33,912 matches
-
show-ul ""Vrei să fii miliardar?"", premiul cel mare fiind câștigat de Mihai Popa. Ulterior, în 2003, prezintă Star Factory,concurs care urmărește evoluția pe 4 săptămâni a câte unui concurent, care sunt nominalizați de către juriu pentru părăsirea academiei, profesorii Academiei, salvându-i până înspre final, când ultimii doi rămași, sunt votați de public, în finală trebuind să se califice șase concurenți, conform regulamentului concursului, trei dintre ei, având asigurată o carieră de cântăreț. Showul a fost prezentat de către Laura Iordache
Virgil Ianțu () [Corola-website/Science/309802_a_311131]
-
cea mai bună carte de specialitate”, pentru "Noul oraș al femeilor", și în 1994, la categoria „beletristică”, pentru volumul de eseuri "Poezia, sora călătoriei". În 2006 i s-a decernat premiul pentru eseistică Gerard Bonnier. Din 1994 este membru al Academiei De Nio. Premiul Marin Sorescu pe anul 2009 a fost decernat scriitorului suedez Peter Handberg, Peter Handberg s-a născut în 1956 și a debutat în 1988 cu volumul de povestiri "Från slutna rum - berättelser från Berlin" ("Spații închise - povestiri
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
Melville, Duras och och minnets atleter (2009, “M. Momente cu Mahler, Melville, Duras și atleții memoriei”), care schițează portretele mai multor personalități literare, artistice și cinematografice. Printre distincțiile primite de scriitor se numără Premiul pentru eseistică Gerard Bonniers (2002), Premiul Academiei De Nio (2004) și Premiul pentru eseu al Academiei Suedeze (2009). În trecut, Carl-Johan Malmberg a fost lector de istoria filmului la Universitatea din Stockholm și producător de emisiuni radio. Premiul Marin Sorescu pe anul 2011 a fost decernat scriitoarei
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
cu Mahler, Melville, Duras și atleții memoriei”), care schițează portretele mai multor personalități literare, artistice și cinematografice. Printre distincțiile primite de scriitor se numără Premiul pentru eseistică Gerard Bonniers (2002), Premiul Academiei De Nio (2004) și Premiul pentru eseu al Academiei Suedeze (2009). În trecut, Carl-Johan Malmberg a fost lector de istoria filmului la Universitatea din Stockholm și producător de emisiuni radio. Premiul Marin Sorescu pe anul 2011 a fost decernat scriitoarei suedeze Karin Johannisson, Karin Johannisson este scriitor, specialist în
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
dintre știință, eseistică și ficțiune. Lucrările ei - traduse în mai multe limbi - au influențat numeroși scriitori suedezi. Este o desăvârșită stilistă și o erudită, ceea ce i-a adus atât premii literare, cât și distincții științifice. Este membră a mai multor academii și doctor honoris causa în medicină. Premiul Marin Sorescu pe anul 2012 a fost decernat scriitorului suedez Aris Fioretos, Aris Fioretos este autorul a treisprezece volume de proză și eseuri, traduse în diverse limbi, printre care și româna - romanul său
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
Södertörn și visiting professor la Catedra de Limbi și Literaturi Nordice a Universității Humboldt din Berlin. Este membru în Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung din Darmstadt, iar din 2011 este, în același timp, unul dintre cei trei vicepreședinți ai Academiei. Ca traducător, Aris Fioretos este autorul unor traduceri de excepție, în limba suedeză, din operele lui Paul Auster, Friedrich Hölderlin, Vladimir Nabokov și alții. Laureata Premiului Marin Sorescu în 2013 este Marie Silkeberg, Marie Silkeberg (n.1961) este poetă, eseistă
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
de studii specializate de artă și lirică. Helena Eriksson este autoarea a zece volume de poezie și a fost distinsă în 2009 cu Premiul pentru Poezie al Radiodifuziunii Suedeze (Sveriges Radios Lyrikpris) și în 2012 cu Premiul Dobloug acordat de Academia Suedeză. Marin Sorescu (1936-1996) este una dintre cele mai cunoscute personalități culturale românești în Suedia.
Premiul Marin Sorescu () [Corola-website/Science/309850_a_311179]
-
al lui Napoleon, ministru de Interne în timpul regelui Ludovic al XVIII-lea și la încheierea vieții sale politice a fost deputat ultramonarhist. Este cunoscut în special pentru discursurile sale convingătoare și pătimașe, elocventă fiind implicarea sa în controversata reorganizare a Academiei Franceze, din anul 1816, în calitate de Ministru de Interne. Face parte dintre personajele secundare care traversează și marchează această perioadă a istoriei Franței. Având un caracter ordonat, partizan al revoluției din 1789, și-a sfârșit viața politică sub Restaurație, pe poziția
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
a adjuncților acestora la doi ani. Vaublanc explică această măsură prefectului: Contrasemnând ordonanța din 21 martie 1816, el participă la reorganizarea controversată a „Institut de France”, ca urmare a unei scrisori a lui "Jean Baptiste Antoine Suard", secretar perpetuu al Academiei Franceze, în care se scrie:ceea ce îi permite să numească, în mod direct, nouă academicieni din unsprezece. Această tulburare academică, calificată de a fost în mod diferit apreciată. Partida liberală îi reproșează, în special, că l-a înlocuit pe poetul
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
semnificativă. De aici i se trage porecla de «Maupeou al literaturii». Tot din această inspirație de epurare, propune crearea unui Minister al Artelor pentru Chateaubriand, propunere refuzată de "ducele de Richelieu". La 6 aprilie 1816, este ales membru liber al "Academiei de Arte" de unde, prin uneltiri, l-a înlăturat pe pictorul David. În calitate de ministru de interne, trebuie să prezinte o nouă lege electorală. Vaublanc o prezintă fără convingere, sprijinindu-se pe articolul 37 din "Carta din 1814", reînnoirea Camerei cu câte
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
fost descrise ca nobile, însă natura ca ,foarte ascunsă".. Light, născut pe 28 februarie 1990, este student în anul trei la liceu (în termeni occidentali, este echivalentul a clasei a 12-a) la și mai pariticipă la ore suplimentare a Academiei Pregătitoare Gamou la începutul poveștii. Familia lui cuprinde tatăl, Soichiro Yagami, de asemenea membru al echipei de investigații ce i se opune lui Kira, mama sa, Sachiko Yagami, și o soră mai mică, Sayu Yagami. În primăvara anului 2004, Light
Light Yagami () [Corola-website/Science/309871_a_311200]
-
a trait cea mai mare parte a copilăriei, care a devenit sursă de inspirație pentru mai multe române. Că adolescent, la 14 ani, a început să se implice mod eficient în viață literară din Salvador. A fost unul dintre fondatorii "Academia de Rebeli" grup de tineri a jucat un rol important în reînnoirea literaturii Bahiane. Lucrările lui au fost publicate în reviste fondate de ei înșiși. A fost la Rio de Janeiro, capitala țării pe atunci, pentru a studia la Facultatea
Jorge Amado () [Corola-website/Science/309899_a_311228]
-
numele. Cu ocazia celei de-a 85-a aniversări de la nașterea sa, Universitatea Ebraică din Ierusalim a publicat un volum jubiliar care includea autobiografia sa. În anul 1996, a primit Medalia Memorială Wilhelm Bacher din partea Institutului de Cercetări Iudaice a Academiei de Științe din Ungaria. În anul 1997, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj și în anul 2003 titlul de Doctor Honoris Causa a Seminarului Teologic Evreiesc din America. Este laureat al Diplomei de Onoare
Moshe Carmilly-Weinberger () [Corola-website/Science/309917_a_311246]
-
distincții, fiind ales membru a peste 100 de societăți științifice. Între acestea se numără și Royal Society, al cărei membru a devenit în 1902. Ulterior, în 1916, a primit distincția acesteia, Medalia Sylvester. În 1884 a fost ales membru al Academia Franceză de Științe, al cărei secretar a devenit în 1900. Biografia sa a fost scrisă de către E. Lebon în 1910. La rândul său, Darboux este autorul unei biografii a matematicianului francez Henri Poincaré. Printre matematicienii români cărora le-a fost
Jean Gaston Darboux () [Corola-website/Science/309923_a_311252]
-
pentru definirea unui anumit tip de politică reacționară. Henri Philippe Benoni Omer Joseph Pétain s-a născut în Cauchy-à-la-Tour (departamentul Pas-de-Calais, nordul Fanței) în 1856. S-a înrolat în armata franceză în 1876, iar în 1887 a fost admis la Academia Militară Saint-Cyr și mai apoi la Școala Superioară de Război din Paris. El a avansat încet în carieră, în parte din cauza respingerii filozofiei armatei franceze cu privire la asaltul susținut de infanterie, fiind în favoarea „focului încrucișat ucigător”. Tacticile apărate de el s-
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
(n. 1956) este un pianist român contemporan. Născut în 1956 la Timișoara, a urmat cursurile Liceului de muzică din orașul natal și ale Academiilor de muzică din Cluj, București și Berlin. Printre personalitățile ce au contribuit la formarea sa artistică se numară: E. Philipp, G. Amiraș, G. Sava, K. Hellwig, G. Sebok. A debutat ca solist în concerte simfonice în 1973, la Timișoara (alături de
Andrei Deleanu () [Corola-website/Science/309956_a_311285]
-
a Universității din Kiev și numit șeful spitalului chirurgical. Totuși, în același an a plecat din nou ca medic al armatei prusace, în Războiul franco-prusac. Între 1871 și 1880 a fost numit profesor ordinar la catedra de patologie chirurgicală a Academiei Medico-chirurgicale din Petersburg și șef al secției de chirurgie a spitalului clinic militar. În 1871 a primit însărcinarea să țină un curs de chirurgie operativă medicilor-chirurgi de război. În 1876, în timpul răscoalei slavilor împotriva jugului turcesc, a fost trimis în
Nicolai Sklifosovski () [Corola-website/Science/309971_a_311300]
-
credite din orașul Tiraspol. După un scurt stagiu (ianuarie - noiembrie 1935) de studii de administrare a departamentelor financiare organizate în orașul Odessa, revine în noiembrie 1935 în funcția deținută anterior la Tiraspol. În septembrie 1936 s-a înscris la cursurile Academiei de Științe Economice din Leningrad, pe care le-a absolvit în anul 1938 cu calificarea de economist specializat în finanțe. În martie 1938 devine membru al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Cinci luni mai târziu a fost numit ca șef
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
S-a confecționat și s-a instalat câte o placă comemorativă cu basorelief pe clădirea din strada 31 August 1989 nr. 141 și pe fațada fostei clădiri a Guvernului din strada Alexei Mateevici nr. 87, actualmente blocul de studii al Academiei de Muzică "Gavril Musicescu", unde în perioada anilor 1955-1964 a locuit și a activat Alexandru Diordița. Colegiul Financiar-Bancar din municipiul Chișinău purtat numele lui "Alexandru Diordița" pînă la 10 septembrie 2014 (vezi HG nr. 745 din 10.09.2014).
Alexandru Diordiță () [Corola-website/Science/309964_a_311293]
-
Începând din ianuarie 1928 este șef al Biroului de pomicultură din cadrul Școlii tehnice de horticultură și viticultură din orașul Rîbnița. În septembrie 1928 se înscrie la studii la Institutul de Agronomie din Odessa, apoi în ianuarie 1929 se transferă la Academia Agronomică "K.A. Timireazev" din Moscova, ale cărei cursuri le-a absolvit în anul 1931. În luna septembrie a aceluiași an s-a înscris la cursurile postuniversitare ale Institutului "I.V. Miciurin" din orașul Miciurinsk, regiunea Tambov. În anul 1933 a
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
de profesor universitar. A publicat peste 60 de lucrări științifice în domeniul biologiei culturilor pomicole și intensificării pomiculturii în RSSM. A avut sub îndrumarea sa un număr de 27 doctoranzi. În anul 1970 a fost ales ca membru corespondent al Academiei de Științe din RSS Moldovenească, apoi în anul 1974 a primit titlul de Om emerit în științe din R.S.S.M. A fost decorat cu trei Ordine Lenin, Ordinul Revoluția din Octombrie, Ordinul Bogdan Hmelnițki cl. I, Drapelul Roșu de Muncă, Ordinul
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]
-
parte din Comitetul executiv al Consiliului Muzical Internațional UNESCO între anii 1978-1990. A îndeplinit funcția de director al Teatrului de operă și balet din Chișinău, apoi pe cea de profesor la Catedra de Teoria muzicii și Compoziție și prorector al Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice "Gavriil Musicescu" din Chișinău. A devenit membru al Uniunii Cineaștilor, al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din Moldova. În anul 1965, debutează la Studioul "Moldova-film", compunând muzica la filmul artistic "Evadat de sub escortă". A compus
Vasile Zagorschi () [Corola-website/Science/309970_a_311299]
-
anul 1965 a absolvit cursurile Institutului Agronomic "M.V. Frunze" din Chișinău, fără a fi scos din producție. În perioada 1965-1970 a făcut parte din conducerea secretariatului cu propaganda al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. După absolvirea în anul 1973 a Academiei de Științe Sociale din Moscova, a devenit activist al PC din RSSM: inspector cu probleme organizatorice (1973), prim-secretar al Comitetului Raional Edineț (1973-1977), șef al secției de agricultură și industrie alimentară al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (1977). În
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
al CC al PCUS (1981-1986) și deputat în Sovietul Suprem al URSS (1981-1989). La data de 24 decembrie 1985, Ion Ustian a fost pensionat. În prezent, Ion Ustian este cadru universitar la Catedra de Economie Politică și Doctrine Economice din cadrul Academiei de Studii Economice a Moldovei, unde predă cursul despre evoluția ideilor economice. În anul 2003 a fost avansat la gradul didactic de conferențiar universitar. Prin Dispoziția Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare din 28 octombrie 2005, Ion Ustian a devenit
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]
-
a fost ales secretar al CC al ULCTM din Moldova, Președintele Comitetului Organizațiilor de Tineret din Moldova. În septembrie a. 1970 a susținut cu mențiune examenele de admitere și raportul științific la tema: „Acumularea capitalului în viziunea clasicilor Smith-Ricardo” la Academia de Științe Sociale din URSS (or. Moscova). După trei ani de studii, în a. 1973 I.Ustian a susținut teza de doctor în economie pe specialitatea: „Economia politică și doctrine economice”. La sediul Consiliului științific al Academiei de Științe Sociale
Ion Ustian () [Corola-website/Science/309962_a_311291]