30,395 matches
-
iluminist - ar putea avea un preț usturător era deja familiară cititorilor din ambele tabere ale Războiului Rece prin scrierile școlii de la Frankfurt, În special Dialectica iluminismului de Theodor Adorno și Max Horkheimer, publicată În 1947. Într-o interpretare heideggeriană - ce sugera că Însuși comunismul era un import ilicit din Occident, atins de iluzia tragică a progresului material nelimitat -, aceste frământări formau baza unei opoziții intelectuale care se va afirma În anii ’70, combinând protestul etic și critica ecologică. În fruntea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
divizate a rămas Lebenslüge („minciuna cea de toate zilele”), cum spunea Brandt. Dar, la jumătatea anilor ’80, cu numai câțiva ani Înainte să se producă pe neașteptate, reunificarea Încetase să mai mobilizeze opinia publică. Sondajele din anii ’50 și ’60 sugerează că aproape 45% din populație o considera pe atunci „cea mai importantă” problemă a zilei; de la jumătatea anilor ’70, cifra nu a mai depășit 1%. Al treilea public sensibil la noua politică a regimului de la Bonn era, evident, Uniunea Sovietică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1949, la apogeul conflictului dintre Stalin și Tito, un KKE aservit Moscovei a transmis la radio (din București) un apel pentru independența Macedoniei. Manevra, menită să-l destabilizeze pe Tito prin fragmentarea teritorială a Iugoslaviei, nu a avut efectul scontat. Sugerând că o victorie a comuniștilor ar Însemna autonomia nordului macedonean al țării (cu minoritari slavi și albanezi) și, prin urmare, fărâmițarea statului grec, ea a distrus În schimb, pentru o generație Întreagă, credibilitatea internă a comunismului grec. Acest lucru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1967, Uniunea Națională Radicală a format un guvern minoritar care a rezistat atât cât regele să aibă timp să dizolve parlamentul și să ceară alegeri anticipate. Nemulțumirea poporului În fața paraliziei parlamentului și senzația generală că regele fusese inadmisibil de părtinitor sugerau că scrutinul următor nu va face decât să mărească ponderea stângii. Sub acest pretext - „pericolul comunist” invocat sistematic În Grecia din 1949 - și acuzând incompetența clasei politice și defectele incontestabile ale instituțiilor democratice naționale, pe 21 aprilie un grup de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai puternic decât la Început. La prima vedere, anii ’60 păreau să fi ocolit Spania cu totul: cenzura severă, aplicarea strictă a legilor care reglementau vestimentația și comportamentul În public, poliția omniprezentă și sancțiunile penale draconice pentru oponenții politici - toate sugerau că timpul s-a oprit În loc, iar ceasul istoric a rămas la 193910. Privită mai de aproape Însă, Spania (sau cel puțin nordul țării și marile orașe) se schimba rapid. Franco era un dictator rigid și cu adevărat reacționar, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Edward Heath din 1970-1974, au avut și mai puțin succes, În mare parte din cauza unei suspiciuni fondate, confirmată istoric, a anumitor sectoare din clasa muncitoare britanică (minerii mai ales) față de orice compromis cu miniștrii conservatori. Astfel, când Heath a sugerat În 1973 Închiderea unor mine de cărbuni neprofitabile și a Încercat să limiteze prin lege capacitatea sindicatelor de a iniția conflicte de muncă (lucru propus, apoi abandonat de Partidul Laburist cu câțiva ani Înainte), țara a fost paralizată de un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șir Întreg de oponenți, de la junta militară din Argentina În războiul pentru insulele Falkland până la liderul sindical al minerilor, Arthur Scargill; poșeta vânturată agresiv În fața liderilor adunați ai Comunității Europene, atunci când a cerut „să ni se dea banii Înapoi” - toate sugerează conștiința clară că atuul ei politic principal era tocmai această obstinație, acest refuz Încăpățânat de a face compromisuri care Îi scotea din minți pe adversari. Cum atestă fiecare sondaj de opinie, chiar și cei care nu agreau măsurile thatcheriste mărturiseau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Progresului, că nu Înțelege sensul evenimentelor, că neagă vecinătatea esențială dintre statul asistențial democratic (oricât de inadecvat) și proiectul colectivist al comunismului (oricât de compromis). Acesta e motivul pentru care oponenții consensului postbelic erau atât de marginalizați. Cine Îndrăznea să sugereze, ca Hayek și alții, că restricționarea pieței pentru binele comun, deși bine intenționată, era nu doar economic ineficientă, ci reprezenta și un prim pas spre servitute părea să contrazică Însuși mersul secolului XX. Chiar critici ai dictaturii comuniste precum Arthur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vaculík putea spera Încă la toleranță și flexibilitate din partea celor aflați la putere. Când Michnik și Havel au invocat argumente similare, circumstanțele se schimbaseră. Ideea nu mai era să dai sfaturi guvernului despre cum ar trebui să guverneze, ci să sugerezi națiunii - prin propriul exemplu - cum ar putea să trăiască. În circumstanțele anilor ’60, ideea că niște intelectuali est-europeni puteau „sugera națiunii” cum ar trebui să se comporte poate părea puțin prea ambițioasă: cei mai mulți intelectuali nu erau În măsură să sugereze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
similare, circumstanțele se schimbaseră. Ideea nu mai era să dai sfaturi guvernului despre cum ar trebui să guverneze, ci să sugerezi națiunii - prin propriul exemplu - cum ar putea să trăiască. În circumstanțele anilor ’60, ideea că niște intelectuali est-europeni puteau „sugera națiunii” cum ar trebui să se comporte poate părea puțin prea ambițioasă: cei mai mulți intelectuali nu erau În măsură să sugereze ceva nici măcar unul altuia, cu atât mai puțin celorlalți concetățeni. Intelighenția din Ungaria și Polonia Îndeosebi era În mare parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sugerezi națiunii - prin propriul exemplu - cum ar putea să trăiască. În circumstanțele anilor ’60, ideea că niște intelectuali est-europeni puteau „sugera națiunii” cum ar trebui să se comporte poate părea puțin prea ambițioasă: cei mai mulți intelectuali nu erau În măsură să sugereze ceva nici măcar unul altuia, cu atât mai puțin celorlalți concetățeni. Intelighenția din Ungaria și Polonia Îndeosebi era În mare parte străină de condițiile și starea de spirit din centrele industriale și complet ruptă de țărănime. Ba chiar se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o „contrarevoluție”. Kádár era exponentul viu al conspirației tăcerii care Îl Înconjurase pe Imre Nagy după răpire, procesul secret și execuția și Înmormântarea și mai secrete petrecute În urmă cu trei decenii 19. Înlăturarea lui Kádár a avut darul să sugereze că În viața publică maghiară se petrecuse o mutație fundamentală - impresie confirmată atunci când succesorii lui au permis apariția Fidesz (Alianța Tinerilor Democrați, un grup de tineri disidenți comuniști și necomuniști), ba mai mult, În noiembrie 1988 au autorizat În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ale poliției și crize provocate, de parcă societatea cehoslovacă era atât de timorată Încât până și inițiativa anticomunistă trebuie să fi venit tot de la comuniști. Un astfel de scepticism e absolut nefondat: toate dovezile care au ieșit la lumină de atunci sugerează că pe 17 noiembrie securitatea cehă a mers pur și simplu prea departe. Nu a fost nici un „complot” cu scopul de a forța mâna clicii conducătoare. În 1989, poporul cehoslovac și-a luat soarta În mâini. Cazul României a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost câștigate fără probleme - ca și În România - de foștii comuniști (nu au lipsit suspiciunile de fraudă electorală). În Bulgaria, „opoziția” politică s-a format În mare parte după căderea regimului; ca și În România, au existat voci care au sugerat că ea a fost Într-o anumită măsură confecționată de facțiunile comuniste disidente, În interes propriu. Cu toate acestea, schimbările erau reale. Bulgaria a evitat o catastrofă În genul celei care a lovit ulterior Iugoslavia: pe 29 decembrie 1989, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
câțiva ani, dar și acolo logica retragerii sovietice era implacabilă: după ce Moscova Începea să exporte În țările CAER la prețurile pieței mondiale (cum a făcut În 1990), acestea din urmă, profund dependente de subsidiile imperiale, ar fi clacat oricum. Cum sugerează acest ultim exemplu, Gorbaciov a lăsat comunismul să se prăbușească În estul Europei pentru a-l putea salva acasă - la fel cum Stalin construise regimuri-satelit nu de dragul lor, ci pentru siguranța frontierei apusene a Uniunii Sovietice. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era de 11%, În Kosovo de 18%. La sfârșitul anilor ’80, rata mortalității infantile În Slovenia era de 11‰, În Croația vecină 12‰, În Bosnia 16‰. Dar În Serbia atingea 22‰, În Macedonia 45‰, iar În Kosovo 52‰. Aceste cifre sugerează că Slovenia și (În mai mică măsură) Croația erau deja la nivelul țărilor mai puțin prospere din Comunitatea Europeană, În vreme ce Kosovo, Macedonia și Serbia rurală aduceau mai mult cu Asia sau America Latină. Slovenii și croații deveneau tot mai agitați În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ofițerii francezi și britanici din forțele ONU și din afara lor) că sârbii bosniaci erau puternici, hotărâți și bine Înarmați. Ei nu trebuiau provocați: orice Încercare de a forța În Bosnia un acord de pace contrar intereselor și dorințelor lor, se sugera, ar fi fost nu numai nedrept, ci ar fi riscat să agraveze situația... raționament Întărit cu viclenie de Belgrad, deși Miloševiæ pretindea că nu influențează cu nimic deciziile sârbilor din Bosnia. Deși se bucurau de libertate deplină 6, sârbii bosniaci
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu un viitor garantat și stabil, cu prețuri mici - și În același timp, cu această libertate care nu exista Înainte”. Sondajele de opinie efectuate printre lituanieni, care, de altfel, ar fi fost Îngroziți de ipoteza unei Întoarceri sub guvernarea rusească, sugerează totuși că ei, Îndeosebi țăranii, erau convinși că o duceau mai bine pe timpul sovieticilor. și poate că dreptatea era de partea lor - și nu numai În cazul țăranilor. La sfârșitul anilor ’80, Înainte de revoluții, est-europenii erau niște cinefili avizi. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar În Rusia de 96%. Merită notat faptul că, În aceeași perioadă, numărul spectatorilor din cinematografe scăzuse cu doar 77% În Polonia, 71% În Republica Cehă și 51% În Ungaria. În Slovenia nu se Înregistrase, practic, nici un regres. Aceste statistici sugerează o legătură directă Între prosperitate și dispoziția de a merge la cinema și confirmă explicația oferită de un sondaj de opinie din Bulgaria pentru declinul numărului de spectatori la cinema: după căderea comunismului, oferta cinematografică se Îmbunătățise... dar oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nici fragilele lor instituții legale și financiare, nici economiile lor În convalescență nu puteau funcționa În cadrul strict (din punct de vedere fiscal, și nu numai) pe care membrii Uniunii l-au impus semnatarelor prezente și viitoare. În schimb, s-a sugerat pe coridoarele de la Bruxelles că Polonia, Ungaria și țările vecine ar putea fi incluse mai devreme În NATO, ca un fel de premiu de consolare. Valoarea simbolică a extinderii NATO era, desigur, considerabilă și ea a fost Întâmpinată cu entuziasm
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
locuitori - ar fi fost admise În UE În aceleași condiții ca și membrii existenți, costul subvențiilor, a ajutorului regional, a fondurilor pentru infrastructură etc. ar fi falimentat Uniunea. În decembrie 1994, Fundația Bertelsmann din Germania a publicat un studiu care sugera că, dacă cele șase aspirante din Europa Centrală (Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, România și Bulgaria) ar fi admise În aceiași termeni ca statele vestice, numai costul fondurilor structurale ar fi de peste 30 de miliarde de mărci germane pe an
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
soluționeze dispute legale Între statele membre și instituțiile europene și să audieze recursuri Împotriva deciziilor luate de curți inferioare și chiar Împotriva guvernelor naționale. CEJ și-a asumat În practică atribuțiile și prerogativele unei Curți de Apel paneuropene 14. Cum sugerează exemplul Curții, modul indirect și adesea neintenționat În care au apărut instituțiile Uniunii Își are avantajele sale. Foarte puțini avocați și legislatori, chiar din statele cele mai proeuropene din centrul Europei, ar fi fost dispuși să renunțe la supremația legală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bună știință. La urma urmei, Europa este un loc. Dar frontierele ei au fost dintotdeauna fluide. Vechile hotare - ale Romei și Bizanțului, ale Sfântului Imperiu Roman și ale Europei creștine - corespund Îndeajuns de mult cu diviziunile politice ulterioare pentru a sugera o continuitate autentică: delicatele puncte de contact dintre Europa slavă și cea germanică erau la fel de clare pentru Adam din Bremen, un scriitor din secolul al XI-lea, cum ne sunt nouă; frontierele medievale ale creștinătății ortodoxe și catolice, din Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obiecte dintr-o lume care dispăruse cu numai 14 ani În urmă, dar care inspira deja o fascinație rece. Expoziția a atras mulți vizitatori nu tocmai tineri, pentru care monotonia gri a exponatelor era o amintire recentă. Însă reacția vizitatorilor sugera un grad de afecțiune și chiar de regret care i-a surprins pe curatori. Ostalgia, cum i se spunea În Germania, se hrănea din același gen de reminiscențe incomplete. Dacă ne gândim că RDG - ca să adaptăm afirmația lui Mirabeau despre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cvasimetafizice pe care le capătă uneori baseballul În Statele Unite. Spre deosebire de sporturile de echipă profesioniste practicate În America de Nord, jocul de fotbal este accesibil oricărui bărbat (și, mai nou, oricărei femei). Pe scurt, fotbalul era un joc foarte european. S-a sugerat uneori că, polarizând atenția publică europeană, fotbalul ținea loc acum nu doar de război, ci și de politică. Cert este că el ocupa mai mult spațiu În presă, iar politicienii de pretutindeni aveau grijă să-i omagieze pe eroii sportului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]