatea ne vor face dreptate. Secol barbar!.... Rosine Tot timpul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în fața lui Pilat, în fața lui Irod. Erau copiate cu fidelitate toate ultragiile pe care le îndurase omul-Dumnezeu, sărutul trădătorului Iuda, vătămarea lui Malhus, lepădarea Sfântului Petru, palma dată peste fața lui sfântă și vasul cu oțet. Un cor de jidani striga: crucificați-l! crucificați-l! Erau văzuți înaintând călăii înarmați cu cuie; îl întindeau pe Iisus pe cruce, în mijlocul sfintelor femei care izbucneau în lacrimi. Baraba, și atât hoțul bun, cât și cel rău erau acolo. Atunci din toate părțile nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
picioare pătrate. Uitați-vă la frumoasele scene din Shakespeare. Cezar traversează piața publică: este înconjurat de senatori; Cassius, Brutus și Casca își pregătesc deoparte dreapta răzbunare. Poporul se înghesuie cu grămada. Se aude vocea astrologului care iese din înghesuială și strigă: Cezar, fii atent la Idele din Martie! Cât de bine este prins adevărul istoric, cât de mult îmi dau seama din tonul popular al lui Cezar de acest ambițios care, în ciuda inimii sale largi și a ingenioasei sale clemențe, a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu poate auzi niciodată; iată unde gestul triumfă asupra discursului! (...) În sublima scenă care termină tragedia Rodogune, momentul cel mai teatral este, fără discuție, cel în care Antioh își duce cupa la buze, și în care Timagène intră în scenă strigând: Ah! seniore! (actul V, scena 4) Ce mulțime de idei și de sentimente acest gest și acest cuvânt ne fac să simțim în același timp!" Pentru a-și concentra atenția, cu ocazia vreunei reprezentații, asupra gesturilor, Diderot, care știa pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar prin natura lui antiteatral. Citând în Laocoon, eseu despre estetică scris în 1766, Filoctet și Trahinienele lui Sofocle, el face elogiul tragicilor greci care nu au șovăit să arate personaje care suferă în trupul lor, care jelesc, gem și strigă, atunci când durerea devine intolerabilă, în timp ce francezii, sub pretextul bunei cuviințe, au golit scena de spectacolul suferinței fizice. "Este de remarcat că printre puținele tragedii antice care ne-au parvenit, se află două piese unde durerea trupească intră în mare parte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
piese unde durerea trupească intră în mare parte în suferința care îl lovește pe eroul îndurerat. Pe lângă Filoctet, este și Hercule pe moarte. Și pe acesta din urmă, Sofocle îl face să se plângă, să geamă, să lăcrimeze și să strige. Datorită amabililor noștri vecini 49, acești maeștri în ceea ce privește conveniențele, un Filoctet care geme, un Hercule care strigă ar fi astăzi cele mai de râs personaje și cele mai nepotrivite să apară pe scenă. Unul dintre cei mai recenți poeți ai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Filoctet, este și Hercule pe moarte. Și pe acesta din urmă, Sofocle îl face să se plângă, să geamă, să lăcrimeze și să strige. Datorită amabililor noștri vecini 49, acești maeștri în ceea ce privește conveniențele, un Filoctet care geme, un Hercule care strigă ar fi astăzi cele mai de râs personaje și cele mai nepotrivite să apară pe scenă. Unul dintre cei mai recenți poeți ai lor50, a făcut, este adevărat, un Filoctet, dar ar fi putut el oare avea curajul de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de "dramă romantică". 84 Stendhal dă ca exemplu de "iluzie perfectă" pe cel al unui soldat din teatrul de la Baltimore care, văzându-l pe Othello pe punctul de a o sugruma pe Desdemona, îi frânse actorului brațul cu o împușcătură, strigând: Nu se va spune niciodată că în prezența mea un blestemat de negru a omorât o femeie albă". 85 În anul precedent a fost creat Ubu-Rege (Ubu-Roi) a lui Jarry, piesă care instituie modernitatea, așa cum vom arăta în capitolul următor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
V. își aduce contribuția la cunoașterea literaturii române în spațiul lingvistic slovac și prin traducerile din opera lui Mihail Sadoveanu (Hanu Ancuței, Zodia Cancerului, Ostrovul lupilor), Marin Sorescu (Matca, Setea muntelui de sare), Marin Preda (Intrusul), Fănuș Neagu (Îngerul a strigat), Leonida Teodorescu (Cine a fost Adam?), ca și prin antologia de nuvele Strateni v Balkanií (1989, în colaborare). A mai publicat în traducere proprie grupaje de poezii sau de proză scurtă de Ana Blandiana, Mihai Giugariu, Pompiliu Marcea, Fănuș Neagu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
prekladov a publicátií o rumunskej literatúre (1890-1990), Bratislava, 2000; Rumunská literatúra v slovenskej kultúre (1890-1990), Bratislava, 2000. Ediții: Jindra Husková-Flajshansová și corespondenții săi români, tr. și introd. edit., pref. Iordan Datcu, București, 1991. Traduceri: Fănuș Neagu, Anjel vykríkol [Îngerul a strigat], Bratislava, 1974; Marin Preda, Votrelec [Intrusul], Bratislava, 1978; Marin Sorescu, Matka voda [Matca. Setea muntelui de sare], Bratislava, 1980; Leonida Teodorescu, Kto bol Adam? [Cine a fost Adam?], Bratislava, 1980; Nelu Ionescu, Ako ostala Katinka starou dievkou [Cum s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
un nor de picături de apă, ce făceau curcubee cu soarele, acum înălțat, să lumineze și să privească și el la înfricoșătoarea îmbulzeală de ape și ghețuri, de mugete și bubuituri. Moșul se apleacă către ucenicul de lângă el să-i strige, cu glasul întinerit, de altă dată: " Așteptarea s-a împlinit! Ca un șarpe flămând, Apa care Curge înghite acum ca pe o broască umflată Apa Mare care Dă Nori. Și o duce încolo, către Soare-Răsare, cine știe până unde! Ce
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
puternic (Anast. II, 8-9). Dar nu numai cel nevinovat, ci și cel care este În culpă se poate Îndrepta către zeu: Nu mai există nimeni ca el, care apără milioane, care salvează zeci de mii. O protector al celui care strigă către tine, o domn al Heliopolisului, nu Îngădui să-mi dăuneze greșelile mele cele multe. Eu sunt un om care Își uită Îndatoririle. Sunt o persoană fără minte, care Își petrece ziua urmându-și gura, ca vițelul după iarbă (Anast
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În această situație, este foarte potrivită folosirea expresiei „păcat originar”. Conform tab. I din mitul Atra¿asșsxe "Atrah~asșs", după o primă perioadă de supunere (rândurile 328-351), oamenii deveniți mai numeroși se revoltă Împotriva legii muncii, refuză să mai lucreze, strigă și vociferează Împotriva lui Enlilxe "Enlil" (rândurile 352-359). Zeii răspund la revolta oamenilor pedepsindu-i cu o epidemie cumplită care Îi decimează și Îi readuce la ascultare (rândurile 360-415). Dar revolta se repetă de Încă două ori, după ce oamenii au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
părăsise țara. Abia în 1989 P. își publică prima carte de poeme, Cu acul pe săpun, în editura revistei „Cuvântul românesc”. Scrise în clipe de suferință atroce, de disperare și de năzuință spre lumină, versurile poartă pecetea calvarului carceral. Este strigată aici deznădejdea unei generații răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
căderi pe parcurs. Dar nu este prea tîrziu. Multe greșeli din trecut (și viitor) pot fi evitate sau rectificate. Trebuie însă să acceptăm în primul rînd o reconciliere cu realitatea. Evenimentele din Iugoslavia trebuie să constituie un avertisment. Așa cum a strigat cu disperare scriitorul pacifist sîrb Mirko Kovač (Viața Malvinei Trifkovič): "Aici (în Iugoslavia), naționalismul s-a transformat într-o ideologie. Motiv pentru care nu mai poate să fie considerat drept un sentiment național!... Ceea ce a spus Mirko Kovač este valabil
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un avocat apreciat. Avea un birou mare. Vine aici și i se interzice să practice avocatura. De ce? Pentru că-i evreu. Este obligat să lucreze pentru fratele meu. De ce ne urăsc oare? Chiar și birjarul, cînd e furios pe calul lui, strigă la el: "Dii, jidane!" De ce, de ce-i așa?" În timp ce conversația continuă, Harriet încearcă să-i liniștească: "Aici nu sînteți în pericol". "Nu despre pericol este vorba", replică sora lui Drucker. Pericol există peste tot. Este vorba despre un simțămînt, un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o perioadă de tulburări de stânga pe tot cuprinsul României. La 13 decembrie 1918, a fost o demonstrație de stânga în fața Teatrului Național de la București, care s-a transformat într-o procesiune insurecțională care s-a îndreptat spre Palatul Regal, strigînd "Trăiască Republica!" S-a tras în masă împotriva demonstranților. Mișcări similare s-au produs și la Iași și în alte părți 7. La 12 noiembrie, Regele Ferdinand și-a reafirmat promisiunile privind votul universal și reforma agrară. După reintrarea României
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
eșuată, în cele din urmă), iar la 9 decembrie, un evreu dement a plasat o bombă în Adunarea Națională, ucigînd și mutilînd mai mulți deputați. Era ceva simptomatic pentru spiritul anarhist predominant faptul că vînzătorii de ziare își făceau reclamă strigînd: "Au început să-i termine pe șobolani!", adică pe politicieni 47. În perioada aceasta și-a făcut debutul la Ministerul de Interne sinistrul Constantin Argetoianu. Va deveni de mai multe ori ministru de interne, excelînd întotdeauna în activitatea de reprimare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gata oricînd să-și folosească limba ascuțită. Opoziția promitea mereu să "curățe mizeria", dar făcea exact pe dos. Organiza întruniri publice la București, apoi participanții mărșăluiau în ordine pînă la Palatul regal ca să cînte Trăiască Regele (imnul regal) și să strige de cîteva ori "Jos guvernul!", după care se împrăștiau pașnic. Brătianu era întotdeauna înfățișat în "Neamul românesc" purtînd un fes sau un turban și i se spunea "Pașa" sau "Vizirul" . Orice urmă a promisei autonomii a Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
susțineau că fusese cumpărată din banii primiți ca mită. Iorga își amintea cu indignare că remarcile acestor lepădături erau rostite "în auzul copiilor mei!" Tot la Mangalia, o delegație de șomeri a făcut apel la Iorga. Cîțiva dintre aceștia au strigat că sînt disperați. Iorga, impulsiv cum era, le-a replicat: în cazul acesta, nu trebuiau să vină la casa lui, ci să-și continue drumul pînă în marea din spatele ei, neținînd cont de ceea ce avea să se întîmple dacă presa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vizitat și el pe Hitler. Toate acestea i se păreau lui Iorga manifestările unei mișcări similare celei din Sudeți 104, considerîndu-le drept inacceptabile și lipsite de loialitate. A menționat cu furie o paradă desfășurată la Sibiu în timpul căreia s-a strigat "Heil Hitler!" și faptul că sașii din Brașov au arborat zvastica 105. Într-o scrisoare adresată unui intelectual român din Sibiu, Toma Cornea, apreciind remarca acestuia că preferă un evreu unui saș hitlerist, Iorga scria: "Ați sesizat unde se află
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
armă lăsînd milioane de români pradă unui jug străin (căci un jug avea să fie și încă unul dintre cele mai oneroase), sistemul acela trebuia să plece de la putere! O mulțime imensă s-a adunat în jurul statuii lui Mihai Viteazul strigînd un singur nume, cel al lui Maniu: "La luptă! Îl vrem pe Maniu!" Marele cotidian "Universul" a publicat un editorial fulminant despre "zece ani de tiranie sub care tînăra generație naționalistă a fost ucisă mișelește și au fost delapidate miliarde
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oferindu-se să-l ascundă la niște rude ale lui. Iorga i-a mulțumit, dar nu părea îngrijorat. A petrecut totuși o noapte albă nu prea plăcută. A doua zi de dimineață, văzîndu-l pe domnul Pascariu pe fereastră l-a strigat, i-a făcut din deget a mustrare și i-a zis: "Mi-ai tras o sperietură pe cinste ieri! După cum vezi, nu s-a întîmplat nimic, totul este în regulă! Îți mulțumesc, totuși". A doua zi la amiază (pe 25
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Giurescu despre jurnalismul și corupția lui Ilie Rădulescu erau foarte proaste. Munteanu, op. cit., p. 446 142 Goga era un fascist liric. Cînd a aflat că în timpul puciului (care a dus la asasinarea n.t.) lui Dolfuss, trei naziști austrieci au strigat "Heil Hitler!" înainte de a fi executați, el a remarcat cu tristețe: Dacă măcar trei oamei ar muri în acest mod pentru mine!" Memorii, vol. VII, p. 273 143 Corneliu Zelea Codreanu, "Circulare, Scrisori, Sfaturi, Gînduri" (volum litografiat), p. 5 144
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
amintind provocator de instituția cu același nume din timpul marii Revoluții franceze. Pe 15 mai, la 48 de ore după ce Încă un guvern francez, condus de Pierre Pfimlin, fusese Învestit la Paris, generalul Raoul Salan, comandantul militar francez În Algeria, striga numele lui de Gaulle În fața unei mulțimi entuziaste adunată În Forumul din Alger. De Gaulle Însuși, care, după retragerea din viața publică În satul Colombey din estul Franței, evitase orice declarații, a apărut În public la 19 mai, pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]