30,395 matches
-
Gamillscheg; acum însă, nu numai că evita orice contact, dar reușea să fie intenționat nepoliticos. Replica naziștilor nu a întîrziat. Lui Gusti i s-a decernat, în 1935, titlul de Kudo, de către Universitatea din Leipzig. Atunci cînd li s-a sugerat naziștilor ca același titlu onorific să-i fie acordat și lui Iorga, ierarhia culturală nazistă a refuzat. Rectorul Universității din Breslau a propus chiar ca titlul acordat lui Iorga de Universitatea din Leipzig să-i fie retras. Însărcinatul cu Afaceri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gata - cu consecințe paradoxale. Acum, pentru prima oară după zeci de ani, atenția se Îndreaptă asupra suferinței și victimelor germane, fie că au fost provocate de piloții britanici, de soldații ruși sau de cehii care au ordonat expulzări. Evreii, se sugerează din nou timid În anumite cercuri respectabile, nu au fost singurele victime... Rămâne de văzut dacă astfel de discuții sunt un lucru bun sau rău. Este toată această rememorare publică un semn de sănătate politică? Sau uneori e mai prudent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și supravegheate, costurile și problemele: se puteau baza pe colaboraționiștii locali. Din 1945, termenul colaboraționist a dobândit o conotație morală distinctă și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și opozițiile din timpul războiului erau mai complicate și mai obscure decât sugerează etichetele sumare de după război: „colaborare” și „rezistență”. De exemplu, unii flamanzi din Belgia ocupată s-au lăsat ispitiți de promisiunea autonomiei (o ocazie de a scăpa de monopolul elitei francofone asupra statului belgian) și au sprijinit ocupația germană, repetând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întâmple ceva; ori, mai rău, nu se mai așteaptă la nimic.” Continentul european, după cum remarca tot ea cu câteva luni Înainte, intra lent Într-o nouă eră glaciară. George Kennan i-ar fi dat dreptate. șase săptămâni mai târziu, el sugera Într-un raport al Biroului Executiv că problema reală nu era comunismul, decât poate indirect. Angoasa europeană era provocată de efectele războiului și de ceea ce Kennan diagnostica drept „epuizare fizică și morală”. Obstacolele cu care se confrunta continentul păreau de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inițial până la 27 de kilometri de Praga și a eliberat regiunea Pilsen din vestul Boemiei numai pentru a o ceda În scurt timp Armatei Roșii), linia ce separa viitoarea Europă „Vestică” de cea „Estică” a picat mai la vest decât sugera rezultatul luptelor. Dar numai cu puțin: oricât ar fi avansat generalul Patton sau generalul Montgomery, rezultatul final nu ar fi fost foarte diferit. Între timp, la 2 mai 1945, Armata Iugoslavă de Eliberare Națională și Armata a VIII-a Britanică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În a noastră, iar În zona de acțiune care ne rămâne, oricât de mică, am putea măcar șîncercaț să refacem existența, după război, pe o bază stabilă și demnă.” șase săptămâni mai târziu, ambasadorul american la Moscova, Averell Harriman, Îi sugera președintelui Roosvelt o atitudine mai pesimistă și implicit belicoasă față de acțiunile sovietice În estul Europei: „Dacă nu dorim să vedem Europa invadată de barbari În secolul XX și violența Întinzându-se mai departe În Est, trebuie să găsim o cale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locul confruntărilor un contingent mult mai numeros, format din divizii motorizate și bine Înarmate). Desigur, pentru contemporanii din Vest, calculele sovietice nu erau transparente, nici măcar pentru cei care vedeau pragmaticul circumspect din Stalin. Însă Molotov spune cu siguranță adevărul când sugerează În memoriile sale că Uniunea Sovietică era gata să profite de situațiile prielnice, dar nu dorea să riște pentru a le crea: „Principiul nostru e acțiunea ofensivă, pe cât posibil, iar dacă nu, expectativa”. Stalin Însuși, se știa, nu agrea riscul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instituțiilor civice și politice, pentru a le reda germanilor responsabilitatea În problemele interne. Acest lucru le-a conferit tinerilor politicieni germani mult mai multă influență decât puteau spera să aibă la sfârșitul războiului, iar ei au folosit-o fără ezitare, sugerând că, dacă situația nu se Îmbunătățea, iar ocupanții nu le urmau sfaturile, nu puteau fi trași la răspundere pentru orientarea politică viitoare a națiunii germane. Din fericire pentru Aliații vestici, politica de ocupație comunistă din Berlin și din teritoriile est-germane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decât „să conducă bucata ei de Germanie... spre o formă de independență atât de prosperă, de sigură, de superioară, Încât să nu poată fi amenințată de Est”), ei reprezentau o minoritate. Americanii, ca și Stalin, improvizau În acești ani. Se sugerează uneori că anumite decizii și declarații americane cheie, Îndeosebi „doctrina Truman” din martie 1947, au precipitat reculul lui Stalin de la compromis la o atitudine rigidă și că responsabilitatea pentru falia europeană revine astfel Washingtonului, vinovat de insensibilitate sau, mai rău
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adresându-se la 27 martie 1952 colegilor legislatori, „procedurile judiciare au ca sarcină principală să-i demaște pe chiaburi, arătându-i În adevărata lor lumină... Neparticiparea și neîndeplinirea planului de producție agricolă trebuie să fie pedepsite sever, ca sabotaj”. După cum sugerează acest ecou fidel al retoricii staliniste din anii ’30, antipatia față de țăran și implementarea cu succes a colectivizării erau una dintre pietrele de Încercare ale ortodoxiei staliniste. În industrie Însă, implementarea planurilor de inspirație sovietică nu a părut, pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
custodia Aliaților. Presimțind că o astfel de Înțelegere ar putea fi pecetluită fără știrea lor, francezii s-au grăbit să descurajeze ideea unei contribuții militare germane la NATO cu o contrapropunere. În octombrie 1950, prim-ministrul francez René Pleven a sugerat Înființarea unei Comunități Europene de Apărare, după modelul Planului Schuman. Pe lângă o Adunare Parlamentară, un Consiliu de Miniștri și o Curte de Justiție, această comunitate urma să dețină și o Forță Europeană de Apărare (FEA). Nici americanii, nici britanicii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
armat convențional era depășit. Războiul, credeau mulți În anii 1953-1963, era improbabil, cel puțin pe continentul european (el a continuat să rămână soluția predilectă pentru rezolvarea conflictelor În restul lumii). În cazul unui război, arsenalul nuclear uriaș al marilor puteri sugera consecințe de o gravitate inimaginabilă: războiul nu putea fi decât rezultatul unei greșeli de calcul. Iar În acest caz, europenii nu puteau face mare lucru pentru a-i atenua consecințele. Nu toată lumea era de aceeași părere. Pentru câțiva, aceeași stare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
democratic de-a lungul deceniilor postbelice. Era o adevărată performanță. Italia era o țară profund scindată. Însăși existența ei ca stat a fost multă vreme un subiect controversat, care avea să revină În actualitate. Unele studii de la Începutul anilor ’50 sugerează că mai puțin de un adult din cinci comunica exclusiv În italiană: mulți continuau să se identifice În primul rând cu localitatea sau regiunea de baștină și foloseau În mai toate interacțiunile zilnice un dialect. Îndeosebi cei fără studii liceale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de voturile opoziției social-democrate. Nu o dată, Adenauer a exploatat nervozitatea internațională față de o posibilă resurecție a nazismului pentru a-i Împinge pe aliații Germaniei de Vest În direcția dorită. Dacă Aliații doreau ca Germania să contribuie la apărarea Europei, atunci - sugera Adenauer - ar fi fost bine să se abțină de la criticarea comportamentului germanilor sau evocarea trecutului tulbure. Dacă doreau să evite renașterea extremismului, trebuiau să dejoace, alături de Adenauer, planurile sovietice În RDG. și așa mai departe. Aliații vestici au Înțeles perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dorf (1955), Wenn die Alpenrosen bluhn (1955), Die Rosel vom Schwarzwald (1956) și multe altele În același stil - evocă un ținut și un popor netulburate de bombe sau refugiați, o „Germanie profundă” sănătoasă, rurală, fericită, pură și blondă. Atemporalitatea lor sugera În mod plăcut o țară și un popor libere de ocupanții din Vest și din Est, dar și fără vină, neîntinate de trecutul recent al Germaniei. Filmele Heimat reflectau paseismul și provincialismul de la Începuturile Republicii Federale și dorința sinceră a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
convingerile celor rămași au fost reînnoite. În Europa de Est, lepădarea de Stalin a avut un impact chiar mai dramatic. Interpretată În contextul recentei reconcilieri cu Tito a liderului sovietic și al dizolvării muribundului Kominform la 18 aprilie, repudierea dictatorului părea să sugereze că de-acum Înainte Moscova avea să trateze cu Îngăduință alte „căi spre socialism” și că respingea teroarea și represiunea ca instrumente ale conducerii comuniste. Acum avea să fie pentru prima dată posibil să se vorbească deschis - se credea. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de rezoluție ce va fi propus Consiliului de Securitate În chestiunea Ungariei să nu conțină nici o prevedere care să afecteze activitățile noastre În Algeria... În mod special, suntem Împotriva formării unei comisii de anchetă”. Când ambasadorul britanic la Moscova a sugerat ca Londra să adreseze un apel direct Kremlinului să se abțină de la intervenție În Ungaria, ministrul de Externe britanic Selwyn Lloyd Îi scria prim-ministrului Anthony Eden În același spirit: „Nu cred că este momentul pentru un astfel de mesaj
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acumulate În timp. Speranțele lor legate de comunism, reînnoite pentru scurtă vreme de promisiunea destalinizării, au fost făcute scrum; la fel și nădejdea În ajutorul Occidentului. Dacă dezvăluirile lui Hrușciov despre Stalin ori mișcările ezitante de reabilitare a victimelor terorii sugeraseră până În acel moment că ideologia comunistă conține sâmburele schimbării și eliberării, după evenimentele din Ungaria sentimentul dominant era unul de resemnare cinică. Această situație a avut și părțile ei bune. Întrucât popoarele din Europa de Est comunistă erau acum cumințite, iar ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
5/pe oră... Nici măcar vestita ineficiență a producătorilor britanici nu poate (să sperăm) contrabalansa, În numeroase sectoare industriale, această diferență de cost inițială În favoarea lor, deși au reușit asta, s-o recunoaștem, În câteva momente importante... Statisticile de care dispunem sugerează că Îi batem pe toți la costuri, cu condiția să fie un produs pe care nu l-am mai făcut”2. O problemă era forța de muncă. Fabricile britanice erau ticsite de bărbați (și câteva femei) care erau dintotdeauna organizați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țări relativ liberale precum Belgia sau Olanda, instituția catolică locală avea instrucțiuni stricte să mobilizeze votul credincioșilor exclusiv În favoarea partidelor catolice. Abia la nouă ani de la moartea lui Pius al XII-lea, În 1967, un episcop olandez a Îndrăznit să sugereze În public că enoriașii care votau pentru un partid non-catolic nu riscau să fie excomunicați. În aceste circumstanțe, nu e de mirare că instituția catolică a adoptat după război poziții inflexibile cu privire la familie, conduită morală sau cărți și filme inadecvate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
e ca și cum ai privi vopseaua uscându-se pe pereți). Discipolii străini au fost atrași tocmai de această combinație de seriozitate intelectuală și accesibilitate vizuală. Filmul lui Alain Resnais Hiroshima mon amour (Hiroshima dragostea mea, 1959) a stârnit o reacție ce sugerează că filmul francez devenise vehiculul preferat al dezbaterii etice internaționale. Astfel, când 26 de tineri regizori germani s-au Întrunit În 1962 la Oberhausen pentru a proclama „colapsul cinematografiei germane tradiționale” și și-au declarat intenția de a „crea un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lumină” a fost interpretată corect Într-un sens mai larg decât cel strict casnic. „Evenimentele de la Strahov”, cum au fost botezate mai târziu, au fost Înăbușite violent și eficace de poliție, dar ele au Încărcat și mai mult atmosfera momentului, sugerând că statul comunist nu era imun la dispoziția rebelă a studenților din Vest. Novotný, ca și Gomu³ka În Polonia, nu știa cum să răspundă acestor provocări. Privat de opțiunea antisemită, el i-a cerut ajutorul lui Brejnev pentru a Înfrunta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mod declarat pentru statu-quo, cu Irlanda de Nord ca parte integrantă a Marii Britanii. Partidul Laburist se identifica și el cu puternicele uniuni sindicale din industria construcțiilor navale din Belfast, unde lucrătorii protestanți se bucurau de multă vreme de tratament preferențial. Cum sugerează această ultimă observație, diviziunile din Irlanda de Nord erau neobișnuit de complicate. Distincția confesională dintre protestanți și catolici era reală; ei Îi corespundea o separare În grupuri reprodusă În fiecare etapă a vieții, de la naștere la moarte: În educație, gospodărie, căsătorie, la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1974 Împotriva includerii forțate În cantonul germanofon Berna. La Liverpool, Bristol și În districtul londonez Brixton, protestatarii s-au bătut cu poliția pentru controlul zonelor urbane defavorizate. Într-un fel sau altul, toate aceste proteste și acțiuni erau, cum am sugerat, patologii ale politicului: oricât de extreme ca formă, ele aveau țeluri familiare și tactici instrumentale. Ele Încercau să obțină ceva și s-ar fi desființat - cel puțin așa susțineau - dacă cererile lor ar fi fost satisfăcute. ETA, IRA și epigonii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1978, În urma căruia guvernul nu a putut inaugura centrala nucleară de la Zwentendorf) nu s-ar fi prezentat niciodată ca naționaliști sau măcar patrioți. Dar revolta Împotriva poluării mediului local și relativa lor indiferență față de daune similare produse În alte părți sugerează contrariul. „Verzii” aveau la Început un aer de „nu la mine În curte” care trimite clar la un model mai vechi. Nu e deci nimic contradictoriu În faptul că un dictator bătrâior ca António Salazar a impus cu entuziasm În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]