36,856 matches
-
Mariam era deja o certitudine și o mare binecuvântare, pentru care nu înceta să fie recunoscător Atoateînțelegătorului în fiecare zi. Poate că ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească niște versuri scrise cu câteva zile înainte de plecare. Le regăsi, dar le părăsi imediat. Acum i se păreau artificiale, lipsite de emoția aceea adevărată pe care o trăise. Ninsoarea căzând într-una peste părul, umerii și sânii ei, mângâind acel trup de marmură vie. Ea era dincolo de carne, de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
neted, fără urmă de păr, iar pielea incredibil de albă. Dante Negro îl privea mut și țeapăn. ținea cămașa în mână și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții bărbătești, dar și mișcarea, tresărirea blândă a mușchilor, efectele luminii pe suprafața pielii, deplina armonie a gesturilor. El nu se dezbrăcase de lucruri, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
constituției lui canine și era incapabil să reacționeze în vreun fel. Nu mai vedea și nu mai auzea foarte bine. Întrezărea doar o ceață ursuză care, încet-încet, lua chipul stăpânului. Abia atunci căzu cu totul Bichon din lumea viselor și regăsi realitatea mult mai cumplită decât o lăsase. Înclină abătut capul când într-o parte, când în cealaltă. Tot încerca să asocieze acele stropșeli îngrozitoare cu propria lui persoană, când simți palma contelui pe spinare. Bichon se retrase și își arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
buzna în dormitor. ― Toinette!... Toinette!... Uite, uite ce mi-a făcut animalul!... Bestia!... Turbatul ăla de cățel!... Dacă-ți mai prind patrupedul în cabinetul meu, o să-l jupoi de viu, o să-l omor cu... Se opri cam dezorientat. Nu mai regăsea ordinea lucrurilor. Așternutul răscolit, părul ciufulit, neglijéul îmbrăcat doar pe o mânecă și încercările nereușite ale Toinettei de a o nimeri pe cealaltă... ― Dar... Dar... Ce se întâmplă?... Ce-i cu tine? ― Am... Ah!... O migrenă... Ah!... Îngrozitoare! Papucul Toinettei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Gilbert, Delille, Rousseau, Parny, Voltaire, La Fontaine, Florian, Condorcet, Condillac, preferații lui, pe lângă Homer, Tucidide, Platon, Aristotel, Tasso și tot ceea ce primise de la Nicolae. Un univers spiritual în care se mișca liber, dialogând cu autorii sau cu eroii lor și regăsindu-se, prin ei, pe sine. Se odihnea citind alt gen de lecturi, culegând date despre climă, obiceiuri, gastronomie sau stând în pat și pritocind amintiri, pentru ca să revină iar la autorii lui și la bucuria lecturii din operele acestora. Ultima veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Trebuie să mărturisesc că „ucenicul” meu a făcut-o. Luciano Vecchio este într-adevăr un maestru. De fapt, adevăratul maestru. ― Dar prințul ți-a pozat ție, presupun. Ha! Înțeleg, înțeleg! L’amour!... (O șoaptă ca un oftat înainte de a-și regăsi tonul imperial.) Dacă ajung cu bine la Paris, te voi ierta pentru misiunea ta ratată. Singura, din câte îmi amintesc... Deși n-ar trebui. Armeanul m-a încurcat teribil. Și nu o dată! (Dădu să plece, apoi reveni.) Și chiar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi cobora șiretul de care s-a prins eticheta cu numărul de matricolă. Astfel au văzut-o ei. Eu, însă o am acum întreagă înainte-mi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa mea de scris, regăsesc mucurile de țigări lăsate cu douăzeci de zile în urmă. Pe o coală de hârtie, o frază neisprăvită urmată de alta la fel, ca un șarpe rupt în două, ca un țipăt frânt... E bâlbâitul incoerent, încremenit acolo ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de atunci, urmă îngândurat Ferdinand Sinidis, - și pentru sufletele copiilor ce am fost amândoi, eu și Ada, aștern acum sărutul de recunoștință pe inima ei de adorabilă fecioară. Copleșit de tristețe, la gândul că sufletele noastre nu se vor mai regăsi niciodată, împletite și crescute către cer, risipesc pentru dânsa mănunchiul acesta de vorbe albe, galbene și roșii. Le doresc să rămână multă vreme proaspete, pe griurile nuanțate ale unei pagini, care poate că ne va supraviețui. Arunc în urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
J.A. Comenius, În lucrarea „Didactica magna”, afirma că „omul nu poate deveni om, decât dacă este educat”. În Evul Mediu, educația a fost predominant religioasă, cu unele diferențieri În funcție de cele două stări, nobilii laici și clerul. Aceste diferențieri se regăsesc sintetizate În cele două idealuri educaționale din această vreme, idealul cavaleresc și idealul religios. Renașterea a fost caracterizată prin recunoașterea și promovarea individualității umane, a libertății sale, ca ideal suprem de viață. Epoca luminilor este caracterizată prin dezvoltarea științelor naturii
Caleidoscop by Narcisa Dinu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93357]
-
îndepărtată, preocuparea pentru astfel de aspecte ale personalității deficientului de auz există și în prezent. În mod cert, așa cum consideră și Hu Lu Fei Xiong et al. (2010), diferențele dintre personalitatea deficientului de auz și cea a persoanelor normale se regăsesc, încă din perioada copilăriei, la nivelul unor trăsături precum psihotismul, introversiune/ extraversiune, dar și dezirabilitatea socială. Având în vedere faptul că printre cele mai des raportate caracteristici ale personalității deficientului de auz se numără impulsivitatea, hiperactivitatea, rigiditatea și suspiciunea, Stella
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
pe un fond emoțional optim. În lucrarea „Vocabularul psihologiei”, Henry Pieron descrie alți termeni din sfera memoriei și anume: memorie asociativă, memorie imediată și memorie pe termen scurt. Ni s-a părut important să definim acești termeni deoarece îi vom regăsi exemplificați în jocurile aplicate elevilor. Memoria asociativă reprezintă capacitatea de a învăța, de a profita de experiența bazată pe evenimente, care devin semnele unuia pentru celălalt. Memoria imediată desemnează capacitatea de a repeta de îndată cele ce au fost văzute
Jocuri de dezvoltare a memoriei la copilul deficient de auz by Laura Lificiu,Andreea Matei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84363_a_85688]
-
cosmopolit și literar. Mama mea a citit romane pînă la vîrsta de douăzeci de ani, cînd a Înțeles, nu fără regret, că romanele sînt niște plăsmuiri, după care le-a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de aceste păcătoase plăsmuiri o regăsesc Într-o formă latentă În mine. În 1947, cu ajutorul Crucii Roșii, am fost repatriat la Cetinje, unde locuia unchiul meu dinspre mamă, cunoscut istoric, biograf și comentator al lui Njegoš. Odată cu sosirea noastră la Cetinje, am dat examen de admitere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tot ce era de consemnat despre cei care-și Încheiaseră călătoria lumească și acum se Îndreptau spre cea veșnică. (Fiindcă ei cred În minunea reînvierii biblice, iar prin imensa cartotecă vin În Întîmpinarea acelei clipe. Astfel Încît fiecare Își putea regăsi apropiații, și chiar propriul trecut dat uitării. Acel registru ar fi putut deveni atunci, În clipa reînvierii, un adevărat tezaur al aducerilor aminte și unică mărturie.) Desigur, pentru ei nu există diferențieri cînd e vorba de viața cuiva, fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lucru lui Sally. Altminteri, Sally ar fi putut fi extrem de dezamăgită. Sally Îl descrisese În culori atât de calde: era chipeș, „distins, Într-un fel, când Își dă osteneala“, avea stil și era, cum și se cerea, inconstant. De fapt, regăsea În el toate calitățile romantice după care vârsta și Împrejurările o Îndemnau să tânjească. Se Întreba dacă pantofii de dans care descriau pași de foxtrot În jurul covorașului pufos din hol Îi aparțineau lui Amory. Toate impresiile și, la drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un vis al lui Amory? După aceea fantomele lor s-au jucat, dar amândoi au sperat din toată inima să nu se mai Întâlnească niciodată. L-a atras oare tristețea infinită a ochilor fetei sau propria-i imagine În oglindă, regăsită În splendida limpezime a minții ei? Eleanor nu va mai trăi o altă poveste de iubire ca aceea cu Amory, iar dacă va citi aceste rânduri, va spune: - Nici Amory nu va mai avea o poveste de iubire cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pământ și își dădu seama că terenul din jurul mortului fusese tocat de cizmele din dotare ale polițiștilor, iar mașinile poliției șterseseră posibilele urme ale unor alte pneuri. Gibbs spuse: „Nu sunt sigur că am scris toate cuvintele corect”. Danny își regăsi vocea de manual. „Nu contează. Ai grijă să-i duci raportul căpitanului mâine dimineață”. „Dar trebuie să ies din tură la opt. Șefu’ nu vine până la zece, iar eu am bilete la meciul anului”. „Îmi pare rău, dar stai până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Chiar și atunci când ies din lăcașul lor. De exemplu, în textele zoroastrice, unul dintre demonii care-l însoțesc pe Arhidemonul Ahriman în încercarea de a distruge creația lui Ormazd este cel numit Busyasta, al cărui nume înseamnă „letargie, somn letargic” (regăsim aceeași rădăcină indo-europeană ca în sanscrită [a]budhyam, rusă buditi etc.). Să vedem cum apare și în folclorul românesc motivul demonilor care poartă „morbul somnului” și-l contaminează pe erou. În balada Milea, eroul „greșește” și adoarme („Am greșit, și-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
comune) ar putea fi invocată în ceea ce privește cele trei mituri din Orientul Apropiat, ea nu mai poate fi operantă când aducem în discuție colinde și balade din folclorul românesc. Și totuși, atât motivul epic, cât și submotivele care-l compun se regăsesc aidoma, chiar dacă în locul zeului suprem apare împăratul sau „vătaful ăl bătrân”, în locul zeilor apar eroii etc. Iată cum apar submotivele în discuție într-o variantă a baladei Gruia lui Novac și șerpele : a) Apariția ființei demonice : „Șerpe mare s-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Amirani - omologul caucazian al lui Prometeu -, într-un leagăn, pe malul râului (97) etc. Acest motiv mitic a pătruns și în textele folclorice : vezi ampla bibliografie a motivului S 141 (Exposure in boat) în catalogul lui Stith Thompson (34). Îl regăsim și în baladele românești : Pi băițăl l-o luat, în ladițî l-o turnat Și-n maria [= mare] cî l-o dat (29, p. 427). în unele basme românești este expus pe apă pruncul nenăscut, aflat încă în pântecele mamei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în pădure și cum a dat cu ochii la grămada de lemne, le-a răspândit Nichipercea, de nu s-a știut lemn cu lemn” (3, p. 130). b) Imaginea Dracului, obligat printr-un act magic să aducă înapoi lemnele, o regăsim și în legendele românești ale potopului : „Să te duci [i-a spus Dumnezeu lui Noe] la copacul din care ai tăiat cel dintâi lemn, să cazi în genunchi acolo, să te închini și să cetești rugăciuni până la sfârșit. Noe merse
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chiar pe locul și din materialul copacului consacrat, căruia i se aduc cât mai puține modificări posibile față de starea lui naturală. De fapt, motivul „primului copac” este o reminiscență a moti- vului „singurului copac” (monodendron, monoxilă). Aceste motive dendrolatrice se regăsesc : - în riturile arhaice privind construirea de succedanee și de simulacre ale coloanei cerului (104) ; - în practica de a ridica lăcașuri, folosindu-se materialul unui singur copac consacrat (vezi „Mănăstirea-dintr-un-lemn” din Oltenia sau „Schitul- dintr-un-brad” din Moldova) ; - și chiar în unele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lemn. În locul lui, Noe a pus chiar toaca (3). O abordare comparativă a acestor motive mitice universale și practici magico-rituale arhaice ar putea să scoată la lumină pierdute semnificații simbolice. a) Legende grecești. Un gest similar cu cele comentate îl regăsim în legenda edificării unei alte corăbii primordiale. Protectoare a corăbierilor, zeița Atena a împlântat „la jumătatea carenei” navei Argo (117), în „centrul” construcției deci, o bucată din stejarul sacru din dumbrava oracolului lui Zeus de la Dodona (Apollonios din Rhodos, Argonauticele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
el seamănă cu arborele cosmic Yggdrasil (Frasinul lumii) din mito logia nord- -euro peană, care susține cele trei paliere cosmice și la rădăcina căruia sălășluiește balaurul Haosului, Nidhöggr, la trunchi - capra Heidrun, iar în coroană - vulturul Wederfölmir. Aceste toposuri se regăsesc până la identitate în folclorul românesc, în basme, dar mai ales în bocetele de „petrecere a mortului”. În peregrinarea sa, sufletul ajunge la „marea cea mare”, în mijlocul căreia, „în groapa mărilor”, crește „bradul zânelor”. Sufletul defunctului cere bradului să-l treacă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]