301,101 matches
-
invers al regelui și iese prin acea fantă, deși spusese că se întoarce în Corint, deci, logic, în direcția inițială; cât timp Sfinxul își rostește teribila șaradă, Oedip stă lejer, nemișcat, sprijinit în toiag, iar momentul încoronării... nu există, eroul rămânând la rampă, în timp ce Iocasta apare pe trepte, stând astfel până la lăsarea cortinei; în actul III, doar la început câțiva coriști sunt întinși pe jos, dând impresia suferinței, dar ulterior se regrupează pe trepte, poate ca un cor antic
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
stilul pasional al marelui clasic rus. Zadarnic a încercat dirijorul Alexeev să modeleze Canzoneta din partea lentă a Concertului, spre a împrumuta discursului viorii o incandescență superioară cerută de partitură (părăsind temporar bagheta pe întreaga mișcare lentă), că Nikolaj Znaider a rămas de neclintit. A ratat aproape toate flageolettele din cadență, a rărit tempourile finalului producând decalaje supărătoare cu orchestra, într-un cuvânt solistul a fost depășit de scriitura mult prea pretențioasă a lui Ceaikovski. În Caietul- program al Festivalului se reproduce
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
cu mișcare scenică redusă la atitudini marcate, fără o implicare reală, un exemplu fiind celebra rugăciune, parcursă în forte, fără a îngenunchia, ba chiar într-o poziție ușor sfidătoare (sau... măreață), deși implora îndurarea Cerului. De altfel și soprana a rămas departe de dramatismul și trăirea ardentă, furibundă, a teribilei Lady Macbeth, plimbându-se lejer prin scenă, preocupată de rezolvarea problemelor vocale serioase. Culmea este că au fost mult mai apreciați basul Sorin Drăniceanu - sobru și impunător în Banco, aducând o
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
personajului său. Orchestra a sunat neașteptat de bine, dens și expresiv, evitându-se de această dată decalajele cu scena, astfel încât, privit în general sub aspect muzical, spectacolul dirijat de Iurie Florea a constituit o reușită. Și totuși, locurile (destul de multe) rămase goale în sală, dovedesc faptul că, în ciuda unor nume de cotă internațioală incluse pe afiș, Macbeth nu a prea atras publicul - cu siguranță nu muzica verdiană este cauza...
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
„LACUL” lui Ceaikovski Doina MOGA Pe parcursul carierei mele am văzut numeroase și diferite variante coregrafice ale baletului cu lebede. Unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin, dar lipită de suflet mi-a rămas cea semnată de Oleg Danovschi. De altfel, versiunea lui a emoționat și încântat publicul românesc și de pretutindeni timp de cinci decenii, stabilind astfel și recordul de cel mai longeviv și aplaudat spectacol al instituției în cauză. De aceea, nu
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]
-
Editura Muzicala din București (1983), pentru care primește premiul Academiei Române în 1984. Din creațiile sale de-a lungul anilor ’70 menționez: “Muzica pentru coarde” (1971), “Sonata pentru clarinet” (1972), “Piese pentru orchestra” (1973). Dar, în mod cert, capodopera sa rămâne opera “Cântăreața cheală” (1992 - 1993), după Eugen Ionescu, pentru care aprimit premiul UCMR în 1994. Iar, în plan muzicologic, ofertele sale majore se regăsesc în cărțile “Fuga bachiană” și “Polifonia barocului”. Am mai putea adăuga, pe direcția creației muzicale, “Liturghia
In memoriam Dan Voiculescu by Octavian Nemescu () [Corola-other/Journalistic/83600_a_84925]
-
glasului încărcat, amplu și cald, prin eleganța și știința frazării, prin sensibilitatea cu care cântă, convingând deopotrivă în momentele dramatice care se conturează firesc, fără ca vreo clipă să forțeze sau să exagereze în dorința de a epata. Și mișcarea sa rămâne în limitele bunului gust, simplă, discret cochetă, foarte umană, deși o trăire scenică mai nuanțată și un real joc de scenă ar fi împlinit evoluția sa de adevărată artistă. Un exemplu elocvent în acest sens a fost duetul din actul
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
cu o voce plăcută dar lirică și nu prea generoasă, cu acut sigur, condusă cu mici „artificii” care să-i rezolve problemele tehnice, a convins și a stârnit aplauze pentru că s-a implicat cu toate forțele în susținerea dificilei partituri, rămânând însă destul de schematic în ce privește interpretarea scenică. Amândoi s-au „încălzit” și au „crescut” progresiv, astfel încât actul III a atins chiar momente impresionante prin dramatism și trăire a personajelor, deși hohotele de plâns și mișcările din final au fost cam melodramatice
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
doar virtutea de vocalist experimentat a celor opt soliști, ci și cea de dansator, aspectul sonor fiind permanent ilustrat și vizual, pe linia unui sincretism artistic foarte gustat astăzi de publicul de pretutindeni. Din remarcabilul spectacol, perfect personalizat, ne-au rămas în memorie, în mod cu totul deosebit, piesele lui Gershwin - “Fascinating Rhythm“ - ar. A. L’Estrange, W. Murphy - “A Fifth of Beethoven“ - ar. T. Hug, J.S. Bach - Arie - ar. J. Rathbone, E. Satie - “Gymnopedie“ nr. 1 - ar. W. Swingle, Jarreau
Swingle Singers "Kings" by Loredana Baltazar () [Corola-other/Journalistic/83631_a_84956]
-
cor și simțind acuitatea lipsei de repertoriu pentru concertele prezentate de formațiile pe care le conducea Franz Stürmer se apropie și de compoziție, prelucrând folclorul german din Banat și scriind câteva cântece de masă, cum se solicita atunci. Ne-au rămas în amintire lucrările: Die wahre Lieb, Ich bin a Schwob, Mein Heimatdorf, S’Leni dar mai ales mult cântatul Wen mein Diandel am Abend um Wasser geht. După dispariția sa la 14 oct. 1983 amintirea profesorului, dirijorului, violonistului și compozitorului
Franz Sturmer by Damian VULPE () [Corola-other/Journalistic/83687_a_85012]
-
îl acceptă sau nu... M. K.: Cum s-a dezvoltat spectacolul? K. H.: Aproape toată muzica este compusă de Hikaru Hayashi. Dânsul a încercat cu acest spectacol să depășească muzica clasică fără însă a ajunge în avangardă, spectacolul trebuie să rămână accesibil unui public larg. Noi nu avem dramaturgi angajati, nici regizori - aceștia sunt colaboratori pe proiect. În acest caz, compozitorul i-a propus unui dramaturg colaborator câteva melodii și împreună au ajuns la structura de spectacol pe care o veți
Interviu cu Kyoho Hagi () [Corola-other/Journalistic/83633_a_84958]
-
pe micul ecran ale artistei sunt foarte legate de postul public, alte emisiuni-fanion fiind “Atenție, se cântă!” (Horia Moculescu) sau “Dănutz SRL” (producător Mondo Film, prezentator Dan Bittman). În plan discografic, debutul a fost făcut cu albumul “Un ultim bun rămas” (1994), urmat de “Noapte de vară” -1998 (colaborare fructuoasă, de peste un deceniu, cu compozitorul Adrian Ordean), “Ascultă-mi inima” (2001) și amintitul “O pisică îndrăgostită” (2003). Și iată-ne ajunși la cel mai recent album al solistei, “E voia ta
Gra?ii by Ada CONCIUC () [Corola-other/Journalistic/83697_a_85022]
-
cu Angela Similea “Angela Similea, Fata Morgana... Această temă, cu toate că viața a transformat-o dintr-o amiciție de copilărie, naivă, de bună credință, așa cum erau și acele vremuri ale copilăriei noastre, într-o realitate însoțită de multe semne de întrebare, rămase până astăzi pentru mine fără răspuns, este una specială, dar am să încerc, totuși, s-o postez într-o rază de lumină călătoare. Familia Angelei se mutase de curând în cartierul unde eu mă născusem, Bucureștii Noi, pe cînd ea
Povestea adev?rat? a primului "Cerb de aur" by Octavian URSULESCU () [Corola-other/Journalistic/83698_a_85023]
-
prietenie specială. Eram vecini, eu locuiam pe Știrbei Vodă, vis-à-vis de Conservatorul de muzică “Ciprian Porumbescu”, unde eram și studentă, el - la Sala Palatului, unde stă și azi. Ne-am “descoperit” destul de târziu, iar pentru colaborări sau înregistrări nu mai rămăsese foarte multă vreme, eu fiind mai tot timpul plecată din țară. Abia după 1968, după plecarea Pompiliei Stoian în Germania, Paul Urmuzescu mi-a încredințat melodia “La anii mei”, înregistrată inițial de colega mea, piesă care se impusese în scurtă
Povestea adev?rat? a primului "Cerb de aur" by Octavian URSULESCU () [Corola-other/Journalistic/83698_a_85023]
-
trece de la mine (spiritual vorbind), la ceilalți stări profunde, lacrimi, furie, deznădejde și iubire, fără să-i cunosc, fără să mă cunoască, fără să ne mai întâlnim vreodată. Cuvântul este Vocea și Vocea aduce Cuvântul. Când Vocea nu rostește, Cuvântul rămâne neștiut, tânguit, neînțeles. Când Vocea minte, Cuvântul înșeală. Când Cuvântul minte, Vocea trădează. Există comori ce pot fi stăpânite prin cuvinte și prin voci, nesecate; cu cât iei mai mult din ele, cu atât mai mult sporesc. Cu cât le
Vocea uman? - instrumentul zeilor by Floren?a Nicoleta Marinescu () [Corola-other/Journalistic/83602_a_84927]
-
privire pătrunzătoare și o voință puternică - a fost un războinic viteaz și hotărât, un priceput conducător de oști, dar și un om credincios, cu frica lui Dumnezeu, care a zidit multe biserici și mânăstiri pe tot cuprinsul Moldovei și a rămas în amintirea românilor ca “Ștefan cel Mare și Sfânt”. Ștefan cel Mare, domn al Moldovei între 1457 și 1504, a fost, fără îndoială, una dintre cele mai mari personalități din istoria românilor. El era nepotul unui alt mare voievod moldovean
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
pace, turcii l-au atacat din nou pe Ștefan, cucerind doua cetăți-cheie ale Moldovei: Chilia și Cetatea Albă. Putem spune că de acum înainte, oricâte încercări vitejești a făcut domnitorul, turcii nu au mai putut fi scoși din țară, ei rămânând stăpâni pe aceste doua cetăți. Multă vreme, Ștefan a mai sperat la un ajutor din partea regelui Poloniei, promis de acesta în schimbul acceptării protecției poloneze asupra Moldovei. Ca să consfințească această înțelegere, Ștefan a mers personal la Colomeea, unde a îngenuncheat în
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
renumite. În procesul didactic de la ciclul primar se poate realiza, la modul interactiv, cunoașterea celor mai importante și reprezentative tradiții, cele istorice. Înțelegerea și definirea lor se structurează într-un proces diversificat și construit pe mai multe niveluri. Tradiția istoriei rămâne, în esență, o relatare rezumativă, concisă, asupra unui eveniment. Ca orice tradiție, este transmisă din generație în generație, pe cale orală. Atunci când tradiția impresionează comunitatea în care este vehiculată și, mai ales, în circuitul său întâlnește un povestitor talentat care este
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
în care se petrec. Uneori în legende vom întâlni și date precise, pe care le vom valorifica prin documente istorice, alte situații presupun pierderea documentelor sau ignorarea conștientă a amănuntelor considerate nesemnificative. Cel mai de seamă lucru în legătură cu legendele istorice rămâne însă valoarea lor literară și psihologică. În funcție de calitățile interpretative ale unui povestitor sau ale altuia, ele capătă statut de opere literare și, mai mult decât atât, sunt cele mai ilustrative documente asupra mentalului colectiv, demonstrează fără drept de replică atitudinea
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
lui Mihail Sadoveanu. Tradițiile istorice nu sunt numai cele mult îndepărtate în timp, ci și cele mai apropiate de zilele noastre. Aici se înscriu relatările despre ultimul război mondial, care însă mai pot fi culese „pe viu” de la puținii veterani rămași în viață și ale căror amintiri nu trebuie să se piardă. În continuare vom prezenta legende izvorâte din faptele lui Ștefan cel Mare pe meleagurile actualului județ Vaslui. Cartea mai cuprinde, în final, un grupaj de imagini ce prezintă aproape
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
gene, nu luase nimic în gură, căci împărțea toate neajunsurile cu soldații săi. Pe patul săi, în multe nopți a nins și-a viscolit așa de tare, încât a trebuit să așeze câteva scaune umblătoare de fier peste manta, pentru ca să rămână teafăr. Înaintea cortului său stă un tânăr soldat de strajă, căruia îi ardea inima de părere de rău că a trebuit să rămână, căci și el voia să se facă vrednic de „Crucea Sf. Gheorghe” și „Virtutea militară”, și acum
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
viscolit așa de tare, încât a trebuit să așeze câteva scaune umblătoare de fier peste manta, pentru ca să rămână teafăr. Înaintea cortului său stă un tânăr soldat de strajă, căruia îi ardea inima de părere de rău că a trebuit să rămână, căci și el voia să se facă vrednic de „Crucea Sf. Gheorghe” și „Virtutea militară”, și acum scapă din mână un prilej așa de frumos, în care-ar fi putut să-și arate curajul. Nu-i trecea prin minte c-
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
venit să v-aduc biruință, ca întotdeauna; de câte ori mă vei zări în luptă lângă regele tău, să știi că nu i se va întâmpla nimic și veți birui! - și cu aceste cuvinte Ștefan se făcu nevăzut în cortul regelui. Stan rămase pe loc, și trecutul trecea pe dinaintea ochilor săi, se gândea la toate acele strașnice războaie ale lui Ștefan cel Mare, cum în 50 de ani s-a luptat și mai totdeauna a fost biruitor și a zidit 40 de
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
adusul Pâinii la bieții oameni, așa că strigătul înfricoșat încetă, și pe urmă Stan nu-l mai zări, căci trebui să se așeze în pat, ca să fie căutat de picioare, care-i degeraseră și erau gata să se-nnegrească; mulți flăcăi rămăseseră cu picioarele prăpădite pentru totdeauna. El însă scăpă întreg și teafăr, printr-o căutare bună și de aproape. Era mângâiat și gândul îl purta către acel pe care-l văzuse mereu. Știa că n-are să piară câtă vreme Ștefan va
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
purta drapelul și avea pe piept „Crucea Sf. Gheorghe” și „Virtutea militară”. Brațul lui tremura ușor, când cunoscu pe vitejii Ștefan și Mihai, și bucuros i-ar fi arătat și celorlalți. Aceștia nu vedeau nimic, ei ziceau că Stan a rămas cu o meteahnă, de multă zăcere în spital. El însă spunea că n-a pierdut decât trei unghii și din atâta lucru nu i s-a slăbit doar mintea, numai picioarele oleacă. Cât va trăi, are să se gândească Stan la
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]