30,140 matches
-
din vreo 35 de oameni, numai vreo șapte nu eram membri. Când colegii noștri aveau ședință, noi ne adunam în birou la Vasile Lupu, viitorul politician țărănist, acesta ne servea cu o țuică de-a lui de la Dolhasca, spuneam bancuri, râdeam de ne plesneau burțile. Însă partidul fiind vigilent, iar membrii acestuia geloși pe distracțiile noastre, au vrut să ia măsuri au declarat că, în afara ședințelor de alegeri, celelalte să fie "deschise", ca să participăm și noi. Mari bandiți, comuniștii ăștia! Am
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ce e pe cale să facă. Conducea, nu-i așa, o organizație a partidului care "era în toate" și conducea țara. Or, o asemenea organizație avea fără îndoială secretele ei! Cum să mă invite pe mine? Dacă sunt spion american?... A râs cam strâmb, dar m-a lăsat în pace, și pe ceilalți nemembri! Iar în 1983, după ancheta Securității în urma căreia am fost dat afară de la "Opinia studențească", am scăpat cu atât. Al. Călinescu și Sorin Antohi, dați și ei afară de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în funcție, dar foarte relaxat, că se apropia de încheierea ultimului mandat cu totul scânteietoare. Walesa, care era deja fost președinte, făcea glume pe seama lui Kwaszniewski despre foști! Cele câteva sute de persoane care eram în sala de conferințe am râs vreo cinci minute aproape non-stop. Am și schimbat în acele zile câteva propoziții cu Walesa, dar n-aș putea susține că suntem prieteni. Cum am schimbat și cu Brzezinski, cu cardinalul Lustiger, cu Geremek și Mazowieski, cum, la Gdansk, am
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ceva, dacă nu de bine, măcar de râs! Aveai, pe atunci, și un râs molipsitor, ghiduș... Dar mai bine spune-mi cum te-au impresionat ceilalți: cardinalul Lustiger, Geremek, Havel și Mazowieski... Liviu Antonesei: Oh, Slavă Cerului, încă mai pot râde și cât asta va ține, nu va fi nimic definitiv pierdut! Sigur, sufeream și eu, ca toată lumea, de aberația completă a acelei lumi, dar în același timp eram și foarte perplex că așa ceva există și, la fiecare nouă aberație de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
arunce la lada de gunoi a istoriei și să inițieze procesul de renaștere a Poloniei ca țară liberă și democrată, plecată deja pe drumul bunăstării. Nu cred să fie vreun polonez, chiar dintre foștii și actualii adversari, care să nu râdă la o glumă reușită a lui Walesa. Iar câmpul politic polonez e foarte interesant cu excepția social-democraților, proveniți din fostul partid comunist reformat cam toate celelalte partide, de la liberalii lui Donald Tusk, la conservatorii gemenilor și la cele două partide radicale
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
geamănul n-ar fi devenit președinte, dar coaliția liberal conservatoare ar fi asigurat o guvernare stabilă și fără a se apela la extremiști! Bănuiesc că, acum, gemenii își mușcă mâinile, dar așa le trebuie! Mai rău e de Polonia, că râde presa străină de gemenii pe care îi are în frunte! Cum merg lucrurile, pare clar că alegerile viitoare, fie la termen, fie anticipate, vor aduce la putere pe liberali, eventual în coaliție cu socialdemocrații. Oricum, au câștigat cam toate marile
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
doar auzit). Forma de percepere se numește decodificare a codificării (conștiente și inconștiente) de către privitor, a unui anumit set de semne. Alături de semne non-verbale: ridic mâna, strâng mâna, dau din cap, vă fac semn cu palma să stați jos; fie râd, fie zâmbesc, ating palmele, se folosesc semne verbale (cuvântul spus sau scris, un ecuson). Alături de cunoașterea științifică, transmisă prin școală apare, există și una secretă, bazată pe aparentă ghicire, de fapt o corelație cu semnele mai puțin vizibile, detalii; oricare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
se ia de mână cu cineva: a se asemăna, a se potrivi cu cineva din punctul de vedere al defectelor sau al acțiunilor rele; - a se ține cu mâinile de burtă (sau de pântece, de inimă) de(-atâta) râs: a râde cu mare poftă, în gura mare; - a pune (sau a băga) mâna în foc pentru cineva (sau pentru ceva): a garanta pentru cineva sau pentru ceva; - a pune (sau a încrucișa) mâinile pe piept, a muri; - a se spăla pe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
opera lui s-a epuizat, a cărui învățătură este, în ciuda inexistenței dovezilor că a existat, de importanță capitală, e creat cu o ironie nesfârșită. Textul se citește cu mare satisfacție intelectuală, dacă nu pentru teza lui, pentru puterea de a râde pe care o degajă. Romanul Desperado se vrea sinonim cu existența, drept care autorul ezită să-l încheie și merge înainte într-un prezent continuu. Robyn Penrose (Nice Work, de David Lodge) și-ar putea continua evoluția în alte incidente, la fel de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un "scenariu vechi englezesc", iar Platon consideră că ele sunt parte din "opera unui cântăreț african pe nume George Eliot" (p. 79). Ackroyd rescrie literatura, istoria, filmul, critica, tot ce a fost deja scris o dată. Rescrie cu un ochi care râde (ironia) și altul care plânge (tot ce creează omul se pierde). Ackroyd se pune în situația lui Huxley când acesta descria rezervația de sălbatici din Minunata lume nouă. O eroină, Sidonia, rezumă astfel cuvintele lui Platon: A fost foarte interesant
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Văzută în revers, ea face aparent pe criminali să pară sfinți, iar victimmele să fie fericite la culme. Evreilor li se redau sănătatea, averea și iubirea familiei. Primul contact cu derularea inversă imaginată de Amis poate să ne facă să râdem, dar râsul se stinge rapid. Flecărind, autorul ne scrutează: oare, cititorule, vei lua de bună ce-ți spun, ori te vei folosi de propriul sistem de valori pentru a dovedi că greșesc, pentru a-mi pune la îndoială buna credință
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
viitor surprinzător pentru omenire. Umorul îl ferește de melodramă. În loc să-și impresioneze lectorul cu sentimente sumbre (v. Orwell), Huxley inspectează psihologia unei lumi de roboți, o viitoare existență lipsită de gândire. El ne învață să evadăm din tragedie în comedie. Râdem, ne desolidarizăm de coșmar și lăsăm în urmă o cale spre dezastru. Cu Orwell suferim, cu Huxley zâmbim și ne retragem. Destinul strivește personajele lui Orwell. Eroii lui Huxley nu simt că ar fi pierdut ceva din umanitatea lor (v.
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt a te apropia de esență în ce-l privește". Poate se găsește un bun samaritean care să întemeieze o clinică și să-l trateze pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit "vaca sacră a poeziei engleze" și alte atribute virulente, ceea ce nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca spectacolul să exprime ce ai avut în minte când scriai piesa. Câteodată chiar așa iese. Cât despre umor, Pinter nu pune mare preț pe el. Cum zice dramaturgul, ...rareori am senzația că scriu cu umor, dar uneori mă trezesc râzând de ceva ce mi se pare hazliu. Cel mai adesea limbajul numai pare să aibă umor eroul se luptă de fapt din răsputeri să supraviețuiască. Pe lângă poezie, alt principiu al scrisului lui Pinter e muzica: Nu știu cum influențează muzica scrisul, dar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eliot. Veselia e cristalină și neîngrădită. Cotoii și pisicuțele trec prin tot felul de peripeții, de la înfrățirea cu șoarecii până la saltul înăuntru și afară din sertare. Având drept personaje pisicile și nu oamenii, încruntatul Eliot ne arată că știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că rima tradițională e de fapt floare la ureche pentru Eliot. Această pricepere de a rima se întrezărește greu în restul poemelor, unde muzicalitatea lui e prea sofisticată pentru a fi sesizată. De asemenea se observă că Eliot știe să râdă și să-i facă pe alții să râdă, combinând vorbele pentru a obține cele mai fantastice ori sugestive nume, sau pentru a ne surprinde cu un gest comic. Întreg volumul este o surpriză presărată cu umor. Ascultând vocea lui Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ureche pentru Eliot. Această pricepere de a rima se întrezărește greu în restul poemelor, unde muzicalitatea lui e prea sofisticată pentru a fi sesizată. De asemenea se observă că Eliot știe să râdă și să-i facă pe alții să râdă, combinând vorbele pentru a obține cele mai fantastice ori sugestive nume, sau pentru a ne surprinde cu un gest comic. Întreg volumul este o surpriză presărată cu umor. Ascultând vocea lui Eliot înregistrată citind aceste poeme, nu mai avem nicio
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întrebat "Ești așezată? Da? Aici Loteria Universală", au zis. "Ai câștigat, Premiul Special Ultra-super Global. Ce-ai face cu un milion de lire? De fapt cu mai mult de un milion deși nu mai contează odată ce ești milionar". Și au râs. "Ți-e bine?" au întrebat "Mai ești acolo? Ei hai, spune-ne, cum te simți?" Am răspuns " Nu... nu pot să cred!" Au zis " Așa spun toți. Și altceva? Hai, spune-ne". Am zis "Simt că creștetul capului mi s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zi că ai să capeți un milion de lire. Relaxează-te, plângi un pic; te așteptăm o clipă...". " Ia stai!" am strigat. "N-am cumpărat niciun bilet de loterie de ani de zile. Cum ziceați că se cheamă compania?" Au râs iar. Nu biletul e problema. Suntem universali. Operăm un modul de șanse retrospective. Aproape toți au cumpărat un bilet la o loterie cândva, măcar o dată. Cumpărăm fișele, băgăm numele în computer, și găsim norocosul". "E chiar incredibil", am zis. "Ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce ne vizitau familia la vremea aceea, în anii '30, erau refugiați din Germania ori Austria. Vecina și cea mai bună prietenă a mamei era o italiancă, și de multe ori eram în bucătăria ei când stăteau de vorbă și râdeau. Așa că eram obișnuită să fiu cu oameni de peste tot. New York a fost dintotdeauna un oraș de emigranți. LV. Cum a fost mai târziu viața ta culturală în New York? Teatre? Cinema? Ce reviste citeai? Când a început să te intereseze viața
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceea ce este interesant pentru ceilalți și au impresia că toți gândesc despre ei așa cum gândesc ei înșiși. De exemplu, un băiat care-și aude părinții vorbind în șoaptă „știe” că vorbesc despre el, iar o fată care aude doi băieți râzând „știe” că râd de ea. Cel mai important este ca adulții să evite să critice sau să ridiculizeze în public pe adolescenți. 4. Manifestarea autocentrismului. Adolescenții cred că sunt speciali, unici, că în cazul lor nu sunt valabile regulile care
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
pentru ceilalți și au impresia că toți gândesc despre ei așa cum gândesc ei înșiși. De exemplu, un băiat care-și aude părinții vorbind în șoaptă „știe” că vorbesc despre el, iar o fată care aude doi băieți râzând „știe” că râd de ea. Cel mai important este ca adulții să evite să critice sau să ridiculizeze în public pe adolescenți. 4. Manifestarea autocentrismului. Adolescenții cred că sunt speciali, unici, că în cazul lor nu sunt valabile regulile care guvernează lumea, că
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
sfaturi. Să fie atente, să se bucure de vârsta tinereții, să știe că frumusețea, care este trecătoare, poate fi sporită de vestimentație, coafură și bijuterii, de o eleganță cu gust. Ele trebuie să învețe să-și ascundă defectele, să nu râdă exagerat și fără rost, să învețe să cânte și să danseze, ceea ce le sporește farmecul. Le îndeamnă să citească Heroides, să-și modeleze comportamentele după sfaturile incluse în epistole. Le avertizează să nu se lase amăgite de promisiuni ori să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
calitatea traducerii de către Veronica Porumbacu, reproducem două sonete. Trăiesc și mor; mă mistui și mă-nec. În foc arzând, sunt totuși cum e gheața. Ușoară mult dar și prea grea mi-i viața. Dureri și-n bucurie mă petrec. Deodată râd și-mi scaldă plânsul fața; În desfătare sub amar m-aplec; Ce am rămâne însă toate trec; Mă ofilesc și îmi redau verdeața. Astfel se joacă Amoru-n veci cu mine, Și când durerea pare că m-a frânt , Deodată piere
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a încheiat, i-a trimis o șuviță de păr și s-a sinucis. Pesimismul realist al autorului este un semnal de alarmă pentru cei care hotărăsc să-și ia viața și pentru cei care rămân, de aceea a încheiat: Oamenii râd de cel ce încearcă să moară iar cel care moare e dat uitării. Victorine Laurent Debra Finerman, Mademoiselle Victorine Jurnalista și scriitoarea Debra Finerman, absolventă a Universității California din Los Angeles, admiratoare a scriitorilor francezi: Balzac, Flaubert, Stendhal, Zola, Proust
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]