30,738 matches
-
Scoției]] Ca rege nou și tânăr, Malcolm a înfruntat provocările de la vecinii săi, Somerled, regele de Argyll, Fergus Lord de Galloway și [[Henric al II-lea al Angliei]]. Malcolm nu a fost doar rege al Scoției ci și moștenitorul titlului englez de Conte de Northumbria, titlu pe care tatăl și bunicul său l-au câștigat în timpul războaielor dintre [[Ștefan al Angliei]] și [[Împărăteasa Maud|Împărăteasa Matilda]]. Malcolm a acordat Northumbria fratelui său, William, păstrând Cumbria pentru el. În timp ce Malcolm întârzia să
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
al Angliei]] pentru bunurile sale în împărăția lui Henric, a făcut acest lucru abia în 1157 la Castelul Peveril în Derbyshire, și mai târziu la Chester. Aici, Henric a refuzat ca Malcolm să păstreze Cumbria (regiunea care era feuda regatului englez) și ca William să păstreze Northumbria, dar în schimb a acordat titlul al domeniului Huntingdon lui Malcolm, pentru care acesta plătise omagiu. După o a doua întâlnire între Malcolm și Henric la Carlisle în 1158, "aceștia s-au întors fără
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
mult timp încercând să-și recâștige titlul. William a fost un jucător-cheie în revolta din 1173 - 1174 împotriva lui Henric al II-lea. În 1174, în bătălia de la Alnwick, în timpul unui raid în sprijinul revoltei, William le-a stigat trupelor engleze: Acum vom vedea care dintre noi este un cavaler bun!". El a fost capturat de trupele lui Henric conduse de Ranulf de Glanvill și a fost dus în lanțuri la Newcastle, apoi la Northampton, iar apoi transferat la Falaise în
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
armată în Scoția și a ocupat țara. Ca răscumpărare și pentru a-și recapata regatul, William a trebuit să-l recunoască pe Henric ca superior al său și să fie de acord să plătească pentru costul de ocupare a armatei engleze, punând impozite scoțienilor. Biserica din Scoția a fost, de asemenea, supusă celei din Anglia. Acest lucru a fost făcut prin semnarea Tratatului de la Falaise, apoi William a fost lăsat să se întoarcă în Scoția. În 1175, el a jurat fidelitate
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
mărci de argint, la data de 5 decembrie 1189. În ciuda recâștigării independenței a scoțienilor, relațiile anglo-scoțiene au rămas tensionate în primul deceniu al secolului al XIII-lea. În august 1209, regele [[Ioan al Angliei]] a decis să-și strângă armata engleză și să pornească într-un marș spre Norham (lângă Berwick), în scopul de a exploata conducerea monarhului scoțian. Promițându-i o sumă mare de bani, William a fost de acord cu dificultate să-și căsătorească fiica cu un nobil englez
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
engleză și să pornească într-un marș spre Norham (lângă Berwick), în scopul de a exploata conducerea monarhului scoțian. Promițându-i o sumă mare de bani, William a fost de acord cu dificultate să-și căsătorească fiica cu un nobil englez, iar când tratatul a fost reînnoit în 1212, Ioan a pus mâna pe singurul moștenitor legitim supraviețuitor al lui William, Alexandru, care avea să se căsătorească cu fiica sa. [[Fișier:Alexander II (Alba) i.JPG|thumb|200px|thumb|left|Alexandru
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
-lea al Scoției]] În 1215, la un an după aderarea sa, clanurile Meic Uilleim și MacHeths, dușmani înverșunați ai coroanei scoțiene, au intrat în revoltă însă forțele loialiste au înăbușit rapid insurecția. În același an, Alexandru s-a alăturat baronilor englezi în lupta lor împotriva lui [[Ioan al Angliei]] și a condus o armată în Regatul Angliei pentru a suporta cauza lor. Această acțiune a dus la devastarea nordului de către forțele lui Ioan. Forțele scoțiene au ajuns pe coasta de sud
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
a Angliei, la portul Dover unde în septembrie 1216, Alexandru a adus omagiu pretendentului prinț Ludovic al Franței pentru terenurile sale în Anglia, ales de către baroni pentru a-l înlocui pe regele Ioan. După moartea lui Ioan, Papa și aristocrația engleză și-a schimbat loialitatea către fiul său în vârstă de nouă ani, Henric, forțându-i pe francezi și pe armatele scoțiene să se întoarcă acasă. Pacea dintre [[Henric al III-lea al Angiei]], prințul francez și Alexandru a fost încheiată
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
căsătoria sa cu Margareta a Angliei în 1251, [[Henric al III-lea al Angliei]] a profitat de oportunitatea de a cere omagiu de la ginerele său pentru regatul scoțian, dar Alexandru nu a respectat tratatul. În 1255, o întâlnire între regii englezi și scoțieni de la Kelso l-a adus pe Dunward și pe susținătorii acestuia învingători în fața lui Menteith. La atingerea majoratului (la vârsta de 21 de ani), în 1262, Alexandru și-a declarat intenția de a relua proiectele de pe Insulele de
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
William Cecil, primul baron Burghley (scris uneori Burleigh), Bourne 13 septembrie 1520 - 4 august 1598, a fost un om de stat englez, primul consilier al reginei Elisabeta I a Angliei (17 noiembrie 1558 - 24 martie 1603), de două ori Ministru de Externe(1550 - 1553 și 1558 - 1572) și Ministru de Finanțe din 1572. A fost fondatorul dinastiei Cecil, care a produs mulți
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
facto" conducătorul Angliei în timpul mandatului său de secretar și că în cazul în care el și Elisabeta nu erau de acord, Cecil și-a impus mereu voința. Leimon și Parker susțin că Cecil a fost protectorul lui Eduard Stafford, ambasadorul englez la Paris și spion plătit care a ajutat spaniolii, dar totuși nu susțin că Cecil ar fi știut de trădarea acestuia. Influența sa în "Religious Settlement" (Soluționarea religioasă) a fost consinderabilă, pentru că în mare parte oglindea concepțiile sale religioase anglicane
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
Arhiepiscopul Wulfstan și pe northumbrieni la Tanshelf (în prezent Pontefract, Yorkshire de vest), cu privire la limita teritoriului Humber (lângă vechiul drum roman), unde și-au arătat devotamentul față de el. Ce s-a discutat exact rămâne neclar însă se pare că domnia engleză nu a fost primită foarte bine. Cronicile din acea vreme raportează că northumbrienii și-au încălcat promisiunile și jurămintele la scurt timp după aceea, alegându-l pe Eric ca rege. În 948, regele Eadred i-a pedepsit aspru pe dezertorii
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
s-au reîntors în sud, Eadred a reușit să-și verifice rivalii, promițându-le susținătorilor că va fi un haos și mai mare dacă aceștia nu il părăsesc pe Eric. Northumbrienii au preferat să potolească setea de război a regelui englez și au renunțat la Eric, plătindu-i o despăgubire. În 949, Eric s-a reîntors în Northumbria și a preluat regatul pentru a doua oară. În cronici nu apare Eadred și se crede că acesta fusese deja orbit de fratele
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
la 100.000 de locuitori" Cauzele care determină artrita juvenilă cu evoluție cronică nu au fost încă elucidate, menținerea termenului de „idiopatică” fiind elocventă în acest sens. Debutul bolii are loc sub acțiunea unui factor declanșator ("trigger factor" în limba engleză). Din dorința de a clarifica acest aspect, au fost efectuate mai multe studii etiologice, însă rezultatele nu au fost concludente. Este posibil ca printre factorii care pot crea condiții optime de manifestare a bolii să se numere fie o predispoziție
Artrită idiopatică juvenilă () [Corola-website/Science/331136_a_332465]
-
din 2008 au început la 8/8/08 la 8 p.m. 88 este adesea folosit ca „pa, pa” în conversațiile în limba chineză, mesaje text și SMS-uri. 88 este pronunțat în mandarină „bă bă” (a lung), asemănător cu pronunția engleză pentru „bye bye”. În radioamatorism „88” este folosit în semnături ca prescurtare pentru „sărutări”. Este folosit în fonie („eighty-eight”), morse (- - - • • - - - • •) și în transmisiuni digitale. Este considerat mai afectuos decât mai des folositul „73”, care înseamnă „salutări”. Cele două pot fi
88 (număr) () [Corola-website/Science/331182_a_332511]
-
dar nu se recomandă, „88” și „73” fiind deja la plural. Aceste numere provin din „Codul 92” adoptat de Western Union în 1859. În neonazism numărul 88 este o prescurtare pentru "Heil Hitler". Litera H este a opta în alfabetul englez, astfel că 88 devine HH. Adesea acest număr este asociat cu numărul 14, ex. 14/88, 14-88 sau 1488; acest număr simbolizând un slogan de paisprezece cuvinte al lui David Lane, un neonazist proeminent. Exemple de folosire a 88 sunt
88 (număr) () [Corola-website/Science/331182_a_332511]
-
și Irak, limbi nubiene în Sudan. Noțiunea de substrat se folosește și la nivel sincronic, în studiul stării actuale a limbilor, de pildă în cazul unora vorbite ca limbă secundă de către populații ale unor țări foste colonii. De exemplu limba engleză vorbită de populațiile autohtone din India, Africa de Vest etc. este influențată de limbile materne ale acestora, rezultând varietăți ale englezei care nu sunt limbi noi. Asemenea varietăți pot exista cu același substrat, dar diferite prin gradul de interferență cu engleza. Astfel
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
Sir Brian Edward Cox OBE (născut la 3 martie 1968) este un fizician englez și fost muzician, membru al Royal Society, membru marcant PPARC (Consiliul pentru Cercetări Astronomice și Fizica Particulelor Elementare) al Universității din Manchester, membru al grupului High Energy Physics al Universității din Manchester și lucrează la experimentul ATLAS din cadrul Large Hadron
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
Hašek relevă corupția și ipocrizia preoților catolici. Švejk este subiect de film, teatru, operă, muzical, cărți umoristice, statui și chiar decoruri de restaurant într-o serie de țări europene. Romanul a fost tradus în aproape 60 de limbi. În limba engleză există trei versiuni: În multe din ele, inclusiv în limba română, titlul a fost tradus într-o formă prescurtată, la fel cum apărea cu litere mai mari în ediția originală. Prima traducere apărută în limba română, publicată în 1935 de
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
Man a Scoțienilor, în schimbul unei sume mari de argin și a unei plăți anuale, în conformitate cu Tratatul de la Perth, prin care scoțienii au recunoscut guvernarea norvegiană peste Insulele Shetland și Orkney. În 1269, Tratatul de la Winchester a cimentat relațiile cu regele englez Henric al III-lea al Angliei. Magnus pare să fi avut relații bune cu regele suedez Valdemar Birgersson, iar în 1260, la granița cu Suedia a fost definit în mod oficial pentru prima dată. Atunci când Valdemar a fost detronat de către
Magnus al VI-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331245_a_332574]
-
angora, din "khayyara" („خيّر” în arabă), 'a ales' (prin urmare, o țesătură „aleasă” sau de calitate). S-a sugerat de asemenea că termenul arab ar proveni din latinescul "marmoreus", însemnând "mărmuriu". Până în 1570, cuvântul a intrat în limba engleză sub forma "mohair". Acesta a fost apoi adoptat în limba franceză ca "mouaire", și până în 1660 (în scrierile lui Samuel Pepys) a fost adoptat înapoi în limba engleză ca "moire" sau "moyre". Între timp, franțuzescul "mouaire" s-a transformat într-
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
din latinescul "marmoreus", însemnând "mărmuriu". Până în 1570, cuvântul a intrat în limba engleză sub forma "mohair". Acesta a fost apoi adoptat în limba franceză ca "mouaire", și până în 1660 (în scrierile lui Samuel Pepys) a fost adoptat înapoi în limba engleză ca "moire" sau "moyre". Între timp, franțuzescul "mouaire" s-a transformat într-un verb, "moirer", însemnând „a produce o textilă udă prin țesere sau presare”, care până în 1823 a dat naștere adjectivului "moiré" (). Din limba franceză termenul a fost preluat
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
cele scoțiene în bătălia de la Largs. Deși nedecisă și cu un impact limitat, Haakon s-a retras la Orkney pentru iarnă. O delegație a regilor irlandezi l-a invitat pe Haakon pentru a-l ajuta să scape Irlanda de coloniștii englezi, ca rege al Irlandei, însă acest lucru a fost aparent respins, fiind împotriva dorințelor lui Haakon. Haakon și-a petrecut iarna la Palatul episcopal de la Kirkwall, Orkney, plănuind să reia campania anul viitor. În timpul șederii sale în Kirkwall, acesta s-
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
cele scoțiene în bătălia de la Largs. Deși nedecisă și cu un impact limitat, Haakon s-a retras la Orkney pentru iarnă. O delegație a regilor irlandezi l-a invitat pe Haakon pentru a-l ajuta să scape Irlanda de coloniștii englezi, ca rege al Irlandei, însă acest lucru a fost aparent respins, fiind împotriva dorințelor lui Haakon. Domnia lui Magnus a adus o schimbare a politici externe mult mai agresivă ca cea a tatălui său. În 1266 a renunțat la Hebridele
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
Man a Scoțienilor, în schimbul unei sume mari de argin și a unei plăți anuale, în conformitate cu Tratatul de la Perth, prin care scoțienii au recunoscut guvernarea norvegiană peste Insulele Shetland și Orkney. În 1269, Tratatul de la Winchester a cimentat relațiile cu regele englez Henric al III-lea al Angliei. Magnus pare să fi avut relații bune cu regele suedez Valdemar Birgersson, iar în 1260, la granița cu Suedia a fost definit în mod oficial pentru prima dată. Atunci când Valdemar a fost detronat de către
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]