31,572 matches
-
House") este un roman fantasy scris de Marion Zimmer Bradley și Diana L. Paxson, deși aceasta din urmă nu a fost creditată de editor. Cartea constituie un preludiu al bestsellerului "Negurile". Acțiunea romanului "Sanctuarul" se petrece în primul secol, în vestul Britaniei, care pe atunci era parte a Imperiului Roman. Bradley a descris cucerirea triburilor celtice și despre implicațiile pe care ocupația romană le-a avut asupra vieții politice și religioase. În timp ce lucra la manuscris, Bradley a suferit un accident vascular
Sanctuarul (roman) () [Corola-website/Science/328680_a_330009]
-
(n. 9 aprilie 1806, Portsmouth - d. 15 septembrie 1859) a fost un un om de știință englez, inginer specializat în inginerie civilă și navală. Este cunoscut îndeosebi pentru construirea "Great Western Railway" (calea ferată din vestul Angliei legând Londra de Bristol), care, prin realizarea a numeroase tuneluri și poduri metalice, a revoluționat transporturile publice și ingineria modernă. Brunel a stabilit standarde pentru construcția căilor ferate, efectuând studii topografice atente pentru a reduce la minimum pantele și
Isambard Kingdom Brunel () [Corola-website/Science/328704_a_330033]
-
în estul Șerbiei Centrale. Ea este o prelungire a Munților Carpați pe malul drept al Dunării, prin care acest lanț muntos se leagă de Munții Balcani din sud-est. Ei se întind pe direcția nord-sud în estul Șerbiei, mărginindu-se la vest cu valea Moravei Mari; la est cu valea Timokului Alb și la nord cu valea Nišavei. Altitudinile sunt în jur de 800-1500 m, fiind dominați de trăsături geologice carstice calcaroase. În definiție strictă (adoptată de Academia Sârbă de Stiinte și
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
În majoritatea restului definițiilor, chiar și acea parte este exclusă din definiția Carpaților, ei fiind considerați a fi mărginiți în sud-vest de Dunăre. Punctele de extrem ale acestei zone carpatice din Șerbia sunt Tekija la nord, la sud, Golubac la vest și la est (barajul Porțile de Fier). El acoperă crestele nordice ale munților Kučaj de Nord, Šomrda, Liskovac, Veliki Greben și Miroč, în comunele Golubac, Majdanpek și Kladovo Estul Șerbiei este una dintre cele mai rarefiat populate zone ale Peninsulei
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
cunoscut și sub numele Parcul Policlinicii) este un parc amenajat în municipiul Suceava, în cartierul Areni, în fața Policlinicii Centrale Areni. Parcul Vladimir Florea constituie un spațiu verde de formă dreptunghiulară, cuprins între Bulevardul 1 Mai (la sud), Strada Mărășești (la vest) și Strada Mihai Viteazu (la nord și la est). Parcul este localizat în cartierul Areni, în fața policlinicii județene ce a fost înființată în anul 1962. De asemenea, în apropierea Parcului Vladimir Florea sunt situate Primăria Municipiului Suceava, Parcul Universității și
Parcul Vladimir Florea din Suceava () [Corola-website/Science/328747_a_330076]
-
de-a lungul ciclului său de viață. Ciuperca are o largă răspândire în partea nordică a Americii de Nord; răspândirea sa tinde să se mute și în sud până la Marile Lacuri din Statele Unite și până în sudul Californiei de Nord de pe coasta de vest. În Europa, ciuperca este larg răspândită și a fost colectată din Austria, Republica Cehă, Danemarca, Finlanda, Germania, Norvegia, Polonia, România Rusia, Slovenia, Spania, Suedia, și Ucraina. În Asia, a fost înregistrată chiar și în India și în Turcia. Un studiu
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
celor mai notabile care au supraviețuit și arhitectura monumentala mayasa. Pakal a urcat pe tron la vârsta de 12 ani, la 29 iulie 615 și a trăit până la vârsta de 80. El a văzut extinderea puterii Palenque în partea de vest a Statelor Maya, si a inițiat un program de clădire a capitalului sau care a produs unele dintre cele mai bogate elemente ale artei civilizației Maya și arhitectura. El a fost precedat că domnitor al Palenque de către mama sa, Doamna
K'inich Janaab' Pakal I () [Corola-website/Science/328789_a_330118]
-
Esplanada din fața Casei de Cultură, iar până în 1989 s-a numit Piața 23 August. Piața 22 Decembrie este un spațiu public pietonal de formă dreptunghiulară ce reprezintă punctul central al orașului Suceava. Piața se întinde între Casa de Cultură (la vest) și Bulevardul Ana Ipătescu (la est), paralel cu Strada Nicolae Bălcescu (la nord), fiind traversată pe lățime în partea sa vestică de Strada Ștefan cel Mare. Datorită poziționării, piața mai este denumită de localnici Esplanada din fața Casei de Cultură. Din partea
Piața 22 Decembrie din Suceava () [Corola-website/Science/328797_a_330126]
-
și lingviști timișoreni, Timișoara, Editura Marineasa, 2000;<br> Olimpia Berca, Lecturi provinciale, Timișoara, Editura Eubeea, 2003; Dicționarul General al Literaturii Române, Academia Română, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004; <br> Dicționar al Scriitorilor din Banat, coordonator Alexandru Ruja, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2005;<br> Ion Jurcă Rovina, În umbră scenei, Timișoara, Editura Zamolsara, 2006;<br> Mariana Voicu, Amintiri tăcute, Teatrul Național M. Eminescu Timișoara, 1945-2004, Ed. Brumar 2006:<br> Ion Iovan, Concordii cu artiști și expoziții, Timișoara, Editura Brumar, 2006;<br> Eugen
Aurel Gheorghe Ardeleanu () [Corola-website/Science/328804_a_330133]
-
contelui Arnulf I de Olanda cu soția acestuia, Lutgarda de Luxemburg, fiică a contelui Siegfried de Luxemburg. Teritoriul asupra căruia Dirk a stăpânit va fi numit Olanda abia din 1101, fiind la vremea sa cunoscut sub numele de Friesland de vest. De altfel, titlul lui Dirk al III-lea a fost de conte în Friesland. Frizia apuseană era diferită de regiunea de astăzi a Olandei. Cea mai mare parte a teritoriului era mlăștinoasă fiind supusă inundațiilor continue, motiv pentru care era
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
era întreagă, iar cea a Zamfirei cu dimensiunile 1,80×0,86×0,22 m, prezenta fisuri. Ulterior mormintele au fost astupate cu pământ iar lespezile funerare au fost scoase afară din biserică. Naosul boltit semicilindric prezintă pe latura de vest, către turnul clopotniță, un ancadrament de piatră cu muchii teșite subliniat de un tor, pe a cărui lintou (buiandrug) de piatră sunt sculptate pisania și blazonul familiei Rácz de Galgó, un scut heraldic și un braț ținând în mână o
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
către muchie, și de mai puțin de în direcția sud-vest. Aria întărită este mai mare de și formează un dreptunghi oarcum neregulat: dimensiunile exterioare și interioare ale fiecărei muchii sunt respectiv de și pentru cea de est și cea de vest, și pentru nord, și pentru sud. Palatul ocupă circa o șesime din suprafața unei cetăți standard a unei legiuni romane de 5400 de soldați, și dublul suprafeței unui fort de . În 1926, dată la care habitatul medieval și modern instalate
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
înălțime în centru. O cornișă simplă în S înconjoară perimetrul la o distanță constantă față de sol și deci, dată fiind panta, la o înălțime destul de mare: este și ea mai înaltă de în colțul de nord-est decât la poarta de vest, locul cel mai jos unde este încă vizibilă. Pe latura de vest, cornișa este situată la deasupra nivelului mării, dar pe cea de est, ea se găsește cu mai jos: modificarea de nivel se face la înălțimea turnului octogonal de la
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
distanță constantă față de sol și deci, dată fiind panta, la o înălțime destul de mare: este și ea mai înaltă de în colțul de nord-est decât la poarta de vest, locul cel mai jos unde este încă vizibilă. Pe latura de vest, cornișa este situată la deasupra nivelului mării, dar pe cea de est, ea se găsește cu mai jos: modificarea de nivel se face la înălțimea turnului octogonal de la poarta de nord. De aici rezultă o diferență de înălțime a deschiderilor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cea de est, ea se găsește cu mai jos: modificarea de nivel se face la înălțimea turnului octogonal de la poarta de nord. De aici rezultă o diferență de înălțime a deschiderilor pasarelei între cele două părți, de est și de vest ale zidului nordic — ele sunt de 3,60 și respectiv . Între turnuri, se găsesc câte 6 sau 7 deschideri. Pe latura de sud, partea superioară a zidului de apărare (la 9 metri deasupra fundațiilor) este în întregime ocupată de o
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
semicapitolii. Ea este întreruptă de trei logii, în centru și la margini. Alte două arcate intermediare se disting printr-o lățime mai mare: ele corespund deschiderilor celor trei mari săli principale de la nivelul superior al apartamentelor private, sălii basilicale dinspre vest și tricliniumului dinspre est. În reconstituirile clasice ale lui d'Hébrard și Niemann, marea scaldă baza zidului dinspre sud: în realitate, nu s-a pus problema dacă aceasta se întâmpla de-a lungul întregii fațade sudice. Curtea era întărită de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument în sine, Peristilul este format în realitate din fațadele celor trei monumente care îl înconjoară, vestibulul monumental al apartamentelor private din sud, veranda Masuoleului de la est și fațada temenosului templului lui Jupiter către vest. La origine, intercolonamentele arcadelor laterale au fost închise cu o balustradă făcută din panouri perforate, cu o înălțime de : unul dintre acestea încă mai era vizibil în epoca lui Adam. Intercolonamentul ce marca intrarea în Mausoleu și în temenos este
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de acolo la poarta de sud. În Renaștere, au fost adăugage două mici capele în intercolonamentele laterale ale verandei. Nivelul curții pavate era la origine inferior celui aparținând monumentelor vecine: era deci înconjurată din trei părți, spre nord, est și vest. Luat în ansamblu, Peristilul se prezintă deci puțin ca un templu clasic. Mausoleul ocupă colțul de sud-est al palatului, o zonă dreptunghiulară de circa lățime și lungime, a cărei fațadă este arcada estică a Peristilului. Celelalte trei muchii ale incintei
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
1885. Mausoleul are amprenta în formă de octogon cu latura de , iar pereții au grosime și sunt sprijiniți pe un podium mai mare, de înălțime. Podiumul, și el octogonal, adăpostește o criptă boltită cu diametrul de , și se prelungește către vest pe o distanță de circa pentru a susține veranda intrării. Pe muchia sud-vestică a acestei extensii se găsește descrierea de a unui pasaj ce permite accesul la criptă dinspre vest. Această criptă, care era aerisită prin trei fante situate aproape de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
o criptă boltită cu diametrul de , și se prelungește către vest pe o distanță de circa pentru a susține veranda intrării. Pe muchia sud-vestică a acestei extensii se găsește descrierea de a unui pasaj ce permite accesul la criptă dinspre vest. Această criptă, care era aerisită prin trei fante situate aproape de partea superioară a podiumului, nu avea probabil niciun rol formal și nu putea fi locul de depunere a sarcofagului lui Dioclațian. Interiorul său nu fusese decorat și era parțial obstrucționat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
fântâni, a cărei dată nu este sigură, dă impresia că spațiul rămăsese accesibil, fără o funcție bine definită. Spațiul interior al temenosului, din jurul Mausoleului, ar fi putut fi pavat sau amenajat ca grădină. Intrarea în Mausoleul propriu-zis, pe muchia de vest, este semnalat printr-o șambrană continuată, bogat decorată cu o viță de vie înconjurată de capete de animale. Două console susțin un coronament în friză. Aproape întreaga verandă inițială a intrării a dispărut, în urma construcției clopotniței între secolele al XIII
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
început la Split. Camera circulară a Mausoleului are un diametru de și o înălțime maximă de , în centru. La nivelul solului, muchiile sunt ocupate alternativ de patru nișe semicirculare și patru dreptunghiulare — dintre care una corespunde intrării de pe muchia de vest. Între nișe, la o distanță de de perete, se găsesc opt coloane de granit roșu de Assuan, surmontate pe un capitel corintian și o arhitravă supraînălțată, care dau acestui ordin o înălțime totală de . El este, la rândul său, surmontat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
sunt suficient de groși la colțuri pentru a permite amenajarea de scări în spirală care să ducă la etajele superior și inferior. Nivelul din subsolul Vestibulului era prevăzut cu accese de cele patru părți, către terme la est și la vest, către Peristil și către subsolurile apartamentelor. Spațiul îngust situat între cele două temenosuri spre nord și apartamentele private spre sud este ocupat de două mici ansambluri termale, fiecare cu propria palestră și cu acareturile proprii. Cele două băi au fost
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
propria palestră și cu acareturile proprii. Cele două băi au fost descoperite abia cu ocazia săpăturilor contemporane și au rămas multă vreme puțin cunoscute. Au fost identificate mai multe piese provenite din hipocaust, ca și un "praefurnium" pentru băile din vest. Alimentarea cu apă a acestor terme și a ansamblului palatului se făcea printr-un apeduct care aducea apa din Jadro, râu aflat la depărtare. Cel mai bine păstrat tronson al acestui apeduct aflat predominant la suprafață cuprinde 28 de arce
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
termină în extremitatea nordică cu o absidă inclusă. Arcadele sale în cruce se sprijină pe șase stâlpi masivi dispuși pe două rânduri formând trei aripi distincte. Încăperea este luminată de două luminatoare simetrice aflate pe muchiile de est și de vest. Accesul acolo se face prin trei uși aflate pe muchia sudică. Este posibil ca acesta să fie principala sală de audiențe a palatului. Extremitatea vestică a complexului este ocupată de un ansamblu de 14 camere mici de forme diverse, unele
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]