KorAP: Find »[drukola/base=râde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1200 1201 1202 ...1206 >

30,140 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

luat ca din oală. — Pentru... ăă... Nu lăsa gura să te ia iar pe dinainte, Becky. Pentru... ziua aia În care am uitat să fac comanda la băcănie. Mereu m-am simțit foarte vinovată pentru chestia asta. — Vino-ncoace. Luke rîde și mă trage mai aproape, ca să mă sărute. O vreme stăm pur și simplu acolo, cu fețele scăldate În căldura soarelui. Copilul se foiește Întruna În burta mea și ne uităm amîndoi cum Îmi tresare rochia. Te bagă un pic

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-mi pun ciorapii ăia oribili medicinali, cu un licăr de triumf În ochi. — E o oafă roșcată și o urăsc, zic, mai vehement decît am vrut. Am poreclit-o Cruella de Venetia. — Și cu ea o să naști? Danny Începe să rîdă. Pe bune? Nu-i deloc amuzant! Însă nu-mi pot reprima nici eu chicotul. — Trebuie neapărat să asist și eu la nașterea asta. Danny Înfige bețișorul de cocteil Într-o măslină. „Împinge!“ „N-am chef, oafă ce ești!“ Ar trebui

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de pe margine, Îl văd pe Stuart privindu-ne ușor alarmat. — Ați luat vreo decizie? strigă spre noi. A, da, Îi răspunde Luke, dînd din cap. Vrem trei cărucioare Warrior. — Termină! Îi dau una cu dosul mîinii, și el Începe să rîdă. — Mai bine patru... Nu mai continuă, pentru că Îi sună mobilul. — Stai o clipă. Îl scoate și și-l duce la ureche. Luke Brandon. A, salut. Dă drumul căruciorului și se Întoarce cu spatele. Ia să profit și să Încerc și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Mă iubește, ok? Mă iubește. — V-ați Întîlnit imediat după ce se despărțise de Sacha, așa-i? Venetia Încuviințează din cap, deși eu nu i-am răspuns nimic. Mi-a povestit totul. Ai fost o schimbare binevenită, Becky. Îl faci să rîdă. Însă ești departe de a fi la nivelul necesar. Nu Înțelegi deloc ce e Luke și ce vrea. — Ba da, glasul nu mai vrea să mă asculte. Îl Înțeleg perfect! În luna de miere am călătorit În jurul lumii... — Becky, eu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de tine. Nu pot să-i mai ascult vocea dulce, plină de otravă. Trebuie să scap de-aici. Te Înșeli, Venetia, zic, luptîndu-mă cu haina. Îți faci iluzii deșarte. Luke și cu mine avem o căsnicie solidă, bazată pe iubire! RÎdem, vorbim, facem dragoste... Venetia mă privește cu nesfîrșită milă. — Becky, Luke Îți cîntă-n strună doar ca să te facă fericită. Nu mai aveți nici o căsnicie. Nu mai aveți nimic. Nu vreau să-i spun la revedere lui Danny. Ies din bar

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să mă părăsească? Nu i-a plăcut să fie Însurat cu mine? Nu ne-am simțit bine Împreună? Înainte să o pot opri, vocea Venetiei mi se strecoară iar În minte. Ai fost o schimbare binevenită, Becky. Îl faci să rîdă. Însă ești departe de a fi la nivelul lui. Vacă... idioată... și tembelă. O aschimodie... oribilă... și plină de fițe... Mă șterg la ochi, mă ridic În capul oaselor și trag aer În piept de trei ori, lung. N-o să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
ajute În căutările mele. Toată ziua de ieri mi-am Încercat norocul cu toate contactele mele, cu fiecare furnizor, fiecare magazin, peste tot. Am sunat-o chiar și pe fosta mea colegă Erin de la Barney’s, și ea mi-a rîs În nas, cu milă. PÎnă la urmă, a intrat și Danny pe fir, să mă ajute. A Început să dea și el telefoane În jur și, pînă la urmă, a reușit să găsească o pereche aflată În posesia unui model

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nu știu ce fotograf pe care l-a Întîlnit În vacanță. (Nu mă Întrebați. CÎnd a Început să-mi povestească despre noaptea pe care au petrecut-o Împreună În Marrakesh, vă spun sincer, a trebuit să-i pun mîinile la urechi copilului.) RÎde ca descreieratul și aud ambreiajul motocicletei Harley Davidson a prietenului lui. Cum Îi stă mintea la distracție Într-un asemenea moment? Nu știe că sînt cu morcovul În fund? Abia dacă am dormit de cînd a plecat Luke. Și azi-noapte

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nici În pre-travaliu, dar nici măcar nu mă apropii de travaliu. Mi-au zis că alea nu erau dureri de travaliu veritabile. A fost un pic cam penibil. Mai ales cînd le-am cerut să-mi facă o epidurală și au rîs cu toții. Nu trebuiau să rîdă. Sau să-și sune prietenii și să le spună. Am auzit-o pe moașa aia, chiar dacă vorbea În șoaptă. Asta m-a făcut să regîndesc toată chestia asta cu nașterea. Adică, dacă nu așa e

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nu mă apropii de travaliu. Mi-au zis că alea nu erau dureri de travaliu veritabile. A fost un pic cam penibil. Mai ales cînd le-am cerut să-mi facă o epidurală și au rîs cu toții. Nu trebuiau să rîdă. Sau să-și sune prietenii și să le spună. Am auzit-o pe moașa aia, chiar dacă vorbea În șoaptă. Asta m-a făcut să regîndesc toată chestia asta cu nașterea. Adică, dacă nu așa e cînd naști... cum Dumnezeu o fi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
tuturor! mă Îndrept spre aparat cu un zîmbet larg și optimist. Eric și cu mine am lucrat la acest proiect ca o echipă și cred că el anunță schimbări de foarte bun augur pentru The Look. Iar celor care au rîs de noi nu vreau să le zic decît că sper să le stea În gît. Mai scot cîteva onomatopee sugestive, după care mă scuz și-i predau ștefeta Înapoi lui Eric. Spre uimirea mea, tocmai am zărit-o pe Jess

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cutii de Cola și, sub braț, o pungă uriașă de chipsuri. — Nu! Suze pare aproape prea șocată să mai poată spune ceva. Nu. Văd bine, astea sînt...? — Batoane de ciocolată Mars, Încuviințez. Și Cheesy Wotsits. Și Cola! Începe Suze să rîdă cu poftă și-și acoperă gura cu mîna. Bex, m-ai făcut fericită. Cum naiba... — Nu mă Întreba. Nu-mi pot stăpîni rîsetele. — Ce vacă ipocrită! — Mă rog... ridic eu din umeri modestă și matură. N-am de gînd să

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îmi Întinde Louisa un borcănel cu ulei, pe care să-l miros. SÎnziene, pentru stres. — Auzi, Paula, se poate ca travaliul să... o ia invers? o Întreb cît pot de firesc, străduindu-mă să-mi camuflez licărul de speranță. — Nu, rîde Paula. Deși uneori așa pare! — Ha ha! rîd și eu cu ea și mă trîntesc Înapoi pe perne, inhalînd aroma de sînziene, pentru stres. Mi-ar trebui un ulei esențial care să te ajute să spui lumii că nu naști

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
care să-l miros. SÎnziene, pentru stres. — Auzi, Paula, se poate ca travaliul să... o ia invers? o Întreb cît pot de firesc, străduindu-mă să-mi camuflez licărul de speranță. — Nu, rîde Paula. Deși uneori așa pare! — Ha ha! rîd și eu cu ea și mă trîntesc Înapoi pe perne, inhalînd aroma de sînziene, pentru stres. Mi-ar trebui un ulei esențial care să te ajute să spui lumii că nu naști și că se pot duce cu toții acasă. Bate

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
nimeni. Și uneori sînt destul de norocos să pot călători spre acele direcții, Împreună cu ea. Privirea lui o Întîlnește pe a mea, blîndă și plină de căldură. — Da, Îi place să cumpere lucruri. Da, face gesturi nebunești. Dar mă face să rîd. Mă face să mă bucur de viață. Și o iubesc mai mult decît orice pe lume. — Și eu te iubesc, murmur, cu un nod uriaș În gît. — Bine, spune Venetia, albă la față. Bine, Luke! Dacă vrei o descreierată fără

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
fost extrem de tragic că a murit Înainte de a apuca s-o poarte. I-a căzut brațul, parcă? — Piciorul, Îl corectez. Mama a asistat la schimbul nostru de replici, perplexă. — Ce mătușă? zice, și nu mă pot abține și Încep să rîd. — O veche prietenă, spune Luke, Înnodîndu-mi eșarfa În jurul gîtului. Se uită la ea o clipă cu un soi de uimire, apoi la copil. — Cine-ar fi crezut... — Știu, spun și ating ușor cu degetul colțul eșarfei. Cine-ar fi crezut

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cum ai vrea s-o cheme? face mama, jignită. — Eu mă gîndeam că... poate... tata Își drege glasul. Rhapsody. Îi arunc o privire lui Luke, care repetă din buze „Rhapsody“?, cu așa o expresie de spaimă, că-mi vine să rîd. Hei, am o idee, se bagă și Suze. Fructele au fost luate la greu - Însă nu și ierburile. I-ați putea spune Tarragon! — Tarragon? pare mama Îngrozită. De ce nu-i spuneți Boia Iute, atunci? Hai mai bine s-o stropim

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îmi place. — Minnie Brandon. Nu pot să nu-i Întorc zîmbetul fericit. Sună bine, așa-i? Domnișoara Minnie Brandon. — Ți-a venit de la mătușa Ermintrude, evident, ridică Luke din sprîncene. O, Doamne! Nu mi-am dat seama. — Evident! Încep să rîd. Doar că asta n-o va ști nimeni, În afară de noi. Mult stimata doamnă Minnie Brandon QC OBE. Domnișoara Minnie Brandon dansa radioasă cu Prințul, Într-o rochie lungă de bal, semnată Valentino... Minnie Brandon a cucerit lumea Într-o fracțiune

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559

a aflat cea mai lungă perioadă de timp la putere. De ce nu ar fi putut acesta să-i redea lui Paul Goma cetățenia în cei 11 ani de mandat? Liviu Antonesei: Ha, ha, ha! Chestia asta chiar mă face să râd cu poftă! Păi, ce poate fi mai opus decât activistul peceriu Ion Ilici Iliescu și disidentul anticomunist și fostul deținut politic Paul Goma? Grija și misiunea istorică a lui Ion Iliescu a fost cum să salveze cât mai mult din

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
pe site? Și să mai și conducă dizertațiile de master și tezele de doctorat ale altora? Pe deasupra, să mai și pună în pericol carierele academice ale unor tineri fără vreo vină? Scuză-mă că te întreb așa brutal tu chiar râzi de mine? Cum spuneam în răspunsul anterior, ori e vorba de o maladie psihică ar putea fi mitomanie? -, ori a vrut să-și bată joc de sistemul academic al lumii! Dar ce vină aveau junii pe care i-am evocat

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
și tradus pentru Humanitas, împreună cu soția sa, Mona. Nu știu dacă vei dori să lăsăm asta în cartea noastră, dar tu ai fost primul care mi-a vorbit despre mitomania lui Sorin, încă de acum 20 de ani! Spuneai, atunci, râzând, dacă dorești să-ți amintești, că Sorin nu e capabil să recunoască, de pildă, că nu a citit o anume carte. Nu crezi, ca psiholog, că lucrurile acestea, toate, se leagă într-un fel? Liviu Antonesei: Da, îmi amintesc povestea

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
deschisă a acelui trecut va însemna și începutul vindecării noastre, pentru că nu vom mai trăi obsesional în trecut, fie în nostalgie, fie în ură, și ne vom putea concentra pe prezentul nostru și pe viitorul nostru. Nu ne vom despărți râzând, pentru că râsul e o descărcare eliberatoare, dar punctuală, ci înțelegând, iar asta mi se pare esențial. Nu în ultimul rând, ce se va întâmpla pe 18 decembrie este important și pentru că marchează una din puținele priorități, cu sens pozitiv, românești

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
făcut hatârul ăsta! Înainte de 1989 voiam să fiu membru USR, în ianuarie 1990 m-am trezit membru, făcut de Mircea Dinescu fără măcar să mă întrebe dacă vreau! Apoi, până când am demisionat, am fost în Consiliu, în Comisia de pensii, unde râdeam împreună cu regretatul Cornel Regman, cu d-l Șora și cu un scriitor maghiar. Când a venit președinte Laurențiu Ulici, nu mi-a mai plăcut Uniunea și am plecat. Nu, nu mă tentează să revin, oricât aș ține la d-l

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
la unul dintre ei, la un pahar de bere, și, odată cu ei, am aflat de la televizor, din jurnalul de la ora 20, că FSN a decis să participe în alegeri. Normal că verii mei au izbucnit în râs, iar după ce am râs și eu, am pus mâna pe telefon și i-am comunicat lui Ion Caramitru demisia. I-am transmis-o și lui Petre Mihai Băcanu la "România Liberă", pe care îl cunoscusem în perioada cât am participat mă rog, e un

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
din cărțile de anumită valoare, pentru că m-ai depanat și pe mine de câteva ori, când nu reușisem să-mi procur niște volume! Însă, ideea creață să discuți despre Noica cu juna profesoară de socialism științific merită toți banii! Nu râd de tine, și eu am pățit-o cu profesorul de la disciplina asta! Era în 1974, iar Ceaușescu tocmai primise o funcție nouă, cea însoțită de sceptrul republican, după formula inspirată a lui Dali. Profesorul de socialism, Dumnezeu să-l ierte

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]