31,893 matches
-
în ciuda eforturilor de eliberare a navei, a plutit în derivă spre nord împreună cu gheața de-a lungul iernii antarctice din mijlocul anului 1915. În cele din urmă, gheața a avariat și a scufundat nava, lăsând cei 28 de oameni de la bord pe gheață și supunându-i unei serii de încercări grele. Aceștia au trăit luni de zile în tabere improvizate pe gheață, au călătorit cu bărcile de salvare pe Insula Elefantului, au călătorit apoi din nou într-o barcă deschisă, denumită
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
sortită pieirii”, astfel că Shackleton l-a numit pe Frank Worsley, despre care se spune că a cerut să facă parte din expediție după ce a aflat de ea într-un vis. Echipa științifică de șase persoane care a urcat la bordul lui "Endurance" era compusă din doi chirurgi, Alexander Macklin și James McIlroy; geologul James Wordie; biologul Robert Clark; fizicianul Reginald James; și meteorologul Leonard Hussey, care mai târziu aveau să editeze cartea lui Shackleton bazată pe expediție și intitulată "Sud
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
întrebării până în ultimul moment. Doar Mackintosh și Joyce aveau experiență în explorarea Antarcticii, iar în cazul ultimului, aceasta era extrem de redusă. "Endurance" a plecat din Plymouth la 8 august 1914, cu o mică oprire la Buenos Aires unde a urcat la bord Hurley, iar William Bakewell și clandestinul Perce Blackborow s-au adăugat și ei echipajului. Câțiva membri ai echipajului menționați de Worsley în timpul călătoriei din Anglia dispar din jurnal după această oprire, probabil coborând în Argentina. După o ultimă oprire de
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
latitudinea sa cea mai sudică, 76°58’S, după care a început să se deplaseze constant spre nord împreună cu banchiza. La 24 februarie, Shackleton, realizând că nu vor putea controla nava toată iarna, a ordonat abandonarea muncilor de rutină de la bordul navei. Câinii au fost dați jos și puși în cotețuri de gheață, iar interiorul vasului a fost transformat în locuințe de iarnă pentru diversele grupuri de oameni — ofițeri, oameni de știință, ingineri și marinari. Stația radio a fost instalată, dar
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
în poezia sa "The Waste Land". Prima grijă a lui Shackleton, la sosirea la postul Stromness, a fost să aranjeze aducerea celor trei tovarăși ai săi de la Tabăra Peggoty. O balenieră a fost trimisă să ocolească insula, cu Worsley la bord pentru a arăta drumul, și până în seara zilei de 21 mai toți cei șase de pe "James Caird" erau în siguranță. A fost nevoie de patru încercări pentru ca Shackleton să reușească să se intoarcă pe Insula Elefantului pentru a salva grupul
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
să se apropie de insulă, pe o ceață groasă. La 11:40 în dimineața zilei de 30 august, ceața s-a ridicat, tabăra a fost localizată și, în mai puțin de o oră, tot grupul de pe Insula Elefantului era la bord, în drum spre Punta Arenas. După ce Shackleton a plecat cu "James Caird", Frank Wild a preluat comanda grupului de pe Insula Elefantului, din care câțiva oameni erau într-o stare foarte proastă, atât fizic cât și mental. Lewis Rickinson suferise ceea ce
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Strumă a fost o navă de pasageri care a părăsit portul Constantă la 12 decembrie 1941 având la bord 790 de pasageri de origine evreiască care căutau refugiu în Palestina, teritoriu aflat în acel moment sub control britanic. În urma refuzului autorităților britanice și turcești de a primi refugiații, "Strumă" (aflat într-o foarte proastă stare tehnică) a fost izolat
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
la data de 15 ianuarie 1942, apoi la data de 24 februarie 1942 a fost remorcat înapoi în Marea Neagră unde a fost torpilata și scufundata de către un submarin sovietic. Torpilarea să a dus la pierderea vieților tuturor celor aflați la bord în acel moment, cu o singură excepție. În anii războiului, în România că și în toate țările aliate ale Gemaniei hitleriste sau ocupate de ea, evreii, romii și antifasciștii erau prigoniți, iar existența lor era în permanență amenințată. În România
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
studii superioare, fiind avocați, medici, economiști, negustori, ingineri, studenți, elevi. Erau multe familii, bunici, părinți, nepoți, copii. Două treimi dintre pasageri aveau între 18-45 de ani, o zecime au sub 15 ani iar alta zecime peste 60 de ani. La bord se găseau și doi prunci de 5 și 8 luni. Joi 12 decembrie 1941 oră 14.30, nava "Strumă", care putea să primească la bord cam 80-100 de pasageri, a pornit din dana 27 a portului Constantă cu 769 de
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
ani, o zecime au sub 15 ani iar alta zecime peste 60 de ani. La bord se găseau și doi prunci de 5 și 8 luni. Joi 12 decembrie 1941 oră 14.30, nava "Strumă", care putea să primească la bord cam 80-100 de pasageri, a pornit din dana 27 a portului Constantă cu 769 de pasageri care cântau "Trăiască regele" și "Hatikvah". Odată plecați, ei pierdeau automat cetățenia română. Mulți plângeau privind depărtându-se pământul țării în care își trăiseră
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
O călătorie de la Constantă la Istanbul, 176 mile marine, dura în mod normal 14 ore. Cu motorul de ocazie, a durat 4 zile. În ciuda prețului exorbitant cerut pentru călătorie de compania Singros, condițiile de călătorie au fost mizerabile. Existau la bord doar 10 closete, o bucătărie, o spălătorie și o infirmerie de 8 paturi. Cabinele erau despărțite de pereți făcuți din stinghiile lăzilor de portocale. Undeva între Tuzla și Costinești, remorcherul însoțitor "Istria" s-a retras. O jumatate de oră mai
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
termen pentru a naște. Ceilați opt norocoși erau două familii, Frenck și Segal, de câte trei persoane, soț, soție, copil, plus alte două persoane, Veniamin Teodor Brettschneder și Emanoil Chefner. "Strumă" este pusă apoi în carantină cu 770 pasageri la bord, doar trei persoane fiind autorizate să se urce pe vas (în afară de polițiștii turci): Rifat Karako, Simon Brod (doi evrei din Istanbul) și N. G. „Dan” Malioglu (șeful de escală al Serviciului maritim român la Istanbul) care la zece zile după
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
în realitate, din teama reacției arabilor, Anglia nu vrea să faciliteze instalarea evreilor în Palestina. Negocierile au prelungit șederea vasului "Strumă" la Büyükdere, pasagerii așteaptând o soluționare a situației vreme de 9 săptămîni. Li se interzice să debarce, viața la bordul vasului, suprapopulat, înrăutățindu-se, iar hrană și apa devenind insuficiente în ciuda eforturilor făcute de Brod, Karako, Malioglu și de Crucea roșie. Căpitanul Garabetenko îi trimite guvernului turc o scrisoare alarmista în care contestă motivele carantinei, cere debarcarea pasagerilor și eliberarea
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
cu pușca pe cei tentați să se arunce în apă. În seara zilei de 23 februarie 1941, autoritățile turcești dau ordin că vasul să fie întors înapoi cu forța în Marea Neagră. Un pluton de ostași turci s-a urcat la bord, a tăiat lanțul ancorei și a trecut o parâma la prova. Pasagerii i-au rugat de ostașii care păzeau parâma de remorcaj, unii i-au și agresat, dar aceștia i-au amenințat cu armele și un remorcher a dus "Strumă
Struma (navă) () [Corola-website/Science/313074_a_314403]
-
Axei cu întăriri, escortată vasul torpilor italian "Lupo", reușind să interzică debarcarea rezervelor și proviziilor. Convoiul Axei, format de 20 caice a fost apărat cu dârzenie de torpilor italian. Zece vase de transport cu aproximativ 2.000 de germani la bord au fost salvate de acțiunile comandantul italian Francesco Mimbelli, în ciuda superiorității copleșitoare a vaselor aliate. În timpul luptelor au fost uciși aproximativ 300 de soldați germani, doi marinari italieni și doi marinari britanici.. În momentul în care și-au dat seama
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
Indicatorul de viraj și glisadă sau giroclinometrul este un instrument de bord giroscopic utilizat pentru măsurarea vitezei de girație a avionului (indicatorul de viraj, în partea de sus), fiind prevăzut simultan cu un indicator care are rolul de a indica corectitudinea înclinării în viraj (indicatorul de glisadă, în partea de jos). La
Indicator de viraj și glisadă () [Corola-website/Science/313122_a_314451]
-
6 difuzoare (modelele Young aveau sistem BOSE cu woofer încorporat în țolinta roții de rezervă) ● opțional: geamuri electrice, trapă electrică, tapiserie piele crem sau neagră, scaune încălzite, aer condiționat sau climatronic (modele special fabricate pentru Italia și Spania), computer de bord cu următoarele funcții: temperatura exterioară, autonomie, viteză medie, consum mediu, consum instantaneu, cronometru și ceas digital, închidere centralizată, reglaj faruri electric, lumină ambientală încorporată la parasolare
Opel Calibra () [Corola-website/Science/313251_a_314580]
-
lucrat și ing. în calitate de traducător din limba germană în limba română, în timpul a câtorva concentrări. Dat fiind faptul că în acel birou se traduceau diverse regulamente și instrucțiuni de pilotaj, de navigație aeriană, de întreținere de avioane, motoare, aparataje de bord etc., și deoarece acesta cunoștea foarte bine ambele limbi, avînd totodată și cunoștințele tehnico-aviatice necesare (ca inginer și pilot) a putut face față acestor sarcinii de traducător cu mult succes. În această perioadă Comandamentul român al Școlilor Aero a întocmit
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
aterizat în Polonia. Iugoslavia a fost reprezentată prin 9 concurenți, iar Cehoslovacia prin 25 concurenți din care două femei. Din aceștia au fost scoși din cursă doi iugoslavi și un cehoslovac. De notat că România a avut cei mai mulți „singuri la bord”, din care merită elogii speciale, d-na Nadejda Russo, autoarea unei curse excepțional de merituoase. A doua aviatoare concurentă care s-a comportat de asemenea în mod strălucit este cehoslovaca Zeleznikova Anna care a pilotat un avion Zlin XII împreună cu
Concursul aerian al Micii Înțelegeri () [Corola-website/Science/314527_a_315856]
-
păsări (probabil gâște canadiene), care a provocat pierderea rapidă a compresiei ambelor motoare, apoi a vitezei și a portantei, ceea ce l-a determinat pe căpitanul aeronavei, Chesley Sullenberger, să ia decizia de a ateriza forțat pe suprafața râului Hudson. La bordul aeronavei Airbus A320 se aflau 155 de persoane, dintre care 150 de pasageri și 5 membri ai echipajului. Nu s-a înregistrat niciun deces, desi 78 dintre cei aflați la bord au fost răniți. În ziua de 15 ianuarie 2009
Zborul 1549 al US Airways () [Corola-website/Science/314594_a_315923]
-
de a ateriza forțat pe suprafața râului Hudson. La bordul aeronavei Airbus A320 se aflau 155 de persoane, dintre care 150 de pasageri și 5 membri ai echipajului. Nu s-a înregistrat niciun deces, desi 78 dintre cei aflați la bord au fost răniți. În ziua de 15 ianuarie 2009, aeronava "Airbus A320" "Flight 1549" a decolat normal de pe pista 4 a Aeroportului |LaGuardia din New York City la orele "15:26 EST" (sau 20:26 UTC) cu 150 de pasageri la
Zborul 1549 al US Airways () [Corola-website/Science/314594_a_315923]
-
au fost răniți. În ziua de 15 ianuarie 2009, aeronava "Airbus A320" "Flight 1549" a decolat normal de pe pista 4 a Aeroportului |LaGuardia din New York City la orele "15:26 EST" (sau 20:26 UTC) cu 150 de pasageri la bord și cinci membri ai echipajului. Ruta zborului 1549 este un zbor intern în două etape, mai întâi la aeroportul Charlotte/Douglas, Carolina de Nord și apoi continuând la aeroportul Seattle-Tacoma, din Seattle, statul Washington. Purtătoarea de cuvânt a Federal Aviation
Zborul 1549 al US Airways () [Corola-website/Science/314594_a_315923]
-
000 de metri, după care a început să coboare. Căpitanul avionului, pilotul Chesley Sullenberger, a indicat prin radio că aeronavă a fost victima unei coliziuni multiple cu un card de păsări și, ca atare, a declarat starea de urgență la bordul aeronavei. Pasagerii au afirmat că au simțit pierderea puterii, flăcări la ambele motoare și miros de combustibil înaintea aterizării.
Zborul 1549 al US Airways () [Corola-website/Science/314594_a_315923]
-
mai mulți oameni de știință și filozofi britanici, dar și reprezentanți ai clerului, printre care: Thomas H. Huxley, episcopul Samuel Wilberforce, Benjamin Brodie, Joseph Dalton Hooker și Robert FitzRoy. În 1836, la scurt timp după întoarcerea din îndelungata călătorie la bordul lui Beagle, Darwin începe să-și formuleze teoriile. În acea perioadă, majoritatea specialiștilor în științele naturii aparțineau clerului. Aceștia vedeau cunoașterea ca fiind o revelație a planurilor divine. Darwin a găsit trei aliați care să îl susțină: În acea perioada
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
loc manifestații și proteste publice, conferințe, dezbateri, recitaluri, chiar și piese de teatru, printre care și dramatizarea celebrului Proces al maimuței sau evocarea celebrei polemici dintre Thomas H. Huxley și episcopul Samuel Wilberforce sau a călătoriilor efectuate de Darwin la bordul lui Beagle. Din 2003, la Shrewsbury, orașul său natal, are loc anual "Festivalul Darwin", care durează toată luna februarie. În 2009, la Perth, Australia se lansează o monedă de argint, având gravate chipul lui Darwin, semnătura sa și imaginea corabiei
Ziua Darwin () [Corola-website/Science/314643_a_315972]