301,101 matches
-
a fost mai curând una statistică (Lăutarul din suita Impresii din copilărie, op. 28), de bifare a celui mai important muzician român pe o listă în care ar fi trebuit să fie, de drept, cel mai consistent reprezentat. Așa a rămas un simplu "lăutar" într-un careu de președinți în smoking și cu papion. A urmat Ion Dumitrescu (arhitectul multor structuri valabile și astăzi din angrenajul Uniunii), cu al său celebru, dar foarte rar întrupat sonor Cvartet în do major, lucrare
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
o păstaie plesnește și își împrăștie semințele. De dincolo, Adrian Rațiu ne conjură să înțelegem că e prea departe acolo unde s-a dus, și că a fost cu neputință să ia cu el trupul greu, un trup ce va rămîne aici ca o păstaie uscată. Or, păstăile uscate nu stîrnesc milă, aidoma acelui instrument inutil, care nu mai poate sluji și care trebuie aruncat. Dar semințele ori amintirea sunetului rămîn. Decenii de-a rîndul, profesorul Rațiu a dat în păstrare
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
să ia cu el trupul greu, un trup ce va rămîne aici ca o păstaie uscată. Or, păstăile uscate nu stîrnesc milă, aidoma acelui instrument inutil, care nu mai poate sluji și care trebuie aruncat. Dar semințele ori amintirea sunetului rămîn. Decenii de-a rîndul, profesorul Rațiu a dat în păstrare studenților partea lui de știință a armoniei tonale, modale sau seriale, pentru ca și ei să o lase mai departe, la rîndu-le studenților lor. în învățămînt nu se moare pe de-a
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
rîndul, profesorul Rațiu a dat în păstrare studenților partea lui de știință a armoniei tonale, modale sau seriale, pentru ca și ei să o lase mai departe, la rîndu-le studenților lor. în învățămînt nu se moare pe de-a-ntregul. întotdeauna mai rămîne ceva în viață, dacă se caută adevărul. Un profesor de la care ai de învățat ceva nu se distribuie pentru obiecte și ziduri, ci pentru o casă, nu pentru nisip și pietre, ci pentru o catedrală, nu pentru o gloată, ci
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
Cea mai importantă diferență între David Pop și Apostol Bologa constă în disponibilitatea psihologică și capacitatea intelectuală de a-și analiza și evalua propria situație, modul de a fi în lume. Incapabil să termine studiile de drept, David Pop va rămîne un om obișnuit, fără ambiții intelectuale, ca ratat fără conștiința ratării. Apostol Bologa e versat în filosofie și are nu numai deschidere spre dezbaterea intelectuală a condiției lui naționale și morale, dar și o aplecare bolnăvicioasă spre frămîntările spirituale, vecine
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
valoarea pentru a salva tema. Din această pricină tematica însăși poate suferi un grav proces de diluție, ajungîndu-se, finalmente, în situații cu totul paradoxale în care, prin exces, ea devine un factor de autosubminare. într-o asemenea situație, problema fundamentală rămîne păstrarea unui echilibru stabil între temă și nivelul tratării ei. Chiar dacă Grai nu se găsește acum într-o situație critică, de multe ori proximitatea pericolului este reală și amenințătoare. Dincolo de elanurile construcției și de fascinația pentru sunetele rare și pentru
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
omului așa cum a văzut-o romantismul: realitatea și dorința se înfruntă neîncetat și din această înfruntare se naște poezia. Aspirațiile poetului depășesc limitele concretului. Realitatea însă i se oferă inevitabil concretă și limitată. Dorința nu se poate realiza niciodată deplin; rămâne întotdeauna o dezamăgire, fiindcă, pe lângă satisfacerea dorinței, realitatea reprezintă și o limitare a ei. Neînsemnat în sine, omul se înalță sublim într-un zbor al dorințelor sale imense. Nefericirea sa, destinul său marcat de tristețe, acela de a fi "întrebare
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
Pustiu, ca vântu-n trestiile bălții. O: N-ascultă nimeni glasul tău, știi bine. Vrea cineva s-asculte glas de schimnic Curat la suflet? Iată, măscăriciul Cu vorbă dulce strânge-n jur mulțimea Spre-a o minți, și ea e mulțumită. Rămas-ai singur. Mâine? Ce contează! Când ei vor fi uitați și-n schimb de tine Și-or aminti urmașii, doar un anume Vei însemna; un nume doar, un zvon. O: În tot ce am mai scump tu mă rănești, Știind
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]
-
o singură dată, în supraaglomerația de imagini în care te prinde Cannes-ul, și de care memoria privitorului se apără cum poate, aruncînd peste bord, rapid, tot ce "nu merită". E un veritabil test să vezi ce ți-a mai rămas în memorie, concret, după un timp, dincolo de diagnosticul abstract. Diagnosticul, în cazul Occidentului, ar include simțul replicii, dialogul spiritual, construcția sofisticată (aceeași poveste e reluată de trei ori, cu virtuozitate regizorală, din trei unghiuri diferite), tema "tineretului debusolat și sceptic
Cum se înmulțesc bananele by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/15076_a_16401]
-
titlul spectacolului rezumă, într-un fel, evoluția dumneavoastră: implicare în politic și în același timp desprinderea de politic, salvarea prin estetic, prin căutarea unei soluții pe alt plan. M.F.: Am avut de la bun început o dilemă de rezolvat. Vroiam să rămîn fidel documentului, fără să cad în didacticism. Și de aceea le-am cerut actrițelor să asiste la discuții pentru ca să păstreze în procesul de elaborare amintirea documentului. De fapt, am păstrat documentul în textul spectacolului, pentru că nu am schimbat absolut nimic
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
să fiu destul de liber în spațiu. M.N.-P: Structura spectacolului, mizanscena sînt perfect stăpînite. Spectacolul este foarte fizic, corpurile se rostogolesc, se tîrîie, se înlănțuie, triumfă sau dispar într-o sintaxă riguroasă. în același timp, e evidentă dimensiunea psihologică, deși rămîne în subteran. Este o tradiție a școlii românești sau a școlii ruse de teatru, care pleacă în-tr-un fel, să zicem de la metoda lui Stanislavski. Cînd ați vorbit despre actrițele care s-au întîlnit cu personajele reale ale dramei, m-
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
S.U.A.? Ce ne puteți spune despre activitatea dvs. de acum, ca profesor de regie și actorie în cadrul Universității Wesleyan? Y. K.: Am făcut parte dintr-o echipă formidabilă, lucrând la Maly Teatr din St. Petersburg ani de zile. Lec Dodin rămâne Profesorul meu. Cu majuscule. Și simt că încă fac parte din școala de teatru rusească, chiar dacă trăiesc în altă țară. Când am lucrat în România, am descoperit lucruri noi despre piesele lui Cehov, despre jocul actorilor, despre mine însumi. Nivelul
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
decizia de a urma teatrul, aici, în Statele Unite, studenții nu-și manifestă această dorință până în anul 3 de studiu. Asta înseamnă că în primii doi ani tinerii nu știu ce vor să facă: medicină, biologie, chimie, orice, iar după ce se decid le rămâne prea puțin timp de studiu ca să devină profesioniști în adevăratul sens al cuvântului. Noi, în Rusia, avem un singur profesor, un maestru. Maestrul meu a fost Lev Dodin, eu l-am ales, m-am zbătut să devin elevul lui și
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
să-l mobilizeze nu l-a învățat nimic. El s-a făcut frate cu dracul pînă a trecut puntea, apoi, la un alt necaz, iar s-a făcut frate cu dracul și din punte, după o vreme, n-a mai rămas nimic, însă el, prea ocupat să supraviețuiască, nu a observat. Aceasta, spun observatorii, a fost o primă mare greșeală. Au urmat altele, apoi altele și în cele din urmă atît de multe greșeli "s-au adunat, încît nimeni nu a
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
cad pe gînduri. Bundy nu mai îmi pare un personaj comic, ci de-a dreptul tragic. Eșecurile repetate, necontenitele încercări de a-și depăși condiția, capacitatea de a visa la cai mov pe pereți, cît și inepuizabila sa energie, care rămîne aceeași, în pofida tuturor loviturilor încasate, credința că o dată și-o dată va reuși, voința de a se trezi în fiecare zi, deși nimic nu l-ar solicita să o facă, talentul de a nu se uza complet, entuziasmul inițiativelor, cît și
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
ineleganța de a se înmulți pe o uliță foarte circulată a istoriei, unde limuzinele boșilor de atunci își răneau cauciucurile cînd treceau prin glod. Unii ștabi s-au gîndit să lărgească ulița ori s-o transforme în autostradă, alții au rămas mască la frumusețea peisajului văzut din spatele geamurilor fumurii, iar ultimii, pur și simplu, au avut diverse treburi pe acolo fiindcă era mai scurt decît prin altă parte. Toate aceste zvîrcoliri au durat vre-o mie și ceva de ani dacă
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
cu mac. Tîrîtoarele își zornăiau solzii pe ulițele murdare, îmbrățișînd duios copăceii Bundy proaspăt înfrunziți. Se fura pe rupte, se trăia pe sponci, se murea pe capete. Trăsăturile de bază ale poporului Bundy atunci s-au format și așa au rămas pînă astăzi. Totul, după aceea, a fost o imitație a unor modele sosite prin zvon, cu brișca ori consumate fiindcă aveau ștampilă de import. Cînd prin Europa diverși tineri au început să facă gălăgie, s-au dezmeticit și ai noștri
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
schijele mămăligii strămoșești au împroșcat țara, iluminînd-o dramatic. Toată lumea credea că după o asemenea explozie, unică pe continent, nimic nu va mai fi cum a fost. în istorie, o astfel de clipă netezește munții, transformă deșerturile în lanuri roditoare și rămîne pentru generațiile viitoare un reper de neșters. La noi, însă, nu s-a întîmplat așa. Foarte repede, jivine tremurătoare au început să adulmece noile avantaje, vechii lupi și-au tras pe ei costume Armani și jeep-uri la scara piscinei
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
să inovezi acest vechi meșteșug? RF. Da, sunt încredințată că lectorul atent observă cum se schimbă temele mele cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa stau lucrurile) - deși, evident, vocea mea caracteristică, esențială, rămâne neschimbată. Nu am avut intenția vreodată să inovez programatic poezia - dar am încercat de când mă știu să scriu cât mai bine cu putință, să progresez ca tehnică, fiindcă pe cât ești mai articulat - ca un atlet care se depășește pe sine
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
crapă din nimic, ca ale tatei. Chiar și fără/ inele, carnea mâinilor mele/ e închinare amintirii./ Nu e nevoie de nimic/ simandicos. Nici aur/ nici platină nici pietre prețioase/ nu au același efect/ pe care-l au aceste două mâini rămase orfane." îmbraci emoția în haina reținută a decenței, dar în miezul lor e furtună. În alt poem spui: "Lacrimile te fac neputincios. E nevoie de mânie." Ca mulți romancieri care-ți sunt contemporani, bine zidit în sensul adânc, nerostit al
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
caracterul mizei. Între un popor disperat și un individ căruia i-a sărit siguranța e o distanță enormă, imposibil de controlat cu mijloace logice, legale sau educaționale.[...] Terorismul este încă departe de a avea un antidot cît timp viața oamenilor rămîne o simplă monedă de schimb." Privind lucrurile, la zi, directorul Evenimentului ajunge și el la aceeași concluzie ca editorialistul Naționalului, că omul de rînd a ajuns mijlocul prin care terorismul poate obține ceea ce dorește sau mai bine zis ceea ce își
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/14639_a_15964]
-
unul din doctoranzii mei... În genere, tata avea de principiu să păstreze orice și de aceea era în permanent conflict cu exigențele gospodărești ale mamei. Din cînd în cînd, o curățenie prin casă elimina o parte a surplusului, dar ceea ce rămînea era oricum mai mult decît ce fusese aruncat. De fapt, riscam mereu să fim inundați în hîrtie tipărită. În aceste condiții, vă dați seama că lecturile mele au fost timpurii și haotice. Încă din clasele primare am descoperit universul fascinant
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
pe cei ce trebuie "aleși" de mase, spre a le reprezenta), național comunismul etc. N-am reușit însă tot atât de repede să-mi îngrop visele tinereții. Desigur - îmi ziceam - se comiseseră sacrilegii, abuzuri grave, impardonabile, dar Ideea, măreața Idee a Socialismului rămâne ca un pol al speranței și o țintă plauzibilă. Însă cu timpul și acest mit s-a spulberat. Eșecul primăverii pragheze m-a ajutat să înțeleg că nu poate exista comunism cu față umană viabil. Așadar, în anii ’70, mă
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
timpul și acest mit s-a spulberat. Eșecul primăverii pragheze m-a ajutat să înțeleg că nu poate exista comunism cu față umană viabil. Așadar, în anii ’70, mă aflam în convalescență, aproape vindecat de boala comunismului. Dar continuam să rămân membru de partid. E o duplicitate pe care am regretat-o și o regret. Ea nu-mi face onoare. Așa cum am mai spus-o, mi-a lipsit curajul de a intra în dizidență. Mi-am ales însă un profil jos
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]
-
motivația veritabilă? N-am aflat-o nici până în ziua de azi! În Amintirile sale, Aurel Baranga, pe-atunci autor dramatic de succes, cu in-fluență și intrări în cercurile protipendadei, dă o versiune care nu e foarte sigură, în orice caz rămâne parțială. În fond, cred că zeii voiseră să mă pedepsească pedagogic, fără a mă strivi, fiindcă "mi-o luasem în cap", dădeam semne de independență și mă bucuram de prea mare popularitate în sectorul meu de activitate. Că așa trebuie
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]