301,101 matches
-
în ziua de 17 iunie erau transmise Securității. În toate grădinile de vară erau trimiși agenți de Securitate care să-i supravegheze pe cetățenii statului democrat popular german. n cărțile de istorie Est-Germane evenimentul era trecut sub tăcere; el a rămas viu în opinia publică: "în ziua aia le-am arătat noi" spuneau muncitorii confidențial în diferite ocazii. Conducerea țării a rămas traumatizată, căci atunci a putut constata două lucruri: sentimentele reale ale populației față de conducerea de partid și de stat
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
supravegheze pe cetățenii statului democrat popular german. n cărțile de istorie Est-Germane evenimentul era trecut sub tăcere; el a rămas viu în opinia publică: "în ziua aia le-am arătat noi" spuneau muncitorii confidențial în diferite ocazii. Conducerea țării a rămas traumatizată, căci atunci a putut constata două lucruri: sentimentele reale ale populației față de conducerea de partid și de stat, față de socialism și faptul că, produs al Moscovei, tovii sunt total dependenți de sovietici; ei au înțeles că RDG nu există
Lecția istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-website/Journalistic/14668_a_15993]
-
creștine. Funcționează în acest proces un principiu pe care l-am putea simboliza printr-o clepsidră, a cărei răsturnare lasă nisipul să se scurgă dintr-un compartiment în celălalt, într-o altă ordine și formând un nou sistem. Elementele constitutive rămân aceleași, dar repoziționarea le permite să-și dezvăluie latura negativă, demonică. De aici obligativitatea prezenței diavolului, care facilitează zborul vrăjitoarelor spre locul de întâlnire, și odată cu el a întregului inventar de amănunte macabre, pe care scriitorul român a ales să
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
cailor duhurilor. Florin Manolescu a observat deja că textul ar putea fi citit în întregime ca "alegorie a unui joc erotic interzis". Ca și în La hanul lui Mânjoală, seducția erotică e tradusă ca seducție a diabolicului și chiar dacă perspectiva rămâne "familiar lucidă, contrară percepției demonice, abisal-crispate", cum observa Nicolae Ciobanu, lectura evenimentelor ca joc erotic rămâne aproape obligatorie. ("I.L. Caragiale: duh balcanic și satanism" în vol. între imaginar și fantastic în proza românească, București: Cartea Românească, 1987) Erotismul ține și
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
alegorie a unui joc erotic interzis". Ca și în La hanul lui Mânjoală, seducția erotică e tradusă ca seducție a diabolicului și chiar dacă perspectiva rămâne "familiar lucidă, contrară percepției demonice, abisal-crispate", cum observa Nicolae Ciobanu, lectura evenimentelor ca joc erotic rămâne aproape obligatorie. ("I.L. Caragiale: duh balcanic și satanism" în vol. între imaginar și fantastic în proza românească, București: Cartea Românească, 1987) Erotismul ține și el de logica scenariului sabatic, în care poetica gesturilor grotești construiește sugestia unei orgii sexuale, prin
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
băuturi, unsori etc.). Experimente provocate au dat rezultate similare cu relatările medievale, ceea ce dă ipotezei o oarecare credibilitate. Aceeași incertitudine, generată de incredibilitatea acestui tip de "poveste", planează și asupra textului caragialian. Lectura întregului set de evenimente ca aventură onirică rămâne una dintre opțiuni, de vreme ce ambele personaje au o identitate diurnă și o alta nocturnă, demonică iar transferul se produce odată cu ivirea zorilor, momentul specializat în anihilarea puterilor demonice, dar și punctul final al viselor. Mircea Eliade a semnalat, de altfel
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
Humanitas, 1997, cap. 5 "Câteva observații asupra vrăjitoriei europene", p. 90-117.) Mai toți monografii sabatului vrăjitoresc au comentat stereotipia scenariului pe care inchizitorii îl puneau în gura vrăjitoarelor, completându-le imaginația individuală cu datele unui gen proxim acumulat în timp. Rămâne deschisă întrebarea "de ce mărturiseau astfel de blasfemii, știind prea bine ce le așteaptă?" De ce își asumau toate detaliile deșuchiate ale spectacolului, adică mai mult decât făcuseră, visaseră sau își imaginaseră. Doar de dragul de a ieși din anonimat, de a avea
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
spectacolului, adică mai mult decât făcuseră, visaseră sau își imaginaseră. Doar de dragul de a ieși din anonimat, de a avea un destin extraordinar, fie el și tragic? Angajamentul transmutării unui destin din banal în excepțional prin inițiere și revelații succesive, rămânea, se pare, atractiv, în ciuda încercărilor mutilante pe care le presupunea. Neîncrezătoare în puterea flăcărilor iadului de a anihila puterea magiei, inchiziția a avut mare grijă să ardă toate vrăjitoarele, aici pe pământ. Caragiale alege să ne înfățișeze un sabat balcanic
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
devine revelarea frumosului natural în stare pură. Deși păstrează diavolul ca personaj principal, o face doar de dragul de a-l subordona umanului; dispare amprenta blasfemică, diavolul fiind, dimpotrivă păcălit, umilit. Printr-o nouă răsturnare a clepsidrei, dispar asperitățile urâte și rămâne doar încântătoarea senzație că limitele umane pot fi depășite, că dincolo de obositoarea banalitate a cotidianului se ascunde o lume plină de farmec și mister. Elementele stilizat grotești nu lipsesc cu totul și scena în care tânărul diavol se urcă în
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
și un dram de îndreptățire practică: frecvența inundațiilor, a alunecărilor de teren, ba chiar și a cutremurelor a produs pagube imense, suportate, în cele din urmă, de buget, pentru că păgubiții nu posedau nici un fel de asigurare. Dacă lucrurile ar fi rămas în această fază, nu era nimic de zis. Din contră, dl Năstase s-ar fi dovedit un adevărat social-democrat, chinuit de insomnii de grija celor mulți și săraci. Dar alta e durerea premierului. în cot îl doare pe posesorul de
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
de multiple case de cocioabele luate de viitură prin Moldova, în Sălaj ori în Oltenia. Nu acoperișul de deasupra capetelor nefericite ale votanților săi îl obsedează pe dl Năstase, ci amărâtele de sute de mii de lei ce-or fi rămas prin buzunarele pantalonilor rupți ai cetățeanului. Viclenia e prea grosolană pentru a nu ieși la suprafață precum petele de ulei. în ce constă escrocheria? în obligativitatea ca asigurările să se producă doar la acele instituții unde C.E.C.-ul deține acțiuni
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
a trage la fund administrațiile locale, obligate să plătească oalele sparte. Evident că premierului nici nu-i trece prin cap să însoțească transferul CET-urilor către primării cu sumele corespunzătoare din fondul protecției sociale. în felul acesta, el speră să rămână cu niște bani din care să zvârle câteva firimituri nenorociților cărora numai și numai pentru că trăim într-o lume civilizată li se spune pensionari.
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]
-
știute pînă acum) pe care ni le oferă Emil Manu despre familia scriitorului, pe baza unor documente și amănunte obținute de la Alice Vera Călinescu. Despre mama, Maria (Mărită) Vișan, născută în 1874 în comuna Dobroteasa din județul Olt, aflăm că, rămînînd orfana, a locuit împreună cu unul dintre frați pînă la 16 ani cînd, nemaisuportînd tratamentul brutal al acestuia, fuge la București. Chiar de la sosirea în Gară de Nord, un ceferist, Constantin Călinescu, căsătorit cu Maria, născută Căpitănescu (o căsnicie fără copii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17562_a_18887]
-
și durabilitatea unei matrițe tipografice. În contrast cu acesta, ființa umană apare ca o inimă pulsând gingaș, ca o ceață străvezie, ca o invizibilă răsuflare de viață. Un om fără însușiri: în această stare de mobilitate și imponderabilitate ar vrea Ulrich să rămână. Dacă ar dobândi însușiri, atunci s-ar trezi fixat într-un rol, imobilizat. Omul fără însușiri reprezintă polul opus față de paradigma expresivă și față de Bildungsroman, ambele ilustrând adaptarea armonioasă a individului la social. În romanul lui Musil, spațiul urban pare
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
prin mobilitate, flexibilitate, moliciune, căldură și energie. Prin contrast, mediul urban apare pietrificat, înghețat, dur, anorganic, mort. Conștiința acestei opoziții constituie un fel de Grundstimmung a vieții și operei lui Musil. Idealul spre care se tinde este o subiectivitate care rămâne doar în ipostaza de răsuflare dătătoare de viață, ein Atemzug. Coșmarul, pe de altă parte, îl reprezintă subiectivitatea fixată prin însușiri, printr-un caracter atribuit sau printr-o mașinărie socială disciplinară care o reduce la un corp docil. Confruntat cu
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
sferei sociale. Neavând alternativă, naratorul este nevoit să compenseze această lipsă prin introducerea unei puzderii de metafore, încercând astfel să contureze un tip de subiectivitate ce nu se supune nici uneia dintre convențiile de reprezentare. În consecință, singurul lucru care mai rămâne din subiect este acest element gol de demarcare spațială: ușa - o trecere secretă către un nou fel de subiectivitate. Dar unde duce această trecere? Nu poate să ducă în afară. Asta ar însemna întoarcerea subiectului în lumea alienantă a orașului
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
ale metropolei, cât mai ales de beția colectivă, de frenezia pseudo-religioasă, ivite la izbucnirea primului război mondial, evenimentul fundamental ce constituie centrul lipsă al romanului. Neîndoios că Omul fără însușiri are un caracter dechis, nedefinit. Există, totuși, o convingere care rămâne necompromisă, necontestată: pentru a actualiza posibilitățile utopice ale umanității, trebuie examinate toate aspectele modernității, de la cele regresive și violente, la opusele lor, arta și știința, astfel încât să se ajungă la identificarea elementelor noi ce vor folosi, asemenea betonului armat, la
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu () [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
versuri, că seducerea Annei are loc curînd după bătălia de la Tewkesbury (4 mai 1471), deci că scena 2 a actului I nu se înlănțuie cronologic cu scenele 1 și 3, care au loc mult mai tîrziu. În acest context însă, rămîne un anacronism afirmația lui Richard din scena 1 că o va lua (la viitor) de soție pe fiica lui Warwick chiar dacă i-a ucis fiul și socrul. La momentul întemnițării lui Clarence, faptul era consumat demult. Aceste aspecte nu au
William Shakespeare – Richard al III-lea și jocul cu istoria by Horia Gârbea () [Corola-website/Journalistic/2861_a_4186]
-
i-au dus spiritul la ruină [...]. Dacă, după tinerețea-i fericită, acest tînăr atît de înzestrat ar fi fost călăuzit pe un drum mai potrivit cu înclinațiile și dorințele lui, cu visurile sale și cu harul lui, mintea i-ar fi rămas limpede pentru totdeauna. Dar n-a fost să fie așa. Soarta nenorocită l-a dus pe Hölderlin într-un seminar care pregătea și forma tineri pentru studiul teologiei. Fusese destinat și silit de alții să se consacre teologiei, după cum el
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
Matthisson, buimăcit de această vizită, a avut nevoie de ceva timp ca să-și revină. Ajuns la Nürtingen, la mama lui, Hölderlin, cuprins de o furie nebună, o alungă pe aceasta din casă și pe toți cei care se aflau acolo. Rămase o vreme la ea, avînd și momente de liniște și de luciditate, deși mereu cuprins de cea mai neagră melancolie. încă o dată, pentru ultima oară, inima sa nefericită, tînjind după dragoste, se înflăcără. A fost însă nevoie ca Hölderlin să
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
plimbare prin grădina lui Conz. Găsea tot felul de scuze; îmi spunea: Nu am timp, Sfinția Voastră" - căci și eu eram blagoslovit cu toate titlurile imaginabile -, "Aștept o vizită"; sau folosea o formulă din cele mai ciudate: "Porunciți-mi să rămîn." Uneori însă, cînd vremea era frumoasă, cu cerul senin, reușeam să-l fac să se îmbrace și atunci ieșeam. Într-o zi de primăvară, s-a bucurat nespus la vederea tufelor înflorite și a mulțimii de flori din jur. A
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
poem." Iar Hölderlin, dus pe gînduri, ca de obicei, și neatent la ce i se spunea, a răspuns: "A făcut o poezie?" Conz a rîs din toată inima. Apoi ne-am întors acasă și, pe stradă, Hölderlin și-a luat rămas bun de la domnul Conz sărutîndu-i mîna cu o eleganță desăvîrșită. Își petrece ziua în chipul cel mai simplu. Dimineața, mai ales vara, cînd este mult mai neliniștit și mai frămîntat decît de obicei, se trezește la răsăritul soarelui sau înainte
Wilhelm Waiblinger: Viața, poezia și nebunia lui Hölderlin - mărturie de epocă by Irina Airinei () [Corola-website/Journalistic/14734_a_16059]
-
etc. Stilul său muzical va reveni, prin parteneriatul cu proiectul Craiova 2021, și în atenția publicului român. Din lumea realităților migrației Cartea „Trăirea pe interval”, scrisă de Alina Cozan, abordează una dintre cele mai stringente realități europene, cu multe aspecte rămase încă nerezolvate: migrația. Fenomen cu care se confruntă multe dintre popoarele lumii, migrația marchează societățile fie din perspectiva celor care pleacă dintr-o țară, fie din perspectiva celor care vin într-o țară. „Personal, eu am simțit emigrația ca pe
Cultură si spiritualitate () [Corola-website/Journalistic/296324_a_297653]
-
Pascal Bentoiu. Deci putem spune că, după ce inițial Enescu era VIOLONISTUL iar mai târziu DIRIJORUL și PROFESORUL, în fine, astăzi, Enescu este ceea ce el însuși spunea că este: compozitor înainte de toate. Dincolo de o copleșitoare notorietate pe plan mondial, Enescu a rămas un om simplu, ferit de aburii succesului, care atât de des întunecă judecata și comportamentul celor ajunși, pe piscurile gloriei. Indiferent de triumfurile, de recunoașterea, prețuirea ori chiar adulația de care se bucura Enescu, el nu și-a schimbat modul
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]
-
și orientându-i către direcția optimizării la maximum a datelor lor personale, individuale. George Enescu a fost, deci, nu doar un muzician de excepție, ci și un om minunat, cu calități personale superioare. Enescu-compozitorul a fost egalat de Enescu-omul, care rămâne un exemplu de umanism, dărnicie, demnitate, verticalitate și caracter. Este un lucru pe care nu trebuie să încetăm să-l spunem și să-l accentuăm, mai ales că viața lui s-a derulat într-o perioadă istorico-socială și politică deosebit de
George Enescu by Mihai Cosma () [Corola-website/Journalistic/296294_a_297623]