301,101 matches
-
în vîrstă. Goga a privit mereu orașul cu neîncredere și antipatie; Bucureștiul, Parisul sau indiferent ce așezare urbană înseamnă pentru el o aglomerare de păcate ce anulează individualitatea umană. La oraș, poetul se simte în exil și singurătate totală; îi rămîne doar visarea la satul natal și cîte un semn întîmplător sosit din Ardeal pînă la el. Doar în sat, în teluric și în proximitatea naturii răsar poeziile remarcabile ale lui Goga; plasarea excepției individuale în prelungirea anonimului a reprezentat pariul
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Un om atinge însă nivelul marii poezii. La moartea unui țăran sărac și singur, care nu mai avea pe nimeni să-l plîngă, adie un fior metafizic atunci cînd obiectul ce l-a însoțit toată viața se animează, la despărțire: „Rămas bun, biete mîini de trudă, Atîta vreme-mpovărate, Ce stați pe pieptul slab acum Întîia dată-ncrucișate. [...] Un popă-n grabnice tropare Te va petrece dimineață, Și poate nimeni nu va plînge Plecarea asta din viață... De lîngă șură, răzimată, Te va
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
Korb, Marș de Radetsky, culminând cu un impresionant foc de artificii. Timp de două zile, Brăila a devenit un oraș al muzicii, armoniile speciale ale muzicii militare fiind chintesența profesionalismului și disciplinei. Din păcate, în urma Reformei armatei, în România au rămas puține formații de muzică militară. Revigorarea muzicii militare se impune a fi o cerință importantă pentru păstrarea tradiției, însumând 182 de ani de existență. Muzica militară este un segment al culturii românești care a depășit sfera activității pur militare. Repertoriul
În pas de defilare by Mariana POPESCU [Corola-website/Journalistic/83463_a_84788]
-
neuitatul compozitor și dirijor Ioan D. Chirescu. Să nu uităm, „Iarna pe uliță” scrisă de marele poet și folclorist George Coșbuc, despre care binecunoscutul poet ardelean Octavian Goga scria următoarele cu prilejul primirii sale la Academia română: „Dacă ar fi rămas în căciulă și ițari, s-ar fi ales din el un meșter colăcar la nunți, un mare meșter anonim ca autorul Mioriței, și suflarea lui de foc s-ar fi topit în flacăra pururea primenită a folclorului” (Goga, Octavian, George
Să nu uităm ... by Marin VELEA [Corola-website/Journalistic/83458_a_84783]
-
ar fi justificarea structurii fragmentare a romanului, care, păstrând proporțiile, e aceeași din O sută de ani de zile la porțile Orientului (1992). E drept, Un om din Est câștigă în ce privește diversitatea protagoniștilor, dar tot un montaj de proze scurte rămâne: istoriile de alcov ale lui Nelu Cucerzan (zis, nu se știe de ce, Nelu Sanepidu) se intercalează printre isprăvile pokeristice ale lui Willy Schuster, vorbitor aproape nativ al limbii de lemn, printre încăpățânările partinice ale lui Samsaru, printre scaldele periodice ale
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
cu drag în amant dorința-i vie. Oh, înclină-mi-te mie, doar la glasu-ți iau aminte. De-unde vii și spre ce ținte te îndrepți mi-e întrebarea. Nu te leg cu-mbrățișarea de-un muritor, foc deplin, mai rămâi încă puțin cu noi, între lut și cer. Oare-n van să te văd cer? Nu ai trup, înfățișare; numai un surâs ești oare? Hai, vorbește, spune încă! 3) Spune, bunule, tu încă, dacă să m-auzi te frângi. Oare
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
dramatic, iar idealul grațios. Așa cum dramatic este jocul cu ingeniozitatea (despre care Andrei Pleșu spunea că e combinatorie), cu virtuozitatea sau doar cu dexteritatea, în timp ce exercițiul creativității este, evident, plin de suplețe și grație. Silogistic vorbind, nu ne rămâne decât să constatăm asocierea scopului cu virtuozitatea și a idealului cu creativitatea. Ar mai fi ceva: scopul e uneori zgomotos, lansat “în atac”, alteori e în stare, de dragul reușitei, să “armonizeze” simplificator complicațiile caracteristice antinomiilor sonore. Idealul, dimpotrivă, e mereu
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
Putem discuta deschis? Răspuns: Nu văd cum altfel am putea discuta. Întrebare: Știi, probabil, că atunci când prima ta piesă de succes, Menajeria de sticlă, a fost reluată la începutul stagiunii actuale, cei mai mulți cronicari au fost de părere că este și rămâne cea mai bună dintre piesele pe care le-ai scris, deși au trecut doisprezece ani de la premieră? Răspuns: Da. Citesc toate cronicile și criticile referitoare la piesele mele, chiar și pe cele care susțin că eu scriu pentru bani și
Tennessee Williams: Lumea în care trăiesc by Antoaneta Ralian () [Corola-website/Journalistic/6362_a_7687]
-
mai jos câteva echivalențe limpezi ca apele nordului. Căci e o sărbătoare a poeziei. Kyrie Uneori, viața mea deschidea ochii în întuneric. Cum ai vedea trecând pe străzi mulțimi agitate și oarbe, în drum spre cine știe ce miracol, în timp ce, invizibil, eu rămâneam mult în urmă. Era ca atunci când adoarme copilul, înspăimântat, ascultându-și pașii cei grei ai inimii. Îndelung, multă vreme, până ce dimineața-și strecoară primele razele prin gaura cheii și se deschid ușile întunericului. Copacul și firmamentul Un copac pășește prin
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
AURELIA, derivă ca florile la ceremoniile funebre pe mare, iar atunci când le scoți din apă, își pierd formele, cum ai extrage din umbră un adevăr indicibil ce s-ar formula în gelatină amorfă, de fapt ele sunt intraductibile, trebuie să rămână în elementul lor. 2 august. Ceva se dorește spus, dar cuvintele nu-l urmează. Ceva ce nu poate fi spus, afazie, nu sunt cuvinte, e poate doar un stil... Ți se poate întâmpla să te trezești noaptea și să arunci
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
târziu e reabilitat, i se ridică pedeapsa. Urmează hemoragia cerebrală: paralizia pe partea dreaptă însoțită de afazie, nu mai ajunge să perceapă decât fraze simple, nu mai găsește cuvintele. Deci nici promovarea nici blamarea nu-l mai ating. Dar îi rămâne muzica, el continuă să compună în stilul său propriu, devine un caz senzațional pentru medici pe timpul cât îl mai are de trăit. Își scria muzica pe texte pe care nu le mai înțelegea - la fel cum noi cu viețile noastre
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
chipuri indistincte. Eu priveam țintă și cerul și pământul și de atunci scriu o lungă scrisoare pentru morți pe o mașină de scris fără panglică, doar o linie a orizontului, deci și cuvintele dau cu pumnii degeaba și nimic nu rămâne scris. Stau cu mâna pe clanța de ușii, iau pulsul casei. Zidurile sunt pline de viață (copiii nu mai îndrăznesc să doarmă singuri în cameră, la mansardă - deci am tot felul de angoase asigurate). 3 august. Acolo jos în iarba
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
se desfac, incertitudine și perturbații... Cât de mult ne asemănăm în ceea ce căutăm! Iar vântul a suflat toată ziua meticulos - pe cele mai îndepărtate insulițe firele de iarbă sun numărate - și s-a culcat apoi în interiorul insulei. Acum flacăra chibritului rămâne dreaptă. Pictura marină și poala pădurii se întunecă împreună. Se înegresc și frunzele copacului clădit pe cinci etaje. „Fiecare vară e ultima”. Fraza nu le spune nimic creaturilor de la miezul nopții în acest sfârșit de vară în care niște greieri
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
sunt cuvinte, ci un limbaj. Amintirile mă observă O dimineață de iunie, când e prea devreme să te trezești, și prea târziu să adormi din nou. Trebuie să ies în verdeața îmbibată de amintiri, iar ele mă urmăresc din ochi. Rămân invizibile, se topesc în ansamblu, impecabili cameleoni. Sunt atât de aproape de mine că le simt respirația, chiar dacă e foarte asurzitor cântecul păsărilor. Sumbre cărți poștale I Agenda e plină, viitorul incert. Cablul fredonează un refren apatrid. Căderi de zăpadă în
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
supraviețuim. Madrigal Am moștenit o pădure întunecată unde merg rareori. Dar într-o zi, morții și viii vor schimba locul între ei. Atunci o va lua și pădurea din loc. Noi nu ne-am pierdut speranța. Cele mai mari crime rămân neexplicate, cu toată strădania tuturor polițiilor. Mai există, tot așa, undeva-n viața noastră, o imensă iubire ce rămâne neexplicată. Am moștenit o pădure întunecată, dar mă duc astăzi într-o altă pădure inundată de lumină. Tot ceea ce trăiește, cântă
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
locul între ei. Atunci o va lua și pădurea din loc. Noi nu ne-am pierdut speranța. Cele mai mari crime rămân neexplicate, cu toată strădania tuturor polițiilor. Mai există, tot așa, undeva-n viața noastră, o imensă iubire ce rămâne neexplicată. Am moștenit o pădure întunecată, dar mă duc astăzi într-o altă pădure inundată de lumină. Tot ceea ce trăiește, cântă, se mișcă, se cocoață și se furișează! E primăvară iar aerul este îmbătător. Eu am absolvit universitatea uitării iar
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
și în poezia mea de limbă franceză în deceniile următoare. În Duhul fără de lege (unde se aud unele ecouri din angoasantele nuvele ale lui H.P. Lovecraft), înaltăpartele absolut este identificat pe însăși Terra: El urcă de prin neguri, din spărturi rămase-n glob din nemaipomenire, ca suflul ne-nțeles al unor guri ce-s martore-nceputului de fire. Miriapodic, suie din străfund pe treptele de munți ce îl îndură, și viețile în arbori se ascund, tot ce-i făcut îl prejmuie
Coline cu demoni by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/8182_a_9507]
-
ținând în mână diploma cu care UCMR îl premia pentru câteva remarcabile melo- dii. Student la Conservator fiind, după cum se știe a pus bazele valoroasei formații Andantino, alături de frații Adrian și Mircea Romcescu și Eugen Tegu, dar n-a rămas nici pe tărâmul rock-ului, nici n-a devenit pianist concertist, așa cum anunța talentul său de excepție pe băncile Conser- vatorului. A fost promovat la o vârstă fragedă de Sile Dinicu în orchestra Radio- televiziunii, al cărei dirijor este în
După 20 de ani... by Tania PELMUȘ () [Corola-website/Journalistic/83473_a_84798]
-
„Om cu hire înaltă și împărătească”, precum îl caracterizează cronicarul Miron Costin, numit de otomani „beiul de aur”, „mândru de averea sa” așa cum constată Nicolae Iorga, domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1654) a rămas în istorie mai ales pein ctitoriile sale, în frunte cu biserica Trei Ierarhi din Iași și moaștele Sfintei Parascheva, aduse aici, prin grija și pe cheltuiala lui. S-a mai remarcat și firea sa mândră și ambiția fără margini, întocmai
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
1967. După fuga lui Chiriac în 1969, spre Radio Europa Liberă, se transferă la Televiziune, unde realizează «Muzicorama TV», împreună cu Ligia Iordănescu. Într- un interviu spunea: “După ce mi s-a transmis, prin «Europa Liberă», să mă duc la München, am rămas pe drumuri prin ’73. Am fost șomer, apoi m-am salvat cu filmul, la Buftea”. Așa că ani de zile a bătut drumurile țării, organizând cadrul filmărilor, dar în 1990 a revenit la prima dragoste - Radioul public, apoi la TVR unde
Despărțiri. GEO LIMBĂȘANU by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-website/Journalistic/83478_a_84803]
-
cunoaștem nici “dezvăluirile dlui Paler”, făcute în... 2005, când era bătrân și bolnav (cel care, în treacăt fie zis, a lansat sintagma “Epoca de aur”...), dar e deranjant că dânsa afirmă tranșant că “N. Ceaușescu își dorea ca Trofeul să rămână în România”! Poate i-o fi luat un interviu și noi nu știm! Dacă era într-adevăr așa (oricum, între “a dori”, ca orice român, și a “interveni direct” e cale tare lungă), de ce n-a făcut-o pentru
Primul nostru "Cerb de aur" (VI) by Octavian URSULESCU [Corola-website/Journalistic/83469_a_84794]
-
Ducele - adus pe scenă de Paul Tabone, și el australian -, a fost cea mai surprinzătoare apariție din punct de vedere fizic. Tenorul are timbru vocal plăcut, și interpretarea celebrei arii La donna e mobile a fost efectuată fără dificultăți, vocea rămânând clară din punct de vedere timbral. S-au putut observa însă lipsuri la nivel de tehnică vocală, care au dus la dificultăți în ce privește precizia intonațională. Sparafucile și Maddalena au creat, în seara de 23 februarie un cuplu mafiot
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
principale, Polina Garaeva s-a făcut remarcată printr-o atitudine potrivită în toate ipostazele lui (din actul II și până la finalul operei); cât despre execuția vocală, aceasta a fost la rândul ei seducătoare, convingătoare, agresivă, adaptându-se cerințelor libretului. Îmi rămâne însă întrebarea: în ce măsură publicul care asistă la asemenea producții înțelege concepția regizorală? Ori vine alimentat doar de curiozitatea pe care o generează o scenă aluziv sexuală? Este oare publicul autohton educat suficient în această latură a teatrului liric
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
incitant act de curaj de către unii, sau ca pe încă un pumn de praf în ochii unui public tot mai ignorant, act de crasă incompetență managerial - artistică de către alții. Personal, cred că fără acte de curaj, în general, am fi rămas încremeniți în veșnicul somn al rațiunii, cel fără de vise și de povești, de aceea m-am bucurat să aud că încă de la primele acorduri orchestrei “îi e tot mai bine”, că primul tablou îmi dă o senzație reconfortantă de deja-vù
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
partiturilor de balet. Prokofiev este un compozitor pretențios și dificil de interpretat, dar nu numai în muzica instrumentală (concerte de vioară și pian), ci și în cea de balet, solicitând un dirijor cu experiență și simț stilistic. Or, Adrian Morar rămâne în acest sens, un exemplu. Baletul „Cenușăreasa” a fost o inspirată repunere în repertoriu coregrafic, dovedindu-se astfel, un spectacol atrăgător, fermecător ca imagistică, dar și printr-o interpretare care onorează compania Operei Naționale București.
"CENUȘĂREASA" de Prokofiev by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-website/Journalistic/83491_a_84816]