30,140 matches
-
de a contempla trupul unei femei adormite, fără îmboldirea dorinței sau opreliștile pudorii... Jurnalistul și-a prelungit starea de contemplare, imaginându-și culoarea ochilor ei după starea lui de spirit: de culoarea apei, dimineața la trezire, de culoarea siropului, când râdea, de culoarea focului, când se supăra. Jurnalistul, alias autorul, aflase că va fi ziua ei, că va împlini șaptesprezece ani și i se sugerase că-i poate face cadou o bicicletă cu care să se poată deplasa mai ușor la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și întărit sensibilitatea cu necazurile altora, nu mai este ușor s-o stăpânim când va fi vorba de ale noastre." (606a-b) Râsul, în teatru, este și mai nociv, după părerea lui Platon. El îl transformă pentru moment pe cel care râde, făcând să se elibereze forțele iraționale pe care le înlătură rațiunea. Astăzi am spune că dejoacă cenzura instituită de supraeu. "Nu se întâmplă același lucru în ceea ce privește ridicolul? Și când asculți într-o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diverse culori pe membre luate din toate părțile, a căror asamblare s-ar termina printr-un hidos pește negru în timp ce în partea de sus ar fi o femeie frumoasă, ați putea voi, prieteni, invitați fiind să contemplați opera, să nu râdeți? Credeți-mă, Pisoni, tabloul acesta v-ar oferi portretul fidel al unei cărți în care, asemenea visurilor unui bolnav, nu vor fi retrasate decât imagini inconsistente, făcând un corp ale cărui picioare și cap nu vor răspunde unui tip unic
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care tocmai își publicase cele Trei Discursuri, își bate el joc astfel: "Scopul meu nu este de a examina acum dacă toate astea ar putea fi mai bune, și dacă toți cei ce s-au distrat cu această ocazie au râs conform regulilor: va veni și vremea de a face observații asupra pieselor pe care le voi fi făcut, și nu-mi pierd speranța să arăt într-o zi, ca mare autor, că-i pot cita pe Aristotel și pe Horațiu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
palatului, cea de-a treia comedie a sa, Corneille introduce rolul confidentei, care îl înlocuiește de acum înainte pe cel al doicii, moștenit de la teatrul latin și considerat de acum înainte prea prozaic. "Nimeni nu văzuse până acum să se râdă la o comedie fără personaje ridicole, ca valeții bufoni, paraziții, fanfaronii, doctorii etc. Aceasta avea efect prin starea de spirit plină de veselie a oamenilor de o condiție superioară celor văzuți în comediile lui Plaut și Terențiu, care nu erau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cuvânt, în piesele serioase, este suficient, pentru a nu fi blamat, să spui lucruri care să fie de bun simț și bine scrise; dar asta nu este suficient în celelalte, trebuie să mai și glumești; iar a-i face să râdă pe oamenii cumsecade este o treabă de toată nostimada." (Scena VI) Acesta este și punctul de vedere al lui Boileau care totuși, spre deosebire de Molière, stimează mai mult tragedia. "Que la nature donc soit votre étude unique, Auteurs qui prétendez aux
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unitatea morală nu se mai face simțită. Caracterul personajului nu se dezvoltă odată cu acțiunea; acțiunea este forțată cu repeziciune de caracter, pe când în lume se întâmplă contrariul. Adevărul din experiență, în fine, nu este deloc respectat, proporțiile sunt exagerate. Poporul râde așa cum râde de orice caricatură, dar nu întâlnește niciodată în societate modelul ce i-a fost oferit la teatru. Săgețile aruncate de poet dintr-un arc prea întins și prost dirijat trec pe deasupra capului celor pe care voia să-i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu se mai face simțită. Caracterul personajului nu se dezvoltă odată cu acțiunea; acțiunea este forțată cu repeziciune de caracter, pe când în lume se întâmplă contrariul. Adevărul din experiență, în fine, nu este deloc respectat, proporțiile sunt exagerate. Poporul râde așa cum râde de orice caricatură, dar nu întâlnește niciodată în societate modelul ce i-a fost oferit la teatru. Săgețile aruncate de poet dintr-un arc prea întins și prost dirijat trec pe deasupra capului celor pe care voia să-i lovească: un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al cărui teatru este, în ochii lui, "o școală a viciului", cum scrie în Scrisoarea către d'Alembert despre spectacole (Lettre à d'Alembert sur les spectacles, 1758). El nu poate suporta ca Molière să-l facă pe spectator să râdă pe socoteala lui Alceste, care îi apare ca omul cel mai virtuos din lume, însuflețit, în gesturile și vorbele sale, de o puternică ură împotriva viciului. În schimb, îl consideră pe Philinte, pe care Molière îl prezintă ca pe un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
v-a îndreptat, cel care nu este comic decât pentru rațiune, care nu caută nicidecum să stârnească în mod josnic un râs nemăsurat într-o mulțime necioplită, ci care înalță această mulțime aproape fără voia ei la starea de a râde fin și cu spirit." Nivelle de la Chaussée (1691-1754) creează, din 1735, "comedia lacrimogenă" ("la comédie larmoyante") cu Prejudecata la modă (Le Préjugé à la mode), amestecând râsul și emoția. Marivaux, în Mama confidentă (La Mère confidente), introduce și el, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiică preocupată de pasiunea ei plânge, fiul își bate joc de amândoi, și câteva rude iau parte la scenă în mod diferit. Cineva își bate adesea joc într-o cameră de ceea ce înduioșează în camera învecinată, și aceeași persoană a râs și-a plâns uneori de același lucru în același sfert de oră. O doamnă foarte respectabilă, fiind într-o zi la căpătâiul uneia dintre fiicele ei care era în pericol de moarte, înconjurată de toată familia sa, exclama izbucnind în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
apropie de ea, și, trăgând-o de mânecă: "Doamnă, zise el, și ginerii?" Sângele rece și comicul cu care a pronunțat aceste cuvinte au făcut un asemenea efect asupra acestei doamne întristate, încât ieși izbucnind în râs; toată lumea o urmă râzând; iar bolnava, aflând despre ce era vorba, începu să râdă mai tare decât ceilalți." 2.2. Visul unui teatru civic și popular Investit fiind cu o înaltă funcție morală, teatrul se bucură de un loc de onoare într-un secol
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el, și ginerii?" Sângele rece și comicul cu care a pronunțat aceste cuvinte au făcut un asemenea efect asupra acestei doamne întristate, încât ieși izbucnind în râs; toată lumea o urmă râzând; iar bolnava, aflând despre ce era vorba, începu să râdă mai tare decât ceilalți." 2.2. Visul unui teatru civic și popular Investit fiind cu o înaltă funcție morală, teatrul se bucură de un loc de onoare într-un secol în care este iubită virtutea. Operație de vastă anvergură, drama
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra lor. Este adevărat. Dar adu pe scena teatrului tonul dumitale familiar, exprimarea simplă, înfățișarea de toată ziua, gestul firesc, și vei vedea cât vei fi de sărăcăcios și de slab. Vei vărsa lacrimi degeaba, vei fi ridicol, o să se râdă. Nu vei juca o tragedie, ci un bâlci tragic. Crezi dumneata că scenele din Corneille, Racine, Voltaire, chiar și Shakespeare, se pot debita cu vocea dumitale de conversație și pe tonul folosit la gura sobei? Și nici întâmplarea spusă la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe acesta din urmă, Sofocle îl face să se plângă, să geamă, să lăcrimeze și să strige. Datorită amabililor noștri vecini 49, acești maeștri în ceea ce privește conveniențele, un Filoctet care geme, un Hercule care strigă ar fi astăzi cele mai de râs personaje și cele mai nepotrivite să apară pe scenă. Unul dintre cei mai recenți poeți ai lor50, a făcut, este adevărat, un Filoctet, dar ar fi putut el oare avea curajul de a-l arăta așa cum era în realitate? Există
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la un personaj virtuos nu este, după părerea lui Lessing, un râs de excludere, ci are ca funcție să dezvolte la spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu realitatea pe care îl produce un defect, este rizibil. Însă râsul și bătaia de joc sunt două lucruri foarte diferite. Putem râde de un om, să râdem pe seama lui, fără să ne batem câtuși de puțin joc de el. Degeaba este incontestabilă și bine cunoscută această diferență, toate șicanele pe care Rousseau le-a scos recent la iveală împotriva utilității comediei au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu realitatea pe care îl produce un defect, este rizibil. Însă râsul și bătaia de joc sunt două lucruri foarte diferite. Putem râde de un om, să râdem pe seama lui, fără să ne batem câtuși de puțin joc de el. Degeaba este incontestabilă și bine cunoscută această diferență, toate șicanele pe care Rousseau le-a scos recent la iveală împotriva utilității comediei au apărut totuși numai din faptul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
această diferență, toate șicanele pe care Rousseau le-a scos recent la iveală împotriva utilității comediei au apărut totuși numai din faptul că nu a ținut seama de ea în mod suficient. "Molière, de exemplu, spune el, ne face să râdem de Mizantrop, și totuși, Mizantropul este omul cinstit din piesă. Ceea ce înseamnă că Molière este dușmanul virtuții, făcându-l demn de dispreț pe omul virtuos."51 Ba nu: Mizantropul nu devine demn de dispreț; el rămâne cel care este, și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe omul virtuos."51 Ba nu: Mizantropul nu devine demn de dispreț; el rămâne cel care este, și râsul care izbucnește din situațiile în care îl plasează autorul nu-l lipsește de stima noastră. La fel se întâmplă cu Distratul: râdem de el, dar îl și disprețuim? Îi apreciem celelalte caltăți de preț ale sale, așa cum trebuie să fie apreciate; și chiar, fără ele, nu ne-am distra pe socoteala lui. Să fie plasată această distracție în caracterul unui om rău
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceva de râs în asta! Ea ar fi neplăcută, respingătoare, odioasă, dar nicidecum rizibilă. Comedia își propune să corecteze prin râs, și nu prin bătaie de joc, și nu-și propune să corecteze exact defectele de care ne face să râdem, nici numai persoanele la care găsim aceste defecte rizibile. Adevăratul folos al ei, utilitatea ei generală, constă chiar în râs, în exercițiul pe care ni-l facilitează de a simți ridicolul, de a-l descoperi ușor și repede, sub deghizamentul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aparține genului de comedie înduioșătoare. Dar ea cuprinde și multe scene atrăgătoare; și numai în măsura în care scenele atrăgătoare alternează cu scenele mișcătoare, admite Voltaire ca acelea să fie păstrate în comedie. O comedie serioasă în întregime, în care nu s-ar râde niciodată, în care nici măcar nu s-ar surâde, în care numai s-ar plânge, i se pare monstruoasă. Dimpotrivă, el găsește trecerea de la mișcător la comic și de la comic la mișcător foarte firească. Viața omului nu este decât o înlănțuire
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se naște numai din Geniu. Arta și regula contribuie puțin aici, iar acest Aristotel, care știe atât de bine să învețe cum să-i faci pe oameni să plângă, nu dă niciun precept exact despre cum să-i faci să râdă." Proiectul reformării teatrului, în spiritul Iluminismului, este strâns legat la Goldoni de dorința de a transforma societatea venețiană în plină decadență. 5. Drama romantică Moștenitori ai Iluminismului, Romanticii francezi sunt fascinați de poezia Europei de Nord. Teoreticienii dramei, Stendhal (1783-1842
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prelungi și îndurerate, dar spre satisfacția publicului care, în marea lui majoritate, obișnuiește să numească o batistă: batistă. Cuvântul a fost folosit; ridicol triumf! Ne va trebui câte un secol pentru fiecare cuvânt real introdus pe scenă? În fine, se râde de această falsă virtute. Domnul fie lăudat! Poetul își va putea urma inspirația tot atât de liber ca și în proză, și parcurge fără obstacole întreaga scară a ideilor sale fără a se teme că îi fug treptele de sub picioare." Traducerea lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în cele douăzeci și patru de ore, este tot atât de ridicolă ca și încadrată în vestibul. Întreaga acțiune are durata ei proprie ca și locul ei specific. Să torni aceeași doză de timp tuturor evenimentelor! Să aplici la toate aceeași măsură! Toată lumea ar râde de un cizmar care ar vrea să încalțe același pantof pe orice picior. Să încrucișezi unitatea de timp cu unitatea de loc ca barele unei cuști, și să faci să intre acolo într-un mod pedant, spus de Aristotel, toate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]