30,920 matches
-
Simpson a hotărât să acționeze limitat și să ordone traversarea fluviului de câteva dintre forțele aflate pe malul vestic. Târziu, în seara zilei de 26 martie, elementele Diviziei a 8-a blindată a început traversarea și poziționarea în capul de pod deja cucerit. Deși tancurile sosite în capul de pod a întărit capacitatea ofensivă a aliaților, Simpson a fost mult mai interesat să trimită Corpul XIX să traverseze podurile de peste Wesel, în conformitate cu indicațiile lui Montgomery, și, folosindu-se de drumurile mai
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
traversarea fluviului de câteva dintre forțele aflate pe malul vestic. Târziu, în seara zilei de 26 martie, elementele Diviziei a 8-a blindată a început traversarea și poziționarea în capul de pod deja cucerit. Deși tancurile sosite în capul de pod a întărit capacitatea ofensivă a aliaților, Simpson a fost mult mai interesat să trimită Corpul XIX să traverseze podurile de peste Wesel, în conformitate cu indicațiile lui Montgomery, și, folosindu-se de drumurile mai bune de la nord de Lippe, să ocolească prin flanc
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a 8-a blindată a început traversarea și poziționarea în capul de pod deja cucerit. Deși tancurile sosite în capul de pod a întărit capacitatea ofensivă a aliaților, Simpson a fost mult mai interesat să trimită Corpul XIX să traverseze podurile de peste Wesel, în conformitate cu indicațiile lui Montgomery, și, folosindu-se de drumurile mai bune de la nord de Lippe, să ocolească prin flanc inamicul din fața Diviziei a 30-a. Din păcate pentru aliați, presiunea germanilor din zona de nord a capetelor de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de peste Wesel, în conformitate cu indicațiile lui Montgomery, și, folosindu-se de drumurile mai bune de la nord de Lippe, să ocolească prin flanc inamicul din fața Diviziei a 30-a. Din păcate pentru aliați, presiunea germanilor din zona de nord a capetelor de pod a Armatei a 2-a a făcut ca britanicii să își finalizeze cu greutate podurile de pontoane de la Xanten. În aceste condiții, cea mai mare parte a traficului de peste fluviu s-a desfășurat la Wesel. Cum Montgomery a permis Armatei
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
de Lippe, să ocolească prin flanc inamicul din fața Diviziei a 30-a. Din păcate pentru aliați, presiunea germanilor din zona de nord a capetelor de pod a Armatei a 2-a a făcut ca britanicii să își finalizeze cu greutate podurile de pontoane de la Xanten. În aceste condiții, cea mai mare parte a traficului de peste fluviu s-a desfășurat la Wesel. Cum Montgomery a permis Armatei a 9-a să folosească podurile de la Wesel doar cinci ore pe zi și, în
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a făcut ca britanicii să își finalizeze cu greutate podurile de pontoane de la Xanten. În aceste condiții, cea mai mare parte a traficului de peste fluviu s-a desfășurat la Wesel. Cum Montgomery a permis Armatei a 9-a să folosească podurile de la Wesel doar cinci ore pe zi și, în condițiile în care nu deținea controlul asupra rețelei rutiere de la nord de Lippe, generalul Simpson nu a fost capabil să concentreze suficiente forțe pentru ocolirea rapidă a frontului german. Până pe 28
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
în care nu deținea controlul asupra rețelei rutiere de la nord de Lippe, generalul Simpson nu a fost capabil să concentreze suficiente forțe pentru ocolirea rapidă a frontului german. Până pe 28 martie, Divizia a 8-a blindată extinsese limitele capului de pod cu doar 4,5 - 5 km și nu reușise să intre în Dorsten, un oraș aflat la 24 km est de Rin, un nod rutier care ar fi permis multiplicarea variantelor de dezvoltare a viitoarelor ofensive ale Corpului XVI. În
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
nod rutier care ar fi permis multiplicarea variantelor de dezvoltare a viitoarelor ofensive ale Corpului XVI. În aceeași zi, Montgomery a ordonat ca drumurile de ieșire din Wesel să treacă în responsabilitatea Armatei a 9-a până pe 30 martie, iar podurile de peste Rin care duceau la oraș să fie trecute în subordinea aceleiași armate o zi mai târziu. Tot pe 28 martie, elemente ale Diviziei a 17-a aeropurtate SUA, acționând împreună cu forțele blindate britanice la nord de râul Lippe, au
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
favorabilă cât și mijloacele necesare pentru dezlănțuirea în forță a atacului Armatei a 9-a, pentru încercuirea Ruhrurului. Simpson a început atacul prin deplasarea pe 28 martie a Diviziei a 2-a blindată SUA (din cadrul Corpului XIX) spre capul de pod al Corpului XVI. Blindatele americane au primit ordinul să traverseze Lippe la est de Wesel, evitând astfel ambuteiajele din oraș. După ce a traversat Lippe, Divizia a 2-a blindată SUA a înaintat prin zona cucerită de Corpul XVIII aeropurtat SUA
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
estul Germaniei și Berlin. Restul trupelor din cadrul Corpului XIX s-au revărsat pe calea deschisă de primele atacuri și, în paralel, Armata I a reușit o înaintare asemănătoare prin sudul și estul regiunii Ruhr. Înaintarea Armatei I din capul de pod de la Remagen a început cu un atac în zorii zilei de 25 martie. Feldmareșalul german Walter Model, care comanda Grupul de Armată B însărcinat cu apărarea regiunii Ruhr, și-a desfășurat trupele de-a lungul râului Sieg la sud de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Walter Model, care comanda Grupul de Armată B însărcinat cu apărarea regiunii Ruhr, și-a desfășurat trupele de-a lungul râului Sieg la sud de Köln, pe direcția est-vest, considerând că americanii vor ataca direct spre nord dinspre capul de pod de la Remagen. În schimb, Armata I americană a atacat spre est, spre Giessen și râul Lahn, doar după aproximativ 105 km schimbându-și direcția de înaintare spre nord, spre Paderborn, pentru ca să facă joncțiunea cu Armata a 9-a. Toate cele
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
participat la atac, care în prima zi a fost dat de cinci divizii de infanterie și două de blindate. Corpul VII SUA de pe flancul stâng a avut cea mai grea sarcină datorită concentrării de trupe germane de la nordul capului de pod. În ciuda greutăților, tancurile americane au reușit să înainteze în prima zi 19 km. Corpul III din centru nu și-a implicat în luptă tancurile din prima zi, dar a reușit cu toate acestea să înainteze aproximativ 6,5 km. Corpul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
I a schimbat direcția de atac spre Paderborn, la cam 130 km nord de Giessen. În timpul acestei manevre, flancul drept al Armatei I a fost protejat de Armata a 3-a, care reușise să atace cu succes dinspre capetele de pod deținute și se îndrepta spre Kassel. O unitate de șoc din cadrul Diviziei a 3-a blindată SUA din cadrul Corpului VII, în care fuseseră încadrate mai multe tancuri grele M26 Pershing, a deschis drumul americanilor spre Paderborn din 29 martie. După
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Model. La începutul lunii aprilie, ofensiva la est de Rin se desfășura în conformitate cu planurile aliate. Toate armatele desemnate să traverseze Rinul aveau unități la est de fluviu, inclusiv Armata I canadiană în nord. Canadienii trimiseseră o divizie spre est prin podul capului de pod britanic de la Rees. Armata I franceză a cucerit pe 31 martie propriul cap de pod, după ce forțase cursul fluviului la Germersheim și Speyer, cam la 80 km sud de Mainz. Atacurile impetuoase ale aliaților la est de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
lunii aprilie, ofensiva la est de Rin se desfășura în conformitate cu planurile aliate. Toate armatele desemnate să traverseze Rinul aveau unități la est de fluviu, inclusiv Armata I canadiană în nord. Canadienii trimiseseră o divizie spre est prin podul capului de pod britanic de la Rees. Armata I franceză a cucerit pe 31 martie propriul cap de pod, după ce forțase cursul fluviului la Germersheim și Speyer, cam la 80 km sud de Mainz. Atacurile impetuoase ale aliaților la est de Rin și scăderea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
să traverseze Rinul aveau unități la est de fluviu, inclusiv Armata I canadiană în nord. Canadienii trimiseseră o divizie spre est prin podul capului de pod britanic de la Rees. Armata I franceză a cucerit pe 31 martie propriul cap de pod, după ce forțase cursul fluviului la Germersheim și Speyer, cam la 80 km sud de Mainz. Atacurile impetuoase ale aliaților la est de Rin și scăderea într-un ritm accelerat a capacității de rezistență a germanilor au transformat campania finală din
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Grupului de Armate XII SUA erau plasate pe o linie nord-sud, în poziții care să le permită să înainteze în mod independent spre Elba. Pe 9 aprilie, atât Armata I cât și cea de-a 9-a ocupaseră capete de pod peste Leine, ceea ce l-a făcut pe Bradley să ordone declanșarea unui atac nerestricționat spre est. În dimineața zilei de 10 aprilie, Grupul de Armată XII a declanșat cu hotărâre înaintarea spre Elba. Cursul Elbei era obiectivul oficial al înaintării
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
în sectorul Grupului de Armată XII. Forțele germane de acolo erau încă mai bine organizate decât cele din nord. În cele din urmă, Armata a 7-a a reușit să iasă pe 28 martie din zona îngustă a capului de pod de peste Rin chiar la sud de Frankfurt, implicând în luptă elemente a trei corpuri - XV (în nord), XXI în centru și VI în sud. Divizia a 45-a de infanterie SUA a luptat timp de șase zile mai înainte să
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Flancul său drept a luptat timp de o săptămână pentru cucerirea orașului Bremen, care a fost ocupat în cele din urmă pe 26 aprilie. Trei zile mai târziu, britanicii au traversat Elba, sprijiniți și de Corpul XVIII aeropurtat. Capul de pod a fost extins rapid, iar pe 2 mai au fost ocupate Lubeck și Wismar, la 80 km est de Elba. În acest fel, Iutlanda a fost separată de restul Germaniei. Pe flancul stâng al Grupului de Armată XXI, unul dintre
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Vodă în 1967. Un soldat rus pe nume Ivan a fost lăsat la vatră după ce slujise în armată încă din copilărie și a primit două ruble de cheltuială. În timp ce mergea pe un drum de țară, el îi întâlnește pe un pod pe Dumnezeu și pe Sfântul Petru care vizitau deghizați lumea oamenilor și le dăruiește câte o rublă fiecăruia dintre ei, crezându-i cerșetori și afirmând că "„Dumnezeu iar mi-a da, că are de unde”". Sfântul Petru îl îndeamnă pe însoțitorul
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
circa 500 de familii cu 70-80 de botezuri pe an. În 1903 Inginerul petrolist german Anton Raky elaborează planurile bisericii, ale anexelor și cumpără un teren de 6 500 mp din banii săi. (A mai construit la Câmpina și un pod peste râul Prahova care există si astăzi "Podul lui Raky"). În anul 1904 se începe construirea bisericii de către meșteri germani și în 1906 se termină constructiile și dotarea cu mobilier, 3 clopote, obiecte de cult, costurile fiind suportate în întregime
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
pe an. În 1903 Inginerul petrolist german Anton Raky elaborează planurile bisericii, ale anexelor și cumpără un teren de 6 500 mp din banii săi. (A mai construit la Câmpina și un pod peste râul Prahova care există si astăzi "Podul lui Raky"). În anul 1904 se începe construirea bisericii de către meșteri germani și în 1906 se termină constructiile și dotarea cu mobilier, 3 clopote, obiecte de cult, costurile fiind suportate în întregime de ctitor, tot inginerul Anton Raky, urmate de
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
fantastice ale lui Eliade prin faptul că experiența supranaturalului este aici căutată deliberat. Într-o noapte de toamnă din anii '50, tânărul actor Ieronim Thanase pătrunde pe furiș, împreună cu Vladimir Iconaru (un licean pe care-l întâlnise pe stradă), în podul unei case vechi din centrul Bucureștilor, cu scopul de a împrumuta două uniforme de general pentru o reprezentație teatrală, precum și de a-i arăta însoțitorului său mai multe vechituri și o impresionantă colecție de fluturi. Casa, care îi aparținuse mătușii
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
cu fantezie întâmplările ca într-un spectacol de teatru și încearcă să evoce într-un mod romanțios istoria misterioasă a familiei Calomfir. Vizita capătă astfel o semnificație simbolică, reprezentând o călătorie misterioasă într-un timp demult dispărut. Incursiunea nocturnă în pod este întreruptă de sosirea neașteptată în casă a violoncelistului Manolache Antim (o rudă bătrână și mai îndepărtată a lui Ieronim), împreună cu noua sa elevă, Maria Daria Maria. Muzician excepțional remarcat de Pablo Casals, el citise în copilărie o povestire misterioasă
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
astfel și sufletul omului), profesorul Antim își dă seama că interpretarea ei la violoncel întrece tot ce înțelesese el până atunci din muzică și că fata, deși îi este elevă, are un talent superior. Surprinși de Antim, tinerii coboară din pod, iar Ieronim își narează propria poveste de copil-minune în lumea teatrului, afirmând că a redescoperit „sensul și funcția spectacolului” ca asumare activă a existenței ("„a privi tot ce se petrece în lume ca spectacol. Asta înseamnă că putem interveni oricând
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]